3,430 matches
-
la indieni și la romani, Georges Dumezil a subliniat cu pertinență deosebirile, în India vedică, la fel ca și la Roma, se recunoaște aceeași structură indo-europeană, dar cele două "câmpuri ideologice" nu sunt omogene. "Romanii gândesc istoric, în vreme ce indienii gândesc fabulos. Romanii gândesc național, indienii cosmic'. Gândirii empirice, relativiste, politice, juridice a romanilor i se opune gândirea filosofică, absoluta, dogmatică, morală și mitică a indienilor 11. Se pot discerne diferențe asemănătoare în "câmpurile ideologice" și la alte popoare indo-europene. Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ouranos. Fiecare se mai bucura de un rol - obscur, modest, marginal - în economia Universului. Când Zeus și-a simțit autoritatea definitiv asigurată, el și-a eliberat tatăl, Cronos, din temnița sa subterană și 1-a instalat Rege într-o țară fabuloasă - Insulele Fericiților în Extremul Occident. 85. Mitul semințiilor primordiale. Prometeu. Pandora Nu se va ști niciodată "istoria" lui Cronos. E vorba, evident, de un zeu arhaic, aproape fără cult. Singurul său mit important e un episod al teomahiei. Dar, Cronos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
texte iraniene târzii. Dar, în primul caz este vorba de dinastii și în al doilea de succesiunea Imperiilor proiectată în viitor. Hesiod a trebuit să insereze vârsta eroilor între rasa de bronz și cea de fier, căci amintirea mitizată a fabuloasei epoci eroice era prea puternică și nu se putea ignora. Vârsta eroilor întrerupe într-un chip de altfel inexplicabil procesul de decădere progresivă declanșat o dată cu vârsta de argint. Totuși, destinul privilegiat al eroilor camuflează cu greu o eshatologie: ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zadar să se caute o eventuală amintire istorică în această tradiție, care, printre altele, plasa în țara hyperboreenilor măslinul, arbore mediteranean, prin excelență. Si totuși regiunile septentrionale - din Tracia și până la sciți și issedoni - aveau un loc important în tradițiile fabuloase legate de Apollon. Unii din discipolii săi legendari (Abaris, Aristeas) erau "hyperboreeni", și Orfeu era mereu pus în legătură cu Tracia. Dar e vorba de un septentrion care, deși treptat descoperit și explorat, păstra o aura mitologică. Mai ales acest septentrion imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religia sciților, este prezentă în ceremoniile șamanice siberiene 20; ea este, de asemenea, prin excelență arma lui Appollon. Legende similare - comportând transe extatice susceptibile de a fi confundate cu moartea, bilocație, metamorfoze, coborâri în Infern etc. - Circulau în legătură cu alte personaje fabuloase: Aristeas din Proconnez, Hermotimus din Clazomene, Epimenide din Creta, Pitagora. În ce-1 privește Orfeu, ilustrul "profet" al lui Apollon, mitologia sa abundă în isprăvi șamanice (cf. partea a Il-a). Așa cum îl știau grecii, începând de la Homer încoace, Apollon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din zestrea șamanică, dar folosirea sa rituală depășește sfera șamanismului; cât privește simbolismul arcului, el este universal răspândit. Apollon este cel care "săgetează de departe"; totuși același epitet i se aplică lui Rama, lui Buddha și altor eroi și personaje fabuloase. Dar geniul grec a revalorizat în chip strălucit această temă arhaică, după cum a transfigurat tehnicile și simbolica șamanică. Grație lui Apollon, simbolismul arcului și al tragerii cu arcul revelă alte situații spirituale: stăpânirea 19 Primele mărturii privind văgăuna datează din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceia care vor înnoi existența aceasta!", exclamă el (F., 30: 9)17. De mai multe ori el se numește pe sine însuși saosyant, "salvatorul" (F., 48: 8; 46: 3; 53: 2 etc.), noțiune ce va suscita mai târziu o mitologie fabuloasă. Ordalia eshatologică prin foc și metal topit pe care o anunță el (vezi și F., 30: 7; 32: 7) avea drept scop atât pedepsirea răilor cât și regenerarea existenței. Cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, așteptarea judecății
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
65. E vorba de o eshatologie arhaică, poate indo-europeană (cf. iama Fimbul, în tradiția germanică), dar care nu corespunde deloc viziunii zoroastriene. Se înțelege totuși de ce s-a introdus Yima în acest scenariu mitologic despre sfârșitul lumii: el era regele fabulos al Vârstei de Aur, și în vara erau păstrate, mai exact "salvate", semințele unei umanități viitoare, gata să cunoască, după catastrofa eshatologică, existența paradisiacă a "începuturilor". O altă idee eshatologică vine să se adauge, aceea a învierii corpurilor. Credința pare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
