4,972 matches
-
era cu tipul ăsta? Era el oare capabil de sentimente? O fi fost vreodată îndrăgostit, de exemplu? O fi iubit cu pasiune pe cineva? — Gaston, ai o iubită? — Iubită? — Da, o fată care să-ți placă. Gaston ridică ochii din farfurie și strigă: — Te iubesc pe tine, Tomoe. Parcă o lovise cineva cu parul în moalele capului. Tomoe se strâmbă fără să vrea și închise ochii. Bineînțeles că realizase imediat că omul acesta nu știa înțelesul exact al cuvântului „iubire“, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fi indiscret, îi strigă Takamori, înroșindu-se tot, în timp ce-și băga în buzunar carnețelul. Nu era în firea lui să se fâstâcească astfel. — Am impresia că socotiți cât ne datorați, Higaki-san, spuse chelnerița ironic, în timp ce-i punea dinainte farfuria plină cu oden. Takamori zâmbi stânjenit și privi afară, prin fereastra crăpată. Se lăsase noaptea. Probabil va fi vreme bună și mâine. Puzderie de stele sclipeau deasupra acoperișurilor înguste ale barurilor ce se întindeau de-a lungul străzii. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
amîndoi cu stîngăcie la masă. Îmi punea Întrebări ciudate despre școală, eu Îi dădeam răspunsuri cît mai scurte posibil. Și eu, și el eram foarte conștienți de tăcerea din jur, de lipsa urletelor și a acceselor de furie sau a farfuriilor sparte. După o vreme, a renuțat. Suna și-mi zicea că lucrează pînă tîrziu sau că avea ședință sau alte planuri. S-a Îndepărtat de mine cam tot așa cum se Îndepărtase de mama, la fel de incapabil să comunice. Nu pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi doream În clipele acelea să mă fi străduit mai mult. Am privit dezastrul prin ochii Lindei Cooper și mi s-a făcut pielea de găină. — Îmi pare nespus de rău pentru dezordine, am zis cu un glas pierit, adunînd farfurii, pe care se uscase mîncarea, de pe masă și ducîndu-le la chiuvetă. Nu-mi vine să cred că mi-ai văzut bucătăria În cea mai jalnică stare cu putință. Mă simt atît de jenată. Am deschis ușa unui dulap și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Charlie Încearcă să se alăture conversației noastre, deși e din ce În ce mai acaparat de Sally. Mi se pare că lipeala funcționează, căci, atunci cînd terminăm de mîncat, e clar că s-a Înfiripat ceva Între ei, ceea ce e minunat și binemeritat. Apoi, farfuriile dispar de pe masă și Își face apariția o plăcintă de lămîie cu bezea („Nu Întrebați de ce“, spune Fran, dîndu-și iarăși ochii peste cap. „E preferata fetelor...“), iar Charlie, cu care abia dacă am schimbat două vorbe, se Întoarce spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ești atît de În largul tău În preajma lui/ei Îți dă siguranța că nu greșești. Eu nu am mai avut sentimentul ăsta cu nimeni altcineva, niciodată. Curăț și ultimele urme de mîncare și le arunc În coșul de gunoi, punînd farfuriile ușurel În chiuvetă. — Mi se pare foarte ciudat. La Început, mi-am petrecut o groază de timp concentrîndu-mă asupra zilei În sine, a petrecerii, Încît nici nu mă mai gîndeam la angajamentul pe care urmează să mi-l iau, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Planurile mele de a-l seduce s-au topit demult. Intențiile mele de a mă comporta ca Lisa și-au luat zborul pe fereastră. Mă bîlbîi ca o adolescentă, apoi mormăi ceva la iuțeală despre strînsul mesei. Mă ridic, Înșfac farfuriile și le duc În bucătărie, unde fac eforturi să mă linișteșc, sprijinindu-mă de chiuvetă. Ochii Îmi sînt Închiși și respir adînc ca să-mi recapăt echilibrul interior. Nu-l aud intrînd. Nu-mi dau seama că e aici pînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oricare dintre noi. — Biata Linda. — Știu. Exact la asta m-am gîndit și eu. — Ce intenționezi să faci? Doar nu vrei să-i spui, nu? Trish are o expresia Îngrozită. — Doamne, nu! Mă Întind și fur un cartof prăjit de pe farfuria de plastic a lui Tom. — Dar s-ar putea s-o sun. Doar să văd ce mai face. SÎnt conștientă că sună bizar, dar simt brusc nevoia să o protejez. Trish zîmbește. — Nu mi se pare cîtuși de puțin bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că acea adunare de oameni s-ar fi făcut în onoarea mea! A doua dezamăgire nu a