2,882 matches
-
În animație debutează în anul 1949 alături de tatăl său și Matty Aslan cu scurt-metrajul de animație "Punguța cu doi bani". Din anul 1950 începe lucreze la Studioul cinematografic București, în cadrul secției de animație. Primele desene animate erau zoomorfe și constituiau fabule educative în spiritul epocii. În anul 1951, Gopo produce un alt desen animat: "Rățoiul neascultător". Urmează, în regia aceluiași, "Albina și porumbelul", apoi: "Doi iepurași" (1952), "Marinică" (1953), "O muscă cu bani" (1954), "Șurubul lui Marinică" și "Ariciul răutăcios" (1955
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
predică de la amvon și se pregătește să plece. Dar în loc să țină o predică, preotul îl strigă pe nume pe K., iar acesta din urmă se apropie de amvon. Preotul îi spune că el este capelanul închisorii și îi povestește o fabulă, (care fusese publicată separat sub titlul „În fața legii”), care are menirea de a explica situația sa. Cei doi discută acea parabola. Preotul spune că K. parabola este un vechi text al instanței, și multe generații de funcționari judecătorești au dat
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
lui Macrinus, spre exemplu, este celebră pentru cât este de departe de adevăr și, după o scurtă întoarcere la izvoare cu Elagabalus, urmează viața lui Alexandru Severus, una dintre cele mai lungi pasaje din întreaga Istorie, care ia forma unei fabule retorice pe tema "regelui filozof". În mod vădit, autorul nu mai avea la dispoziție surse, dar își dezvoltase aptitudinile literare și inventivitatea. Folosirea sporadică a unor izvoare reputate se poate totuși recunoaște - Herodian pentru perioada anterioară lui 238, și probabil
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
volum de versuri, "Strop de rouă", îi apare în 1919. Fiind remarcat de mai mulți oameni de cultură (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu) începe să publice în ziarul "Universul" între anii 1927-1930. Devine cunoscut printr-o serie de fabule publicate în publicațiile "Drum nou" și "Porunca Vremii", fondată în 1932 de Ilie Rădulescu. Temele predilecte ale poeziei sale sunt ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, antisemitismul, satul românesc. Pentru volumul "Psaltirea în versuri" (1939) va fi premiat de Academia Română. Opera sa
Vasile Militaru () [Corola-website/Science/311809_a_313138]
-
departe de scribi, povestitori și literați și a fost dezvoltată și transformată într-o colecție de trei distincte capitole de narație în secolul al XV-lea: Folclorul indian este reprezentat de anumite povestiri despre și cu animale ce reflectă influențele fabulelor din vechea limbă sanscrită. Influențele colecției de povestiri și legende indiene "Baital Pachisi" sunt notabile, de asemenea. Jataka e o colecție de 547 povestiri, ce conține în cea mai mare parte povestiri cu morală sau scopuri etnice. "Povestea Boului și
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
înainte de a se debarasa de el fără scrupule. Aceasta este tema cântecului: cineva care se joacă cu sentimentele partenerului. O descriere perfectă a celor doi se regăsește și în versul "„Like the naked leads the blind”", o aluzie la o fabulă despre uniunea paraliticului și a orbului - fiecare împrumută celuilalt ceea ce acesta din urmă nu are. Însă uniunea dintre doi infirmi nu poate avea alt sfârșit decât eșecul, și asta se înțelege și aici. Cele două personaje sunt „infirme” în privința sentimentelor
Every You Every Me () [Corola-website/Science/312929_a_314258]
-
a concentrat pe activitatea culturală. Sub influența sa a fost înființată și asociația de muzică „Armonia“, iar apoi uniunea literară a studenților ortodocși de teologie, „Academia ortodoxă“, în 1889. El a scris numeroase cărți educaționale și teologice, dar, de asemenea, fabule și poezii.