i Xrat, LXII, 15; G. Dumezil, op. Cit., II, pp. 247 sq. Zarathustra $i religia iraniană revelația "religiei" și înnoirea eshatologică 66. Dar, întrucât anul întruchipează totalitatea timpului cosmic, ultimele zece zile ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber în timpul ultimelor zece zile ale anului. Credința este universal răspândită, dar zoroastrienii, ca și alți teologi de dinainte și de după ei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trecut prin cap! - și/ am ieșit până la debit să/ cumpăr nu mai știu ce." (o întâmplare neobișnuită), pentru ca apoi discursul să-și piardă din ce în ce mai mult aparența de text coerent pe măsură ce universul prezentat se situează la granița dintre real și oniric, fabulos sau chiar absurd. În ambele cazuri se remarcă dublarea prezentării existenței cotidiene, aparent lipsite de orice importanță sau de vreo semnificație simbolică (dar care este resemantizată prin reconstituirea ei după alte legi decât cele comune, după legile textului literar), dublarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pare lipsit de plan secund, pentru că lumea nu e refăcută simbolic prin metaforizare, ci prin șir aparent nesfârșit de enumerații, acumularea acestor elemente impunând prin ea însăși lumea textului. Căderea în banalitate este evitată prin alunecările dinspre real spre un fabulos ludic și ironic: "Vestea plecării tale mi-a parvenit vineri./ Sâmbătă am tras cheia nesfârșită din buzunar/ și am fost preocupat./ A doua zi chiar m-am împiedicat/ de-o ieșitură întâmplătoare din covor./ În zadar am ieșit să cumpăr
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
clisă, măsline,/ Mai dându-i și zeului din când în când,/ Doar-doar ne va trece peste rând/ Și peste sârmă ghimpată" (Proiecții). Se creează astfel aparența unui limbaj sau a unor asocieri lingvistice absurde, în care se amestecă elemente ale fabulosului cu cele ale universului prozaic. Totul pentru a evita ca în textul poetic accentul să cadă pe "relevarea fotografică a amănuntelor, [pe] descrierea de dragul descrierii, [pe] sarcina psihologică grefată artificial gesturilor nesemnificative"263. Jocul între gravitate și persiflare se reia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în mod fundamental, pe acești poeți de experimentele suprarealismului, este tocmai utilizarea bizarului, uneori chiar a elementelor ludice pentru a reface existentul și pentru a-l obliga pe cititor să participe la această reconstrucție. Poeziile lor nu sunt proiecții în fabulos și nici în lumea visului, ci o lectură a realului folosind un alt cod decât cel al limbajului comun, rațional, și anume unul oniric. Deformarea realului sub impactul unei viziuni proprii, halucinante, pare desprinsă, la Constant Tonegaru, din tehnicile suprarealismului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în spațiul liric pentru a fi percepu ca atare, dimpotrivă, jocul poetic este, prin contrast, cel mai potrivit pentru a-și asuma un asemenea rol. Tot teme grave abordate în registru ludic și ironic prin transpunerea lor într-un univers fabulos, oniric, regăsim și la Constant Tonegaru: "Dânsul ținea sub braț un motan/ negru-violet, smuls din noapte;/ trebuia să-i plombeze un dinte molar,/ acum era nemișcat, mort precis." (Habanera). Prezentarea spânzuratului trecând cu un motan mort reprezintă, până la urmă, o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Sonet”, la fel ca „Proză” (Plouă...) și altele, excelează prin numărul informațiilor adevărate despre o perioadă din istoria Bacăului. Arhivele și presa îl confirmă pe Bacovia pas cu pas, în special referitor la aspectele dramatice. „Măhălălile” (cei trei „ă” sună fabulos, grozav, evocă adîncimi, „funduri”) aveau firește și aspecte idilice, pitorești, dar acestea nu l-au atras. Bacovia s-a atins numai o dată de unul, în poemul în proză „De Paști”, evocare duioasă a unei fete frumoase, Maria (Lazu), victimă a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tipărească în cinci mii de exemplare”.1) Nu știu cîți erau cu adevărat cititorii la termenele la care se raportează autorul lui Dan, dar cineva, amintind de „Contemporanul”, arăta că revista a atins după doi-trei ani, adică 1883-1884, „un tiraj fabulos pentru vremea aceea: de 5-600 de exemplare”.2) La distanță de două decenii, „Sămănătorul” tipărea pe jumătate, iar N. Iorga considera aceasta un succes: „Cele trei sute de exemplare ale revistei - relata el, în O viață de om așa cum a fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi trebuit să aneantizeze întreaga specie a milionarilor. Prin însumare, deci, opulența etalată de ei îl duce pe poet la ideea de ,,decor miliardar’’, cadru-simbol al unei lumi menite dispariției. ,,Miliardar” era, apoi, potrivit aci și pentru că trezește în minți fabulosul, mai ales într-o țară cu populație săracă, dar și cu destui ,,nababi’’. în imaginarul colectiv, poate și într-al autorului, ,,decorul miliardar’’ era palatul unuia dintre aceștia. în fine, după război, „miliardar” părea mai puțin abstract ca înainte; un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
