5,981 matches
-
la Universitatea din Leningrad (1955-1959). Și-a susținut doctoratul în 1959, cu teza Raporturile vechii macedonene cu greaca veche. Urcă treptele ierarhiei până la gradul de profesor (1968). Activează ca șef al Catedrei de limbi orientale (1967) și al Catedrei de filologie clasică (1974-1976), prodecan al Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale (1963-1970), director general în Ministerul Învățământului (1970-1972). Predă în calitate de visiting professor la universitățile Indiana, Michigan și Berkeley din SUA (1973-1974) și la Universitatea din Padova (1976-1979). Este secretar și
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
B.P. Hasdeu, lingvist și filolog (1968), concepută ca o primă etapă în valorificarea operei savantului, P. realizează o sinteză a ideilor viabile oferite de acest erudit de tip renascentist, pe care îl consideră un precursor în majoritatea domeniilor lingvisticii și filologiei. Servindu-se de capitole privitoare la biografia și formația intelectuală a autorului studiat, ca și de o sinteză bibliografică a lucrărilor sale științifice, P. îi reliefează activitatea de indoeuropenist, de slavist sau de cercetător al elementelor de substrat din română
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
PLEȘEA, Gabriel (9.VIII.1942, București), prozator, eseist și traducător. Este fiul Floricăi Pleșea (n. Olteanu), soră medicală, și al lui Radu Pleșea, funcționar. Învață la Liceul „Gh. Lazăr”din capitală și urmează tot aici cursurile Facultății de Filologie, secția engleză, absolvind în 1967. Lucrează inițial la Serviciul de protocol al Societății Mineral Import-Export din București, de unde trece pe postul de corespondent de relații la Institutul pentru Relații Culturale cu Străinătatea (1969-1971) și ulterior ca documentarist la Centrul UNESCO
PLESEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
Bacău. Cariera universitară (lector - 1953, conferențiar - 1969, profesor - 1976) este mărturia vocației didactice, bazată în egală măsură pe o excelentă comunicare cu studenții și pe o susținută activitate de cercetare în domeniul istoriei literare. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu lucrarea „Dacia literară” (1840). Între 1982 și 1985 conduce Catedra de literatură română a Facultății ieșene de Filologie, iar din 1985 funcționează în calitate de profesor consultant. În două rânduri (1970-1972, 1975-1977) a predat cursuri de limbă și literatură, de cultură
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
excelentă comunicare cu studenții și pe o susținută activitate de cercetare în domeniul istoriei literare. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu lucrarea „Dacia literară” (1840). Între 1982 și 1985 conduce Catedra de literatură română a Facultății ieșene de Filologie, iar din 1985 funcționează în calitate de profesor consultant. În două rânduri (1970-1972, 1975-1977) a predat cursuri de limbă și literatură, de cultură și civilizație română la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier, unde în 1972 obține alt doctorat, cu teza Vasile Alecsandri
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
Dacia literară”, AIX, t. X, 1973; Cornea, Oamenii, 72; Al. Dobrescu, „«Dacia literară». Destinul unei reviste. Viața unei epoci literare”, CL, 1974, 12; Despina Tomescu, „Dacia literară”. Destinul unei reviste, RITL, 1974, 3; Antoaneta Macovei, „Dacia literară”, AUI, t. XXI, filologie, 1975; Liviu Leonte, Raporturi culturale franco-române, CRC, 1980, 15; Valentin Tașcu, „Vasile Alecsandri, poeții felibri și «Cântecul gintei latine»”, ST, 1981, 3; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 336-337. R.Z.