zăbovit prea mult. În dreptul fiecărui loc la masă exista o cârpă de in pentru ștersul mâinilor, plus un mic lighean cu apă, o farfurie de lemn cu o azimă și o carafă de teracotă pentru băut. Din seara în care luasem masa cu negustorii, nu mai pusesem în gură o picătură de vin, și mare poftă mi-era. În schimb, la masă erau aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la proțap, picurând de grăsime, și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni. Aceștia, trăgându-și cuțitele de la brâu, luau câte-o bucată și o tăiau, fiecare în farfuria din dreptul lui. Înghițeau lacomi acei dumicați, alternându-i cu cicoare și cu bere și ștergându-se la gură cu azimă. Deși nu aveam cuțit, am luat o bucată de carne de pe tava cea mai la îndemână, combinând-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de armă. Iar ea striga ajutor, ajutor, ajutați-mă. Nu am visat. — Și apoi a ieșit cineva? — Nu, nimeni. Aș fi auzit ușa Închizându-se. Aici se aude totul, pereții sunt de carton. Cei doi se certau mereu, aruncau cu farfurii, cu sticle, cu scrumiere - odată am ajuns să chem carabinierii, dar acum se sfârșise totul și ea plecase. — Întoarce-te la mașină și cere instrucțiuni, ordonă agentul principal. Cele șase etaje trec prin fața locului pufosului Împreună cu imaginea portarului inamic ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
teren viran se sfârșeau luminile și străzile. Clădiri ca niște Închisori de maximă siguranță pluteau de jur Împrejur În noapte. Turnul era un paralelipiped cenușiu de paisprezece etaje Încorsetat de o Împrejmuire de terase abuzive ce așteptau permisul de construcție, farfurii de parabolice și haine Întinse la uscat În balcoane. Antonio Își dezlipi ochiul de pe vizorul videocamerei și o puse În husă, căci nu mai era nimic de văzut - În spatele obloanelor coborâte, de-acum dormeau toți. Și totuși, continua să fixeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întorcea În sfârșit de la muncă Îi ieșea În Întâmpinare, dându-i siguranța de a fi el centrul Universului. Căci știa că În orele acelea lungi de singurătate Emma Îi pregătea prânzul și cina, mătura, ștergea praful și pe jos, și farfuriile, și Îngrijea plină de dragoste fetița, făcea tot ce-i stătea În putere pentru ca viața la fel de iubitorului soț să semene cu o oază de pace. Soția care practic abandonase totul, În afară de gândul de a trăi pentru el, care, crezând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încă nu-și imagina că avea să se Înscrie În poliție. Avea o diplomă de maistru mecanic. Îi părea enorm. Era o duminică de iulie, și pentru prima dată, după nenumărate corvezi Îndeplinite În cazarmă, de la curățenia În veceuri, spălatul farfuriilor până la curățatul cartofilor, astăzi primise permisie. Împreună cu alți militari În termen, rătăciți și singuri al fel ca el, urcaseră În trenulețul de Ostia. Trenulețul intră sub pământ, străbătând galerii pline de funingine, negre, Întunecate, mirositoare, aproape sufocante - apoi ieși iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unii altora, cum pot să se urască atât de mult. Poate că eu nu am sentimente. Sau poate că nu știu ce Înseamnă să fii om. Emma reapăru În bucătărie. Își lega la spate un șorț cauciucat pe care era desenată o farfurie cu spaghete. — Termin-o, mamă, spuse ea nervoasă. Nu vreau să-l bârfești pe Antonio. — A, eu bârfesc? spuse Olimpia adresându-i fiicei un zâmbet batjocoritor. Da’ ce faci cu șorțul ăla? Ce mai faceți aici cu o babă limbută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o clipire. Am luat fiecare câte o îmbucătură și într-un minut am ajuns într-un univers în care munții erau din lazania. Garfield a spus: Sunt în raiul lazaniei! și am început imediat să mâncăm. În timp ce eu mâncam o farfurie de lazania, Garfield mânca o sută de farfurii de lazania. În câteva zile, când vroiam să mergem acasă, Garfield nu mai încăpea pe ușă. Eu am intrat în casă dar Garfield a dormit afară. A doua zi l-am pus