literatură, dar nici unul dintre studenți nu m-a întrebat vreodată ce „curs” aveau „galbînul și paraua” din „istoria” lui Alecsandri. Sau banii de care vorbește Maiorescu în Jurnal și Epistolar. Fără cunoștințe monetare, mă îndoiesc că cineva poate să înțeleagă fabulosul din enumerarea făcută de Caragiale în „Norocul culegătorului”: „Poli, galbeni, patace, franci, băncuțe, hîrtii de 20, de 100, ba și de 1000!” 2). Poezia lui Bacovia din care am citat a apărut în 1914. Unitatea monetară romînească era atunci leul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că a obținut „Premiul Nobel pentru Fizică, [în] 1908”. Nici un lexicon, din cele consultate de mine, nu se referă la „bogățiile” lui. Și, cred, nici un profesor nu le vorbește elevilor de ele, cum nu mi-a vorbit nici mie. Chiar fabuloase, „bogățiile” se uită repede. După primele fructificări, cînd încă se mai discută în jurul lor, timpul le „îngroapă”, opera rămîne. Către o concluzie similară m-a dus și un alt exemplu găsit în colecția aceleiași gazete: Mircea Cancicov. Ministru de finanțe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atât cu învățăturile bisericii, cât și cu crezurile răspândite legate de fantastic. Rezultatul a fost, după cum a observat Susan Eisenstein, "inabilitatea de a distinge Paradisul de Atlantida pe de-o parte, Cathay de Ierusalim pe de alta, unicornii de rinoceri, fabulosul de real" (1:227). Aceasta a început să se schimbe ca rezultat al relatărilor legate de lumea înconjurătoare - de exemplu, cele despre călătorie, război și religie. Într-adevăr, vedem profanul acceptat pentru sine însuși atunci când William Harrison, în contribuția sa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lucru, formele și felurile mai vechi de a vedea lumea care reflectau o lume simbolică drept realitate au fost inițial forțate în serviciul tiparului. O anomalie (cel puțin dintr-o perspectivă pozitivistă) este că, după cum sugerează Eisenstein, în această perioadă fabulosul avea la fel de multă "realitate" pentru cititori ca lumea înconjurătoare. După cum notează Lennard Davis în discuția sa despre "știri/romane", care explică dezvoltarea romanului ficțional tradițional în secolul al XVIII-lea, "ce este foarte important este că discursul asupra știrilor/romanelor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care sunt acceptate relatările despre o bătălie navală sau un război străin" (51). De ce? Davis, care își caracterizează metoda critică drept "materialistă" (86), distinge între ceea am caracteriza în mod convențional drept "factual" și "ficțional". Astfel, el respinge credința în fabulosul din balade ca fiind o credință derivată din "naivitatea cititorilor de balade" (52). Totuși, aceasta elimină ideea că unora dintre cititori li se păreau adevărate astfel de relatări sau că aveau, în mintea lor, un statut fenomenologic. Pentru a cita
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de balade" (52). Totuși, aceasta elimină ideea că unora dintre cititori li se păreau adevărate astfel de relatări sau că aveau, în mintea lor, un statut fenomenologic. Pentru a cita un exemplu contemporan, trebuie doar să examinăm relatările senzaționale ale fabulosului în ziarele de scandal. În primul său număr din 2000, unul dintre aceste ziare, Weekly World News, a avut următoarele articole: "Fața lui Satan văzută deasupra capitalei Statelor Unite" (Mann, 46-47). "Un pergament antic oferă o descriere a Paradisului" cu subtitlul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
apariția Omului-Pește" în 1642; și în final, în 1653, "o sirenă perfectă... ajunsă la mal în apropriere de Greenwich, cu pieptănul într-o mână și oglinda în cealaltă" (Andrews, 26, 39, 51). În ultimă instanță, trebuie să reținem faptul că fabulosul s-a împletit mereu cu evenimente care pot fi demonstrate fenomenal. Davis are dreptate atunci când observă că cititorii baladelor tipărite timpuriu fac puțină deosebire între cele două. Asta deoarece pentru unii nu există nici o deosebire între fabulos și fenomenal, o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reținem faptul că fabulosul s-a împletit mereu cu evenimente care pot fi demonstrate fenomenal. Davis are dreptate atunci când observă că cititorii baladelor tipărite timpuriu fac puțină deosebire între cele două. Asta deoarece pentru unii nu există nici o deosebire între fabulos și fenomenal, o poziție critică care poate fi evitată numai dintr-o perspectivă materialistă. Problema nu este că relatările cu caracter evident fabulos au un loc în jurnalism, fie obiectiv sau literar, dar că dezvoltarea jurnalismului modern este evoluționară și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]