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
PETRESCU, Ioana Em.[anuela] (28.XII.1941, Sibiu - 1.X.1990, Cluj-Napoca), critic, istoric și teoretician literar. Este fiica Elvirei Popovici (n. Chiffa), profesoară, și a istoricului literar D. Popovici. Urmează la Cluj Liceul „G. Coșbuc” (1955-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” (1959-1964), luându-și licența cu o teză despre Aron Pumnul. După absolvire devine cadru didactic la Catedra de literatură română a Universității clujene, parcurgând întreaga ierarhie universitară, de la preparator la profesor (1990). Își susține doctoratul în 1974
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
PODOABĂ, Virgil (27.V.1951, Topa Mică, j. Cluj), critic literar. Este fiul Mariei (n. Pop) și al lui Augustin Podoaba, agricultori. Urmează la Cluj Liceul „Ady-Șincai” (1966-1970) și Facultatea de Filologie (1972-1976). În timpul studenției a fost redactor la revista „Echinox” și a condus, împreună cu Gheorghe Perian, cenaclul omonim. După absolvire lucrează ca profesor la Scoala Specială nr. 13 din Zalău (1976-1980), metodist și bibliotecar la Oradea (1980-1990), redactor la revista „Familia
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
și redactor-șef la „Gazeta de Vest” din Oradea (1991-1992). Din aprilie 1990 este redactor la revista „Vatra” din Târgu Mureș, iar din 1992 lector la Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov. În 2003 își ia doctoratul în filologie, cu teza Experiență revelatoare și tematizarea ei în literatura română contemporană, susținută la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debutează cu critică literară în „Echinox” (1973), iar editorial cu volumul Între extreme, un eseu despre poezia lui Aurel Pântea (2002; Premiul Uniunii
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
Z. N. Pop, „Cucamuca” în semnificația plugușorului, REF, 1960, 1-2; Dumitru Pop, Plugușorul în Transilvania, REF, 1960, 1-2; Vasile Adăscăliței, „Miorița”, text de plug, REF, 1960, 1-2; Ist. lit., I, 27-29; Pavel Ruxăndoiu, Formule descriptive ale poeziei riturilor agrare, AUB, filologie, t. XII, 1963; Henri H. Stahl, Comentarii etnografice pe tema „Plugușorului”, REF, 1965, 2; Ernest Bernea, „Buhaiul” la Fundul Moldovei - Bucovina, REF, 1967, 4; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 208, 385; Gh. Vrabie, Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
Emiliei Petrescu și al lui Emil Petrescu, funcționari. Familia se mută la Târgoviște în 1936, unde P. urmează cursurile Liceului „Ienăchiță Văcărescu” (1938-1946) și înființează, împreună cu Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu, un cerc literar (1944). Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București (1951), susținându-și licența abia în 1970, cu o lucrare despre G. Bacovia. Lucrează ca profesor la Petriș și Prundu Bârgăului, în județul Bistrița (1951-1954), apoi ca funcționar la Institutul de Statistică (1955), ca laborant și
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
poet. Este fiul Floarei și al lui Dumitru Pop, țărani. Face școala elementară în comuna Marca, județul Sălaj, apoi o școală agricolă (1936-1940). Lucrează multă vreme în comerț și târziu va absolvi Liceul „Decebal” din Deva (1957) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1967). Din 1959 e director economic la Teatrul Dramatic din Petroșani. În 1965 este transferat la Deva în calitate de director al Centrului de Librării, funcție pe care o va deține până la pensionare, în 1987. Debutul editorial se
POP-MARCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288897_a_290226]
-
, Ștefania (pseudonim al Mariei Cojocaru; 27.XII.1944, Plopeni, j. Constanța), poetă, eseistă și traducătoare. Este fiica Elenei (n. Voicilă) și a lui Ilie Cojocaru, țărani. Urmează Liceul „Mihai Eminescu” din Constanța (1958-1962) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secțiile română (1962-1967) și franceză (1970-1974). Lucrează ca profesoară la Liceul Agricol din Poarta Albă (1967-1974), apoi la Liceul de Construcții nr. 18 din București (1974-2001). Este director administrativ la Editura Pontica (din 1991) și redactor
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