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și într-un minut am ajuns într-un univers în care munții erau din lazania. Garfield a spus: Sunt în raiul lazaniei! și am început imediat să mâncăm. În timp ce eu mâncam o farfurie de lazania, Garfield mânca o sută de farfurii de lazania. În câteva zile, când vroiam să mergem acasă, Garfield nu mai încăpea pe ușă. Eu am intrat în casă dar Garfield a dormit afară. A doua zi l-am pus să facă sport cu rolele și bicicleta. Trei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
m-a întrebat de unde vin și de ce sunt îmbrăcată așa demodat și în niște culori atât de triste. Oamenii din această dimensiune purtau mereu culori fosforescente, predominante fiind verdele, portocaliul și nuanțele de mov. Fetele aveau fuste în formă de farfurii și bluze cu umeri foarte înalți ca niște țepi. Părul îl aveau foarte tapat, fie sub formă de două codițe ciufulite, răsucite, fie sub formă de coc înalt și ciufulit, cu multe paiete și antene. I-am spus fetei, din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de-o parte și de alta. Eu alergam încoace și încolo, umpleam cupele și vedeam bine cum frații mei sunt mai mulți decât frații Tabeei și că erau și mai arătoși decât ei. Tabea aducea pâinea, iar mamele noastre umpleau farfuriile bărbaților până când nu mai puteau să mănânce. Fiecare femeie în parte a remarcat care a luat mai mult din friptura ei, din pâinea sau din berea puse de ea și fiecare bărbat s-a străduit să laude mâncarea servită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se putea spune nu. La fel cum nu i se putea spune nu lui Iosif, fiul Rahelei, nepotul Rebecăi. Am plecat cu el dimineața. La fluviu, am găsit o corabie de un lux orbitor, plină cu scaune și paturi, cu farfurii și cupe pictate, vin îndulcit și bere. Erau flori și fructe peste tot. Benia era uimit de atâta bogăție și nici unul din noi nu se putea uita în ochii scalvilor goi care ne serveau cu aceeași supunere ca pe Zafenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a dat un scaun, spunându-mi să stau jos, o să aducă imediat și niște prăjituri, și c-ar fi bine să lămurim acum și treaba aia cu pertu-ul, apoi s-a dus în cămară și a adus de-acolo o farfurie de cornulețe cu nucă, două pahare și o damigeană, mi-a pus în față farfuria și un pahar, spunându-mi să nu mă rușinez, să mănânc liniștit, a luat și el un cornuleț și l-a mâncat, între timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și c-ar fi bine să lămurim acum și treaba aia cu pertu-ul, apoi s-a dus în cămară și a adus de-acolo o farfurie de cornulețe cu nucă, două pahare și o damigeană, mi-a pus în față farfuria și un pahar, spunându-mi să nu mă rușinez, să mănânc liniștit, a luat și el un cornuleț și l-a mâncat, între timp a scos dopul de la damigeană, și-a umplut paharul, am văzut că era vin roșu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
înainte, pe când tata mai era acasă, nu spărsese niciodată nimic, nici măcar o ușă nu trântise, nici în toiul celor mai mari certuri cu tata, ei, și atunci am auzit cum mama a trântit ușa de la bucătărie cu atâta furie, că farfuriile de deasupra ușii, înflorate, s-au ciocnit între ele, apoi s-a dus în antreu, la măsuța de telefon, s-a oprit în fața ei, o auzeam răsuflând din greu, apoi a apucat receptorul și a format repede un număr, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ei sever și rece, spunându-mi, băiete, se pare că ai oaspeți, asta da sărbătoare, apoi a deschis din nou frigiderul și a scos tunelul de castane și l-a pus pe masă și mi-a spus să scot două farfurii și două lingurițe. Vocea îi suna așa sever că n-am îndrăznit s-o contrazic, așa c-am scos binișor farfuriile și lingurițele și le-am aranjat, una punând-o în fața copilului și una în dreptul locului meu de la masă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și a scos tunelul de castane și l-a pus pe masă și mi-a spus să scot două farfurii și două lingurițe. Vocea îi suna așa sever că n-am îndrăznit s-o contrazic, așa c-am scos binișor farfuriile și lingurițele și le-am aranjat, una punând-o în fața copilului și una în dreptul locului meu de la masă, unde m-am așezat pe urmă, în timp ce mama a înfipt o lumânare în vârful tunelului, acolo unde era scrisă, cu ciocolată, cifra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]