Silvestru Morariu Andrievici () [Corola-website/Science/310303_a_311632]
-
lui Hillel), Rabi naum din Gamzo, Rabi Akiva, Rabi Ișmael și Rabi Eliezer ben Rabi Iosi din Galileea (32 de principii). Mauritius Mergui distinge următoarele caracteristic ale midrașului: - caracterul amalgamic: temele sînt fragmetare și neordonate (povestiri din viața cotidiană, lecții, fabule, dezbateri, judecăți, dialoguri dintre D-mnezeu și Israel etc); - lipsa de referițe sau date istorice; - midrașul este foarte greu de tradus. Limbajul folosit nu este atît de transparent ca cel folosit în Biblie; - preferința pentru limbajul figurativ și ambiguitate; - dezbaterile nu
Midraș () [Corola-website/Science/310497_a_311826]
-
Nicolae Iorga, Dimitrie Anghel și alții. În anul 1913, este aleasă în comitetul de conducere al Societății Scriitorilor Români. În vara lui 1910 St. O. Iosif și Natalia Negru se înstrăinează. Ultima colaborare a lui Iosif cu Anghel este traducerea fabulei " Leul și musca" de La Fontaine. Prin lunile aprilie-mai 1910 s-a produs ruptura definitivă dintre Iosif și Anghel. Natalia începe acțiunea de divorț față de Iosif la 11 noiembrie 1910, la Tribunalul Ilfov. Sentința este dată la 21 iunie 1911. Divorțul
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
se mută la București. Lucrează la Fundația culturală „Principele Carol”, la Direcția Educației Poporului și la Radio. A fost membru al Partidului Naționalist-Democrat al lui Nicolae Iorga și a fost ales senator în 1931-1932. Colaborează asiduu, cu articole, nuvele, povestiri, fabule, satire, amintiri, mai ales pe teme moral-educative, la "Ramuri", "Flacăra", "Adevărul literar și artistic", "Lamura", "Viața literară", "Țara de Jos", "Țara noastră", "Universul literar", "Universul copiilor", "Dimineața copiilor", "Fântâna darurilor", "Biruința", "Tinerimea creștină", "Satul", "Țara Bârsei", "Flori de crin", "Ortodoxia
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
această bibliotecă. Regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a fondat un muzeu unde erau expuse statuete, tăblițe și alte obiecte importante. Acesta reprezintă un exemplu de literatură babiloniană. Literatura veche este foarte bogată, variată și interesantă, cuprizând: povestiri, legende, imnuri, fabule, învățături, proverbe și altele. Unele dintre aceste opere literare, prin conținutul și forma lor frumoasa, sunt socotite printre creațiile cele mai alese ale culturii omenirii, spre exemplu legenda lui Ghilgameș. O caracteristică importantă a întregii literaturi a Orientului antic este
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
pe întemeietorului teatrului național rus, F. G. Volkov. Reprezentațiile teatrale la care viitorul dramaturg asistă pentru prima dată l-au impresionat puternic. Fonvizin face primii săi pași de scriitor în domeniul traducerilor. Lui i se datorează tălmăcirea în rusește a fabulelor scriitorului danez Ludvig Holberg, precum și a altor numeroase lucrări literare și politico-sociale. Peste puțin timp apar și primele sale lucrări originale: epistole, fabule, epigrame în care se afirmă talentul lui de scriitor satiric. În 1762 Fonvizin intră ca translator la
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
face primii săi pași de scriitor în domeniul traducerilor. Lui i se datorează tălmăcirea în rusește a fabulelor scriitorului danez Ludvig Holberg, precum și a altor numeroase lucrări literare și politico-sociale. Peste puțin timp apar și primele sale lucrări originale: epistole, fabule, epigrame în care se afirmă talentul lui de scriitor satiric. În 1762 Fonvizin intră ca translator la Colegiul Afacerilor Externe. În această perioadă, viitorul dramaturg scrie cunoscuta sa fabulă „"Vulpoiul predicator"” și „"Epistola către slugile mele"” - amândouă cu un puternic
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
politico-sociale. Peste puțin timp apar și primele sale lucrări originale: epistole, fabule, epigrame în care se afirmă talentul lui de scriitor satiric. În 1762 Fonvizin intră ca translator la Colegiul Afacerilor Externe. În această perioadă, viitorul dramaturg scrie cunoscuta sa fabulă „"Vulpoiul predicator"” și „"Epistola către slugile mele"” - amândouă cu un puternic caracter polemic, demascator. Între anii 1766 — 1769, Fonvizin scrie prima sa comedie satirică „"Brigadirul"”, care pune temeliile dramaturgiei naționale ruse. De atunci datează și legăturile lui strânse cu N. I
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
(în rusă: Ива́н Андре́евич Крыло́в; n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21 noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicători. Sunt remarcabile gama variată a ironiei și satirei, uneori bonome, limbajul vioi, pitoresc și paremiologic. "„Cartea înțelepciunii poporului”" - acesta e numele pe
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
o limbă populară, presărată cu proverbe și zicători. Sunt remarcabile gama variată a ironiei și satirei, uneori bonome, limbajul vioi, pitoresc și paremiologic. "„Cartea înțelepciunii poporului”" - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
zicători. Sunt remarcabile gama variată a ironiei și satirei, uneori bonome, limbajul vioi, pitoresc și paremiologic. "„Cartea înțelepciunii poporului”" - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe realiste, iar fabulele sale au constituit, la hotarul a două secole, un fel de verigă care a unit tradițiile cele mai progresiste ale secolului al XVIII-lea, reprezentate îndeosebi prin opera lui Radișcev, Fonvizin și Novikov, cu literatura realist critică din secolul al
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
lui Radișcev, Fonvizin și Novikov, cu literatura realist critică din secolul al XIX-lea, cu operele lui Griboedov, Pușkin, Nekrasov, Gogol și Saltîkov-Scedrin. După comedia satirică „"Neisprăvitul"”, de Fonvizin, și opera revoluționară a lui Radișcev - „"Călătorie de la Petersburg la Moscova"” - fabulele lui Krîlov, prin zugrăvirea aspectelor celor mai semnificative din realitatea rusă a acelui timp, ca și prin simplitatea, concizia și precizia limbii în care sunt scrise, au contribuit în cea mai mare măsură la dezvoltarea realismului, nu numai în literatura
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
a rîndul, drept sursă de inspirație marilor maeștri ai literaturii satirice, păstrîndu-și neștirbite, pînă în zilele noastre, prospețimea, valoarea ideologică și artistică. Criticul democrat-revoluționar Bielinski l-a denumit pe Krîlov „"slava, cinstea și mîndria literaturii ruse"”. Numele multor personaje din fabulele lui Krîlov au devenit substantive comune și au rămas în patrimoniul limbii ruse. Născut la Moscova, la 2 (13) februarie 1769 (sau 1768), a cunoscut încă din copilărie grijile și lipsurile materiale din casa tatălui său - Andrei Prohorovici Krîlov, ofițer
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
împrejurări viitorul fabulist n-a avut posibilitatea de a-și definitiva studiile școlare. De aceea, erudiția lui filozofică și literară, sfera bogată de cunoștințe din diverse domenii, de care a dat dovada atât în opera sa publicistică cât și în fabule, sunt de-a dreptul uimitoare. Setea nepotolită de lectură (se povestește că la predarea primelor sale fabule unui editor, ceruse în loc de modestul onorariu câteva cărți din literatura universală), mintea lui cercetătoare și un ascuțit spirit de observație l-au orientat
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
filozofică și literară, sfera bogată de cunoștințe din diverse domenii, de care a dat dovada atât în opera sa publicistică cât și în fabule, sunt de-a dreptul uimitoare. Setea nepotolită de lectură (se povestește că la predarea primelor sale fabule unui editor, ceruse în loc de modestul onorariu câteva cărți din literatura universală), mintea lui cercetătoare și un ascuțit spirit de observație l-au orientat în școala grea a vieții, înarmându-i talentul cu forțele nesecate ale înțepelciunii poporului, căruia i-a
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
prin înțelegere, față de țărănimea iobagă. Genul dramatic îl atrage în chip deosebit. Începuturile sale literare corespund unui interes viu și consecvent pentru arta teatrală. Krîlov frecventează toate premierele și, în scurt timp, devine cunoscut în cercurile oamenilor de teatru. Primele fabule, care vădesc același caracter satiric-demascator, apar în 1787. Începând din 1789, se consacră activității publicistice. Editează, cu mijloace proprii destul de modeste, întâi revista satirică „"Pocita duhov"” (Poșta duhurilor), apoi „"Zritel"” (Spectatorul), care, împreună cu revistele lui N.I. Novikov, combăteau abuzurile autocrației
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
sale literare. După opera „"Bogătașul Ilia"” (1805), publică două comedii satirice: „"O prăvălie la modă"” (1806) și „"Lecție dată tinerelor fete"” (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societății parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale. Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toți cetățenii, îndeplinirea cinstită a datoriei cetățenești fața de stat, indiferent de originea nobilă sau plebee : Trăind în ultima perioadă a vieții izolat de frământările politice și sociale ale epocii, el
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
la Biblioteca publică din Petersburg, deși deținea înaltul titlu de membru al Academiei Ruse. Singurele lui legături cu viața publică au fost, în această perioadă, întîlnirile literare cu scriitorii: Karamzin, Derjavin, Jukovski, Viazemski și A. S. Pușkin. Până la sfîrșitul vieții, părintele fabulei naționale ruse a trăit în universul personajelor și imaginilor create de el. Krîlov s-a format ca scriitor în ultimele patru decenii ale secolului al XVIII-lea. În 1787 începe colaborarea lui Krilov la revista „Utrennie ceasî" („Orele dimineții"), în
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]