ca profesoară la Liceul Agricol din Poarta Albă (1967-1974), apoi la Liceul de Construcții nr. 18 din București (1974-2001). Este director administrativ la Editura Pontica (din 1991) și redactor la revista „Paradigma” (din 1992). În 2002 își ia doctoratul în filologie cu lucrarea Miorița - o hermeneutică ontologică. Debutează cu poezie în „Contemporanul” (1964), iar editorial cu volumul de versuri Cum eu... (1974). Colaborează la „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Tomis”, „Cronica”, „Convorbiri literare” ș.a. Poezia i-a fost antologată în mai multe
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Constantin (15.VIII.1937, Constanța), prozator. Este fiul Mariei (n. Cioconea) și al lui Dumitru Novac, ceferist. Este absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân” (1955) și al Școlii Tehnice de Marină, ambele urmate în orașul natal. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1962), activează ca asistent universitar la Institutul Pedagogic din Constanța (1962-1966), ca redactor (1970-1971) și redactor șef (din 1981) la revista „Tomis”. Din 1995 este secretarul executiv al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor. Debutează cu o
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
20.VIII.1927, Sculeni, j. Iași), prozator și dramaturg. Începe studiile secundare la Iași, le continuă la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, absolvind în 1946. După ce frecventează doi ani cursurile Facultății de Construcții din București, urmează tot aici Facultatea de Filologie, luându-și licența în 1953. Lucrează ca documentarist la Consiliul general ARLUS (1950-1952), redactor la „Veac nou” (1952-1955), șef de secție la Redacția publicațiilor românești pentru străinătate (1956-1967) și ulterior ca șef de secție la Radioteleviziune. A debutat publicistic în
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
j. Bistrița- Năsăud), poet și prozator. Este fiul Mariei (n. Neamțu) și al lui Oliver Nușfelean, țărani. Urmează școala primară în satul natal, următoarele clase în Șieu-Odorhei (1960-1963) și liceul la Beclean, absolvindu-l în 1967. Student al Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, își ia licența în 1973. Funcționează ca profesor suplinitor în câteva sate din județul Bistrița-Năsăud (1969- 1971), ca profesor titular la Șieu-Odorhei, Telciu și Nușeni, apoi la Liceul Teoretic din Beclean (1972-1980) și
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
, Nicolae (1.III.1937, Galați), poet și eseist. Este fiul Marinei (n. Stoica) și al lui Vasile Oancea, funcționar. A urmat școala generală și Școala Medie Tehnică Veterinară în orașul natal (1946-1954), apoi, la București, Facultatea de Filologie, absolvită în 1960. A funcționat ca secretar literar la Teatrul de Stat din Galați (1960-1961), ca metodist principal la Biblioteca „V. A. Urechia” (1961-1962), la Casa Regională a Creației Populare (1962-1964) din același oraș și la Casa Centrală a Creației
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
M.[arin] (25.VIII.1925, Perieți, j. Olt - 24.IV.1989, Perieți, j. Olt), critic și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Ghimiș) și al lui Vasile Nițescu. Urmează Liceul nr. 12 din București, absolvit în 1951, și Facultatea de Filologie a Universității din București (1951-1955). Lucrează ca pedagog la Școala Profesională „23 August” din București (1949-1950), îndrumător cultural în Pitești (1955-1956), pedagog la diverse școli profesionale (1956-1958), învățător și profesor (1958- 1963) și îndrumător principal la Centrala Editurilor și Difuzării
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
matematică a Facultății de Științe din Iași, terminată în 1933 fără examen de licență, fiind arestat pentru activitate de propagandă comunistă. Va petrece zece ani (1934-1944) în diferite închisori, printre care și Doftana. După război va urma cursurile Facultății de Filologie și Istorie a Universității din Iași, obținând licența în 1960 printr-o hotărâre a Ministerului Învățământului. Desfășoară o intensă activitate publicistică și de coordonare în domeniul culturii, fiind, pe rând, redactor-șef la „România liberă” (1944) și la „Moldova liberă
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
traducător. Este fiul Elenei (n. Roangheș) și al lui Constantin Mituțoiu, țărani. A făcut clasele primare în comuna natală, o școală medie tehnică de construcții feroviare și Liceul „Nicolae Bălcescu” (1952-1959) la Craiova, iar la București a urmat Facultatea de Filologie, secția limbi romanice (1957-1962). Lucrează că redactor la revistele „Secolul 20” (1962-1964), „Luceafărul” (1966-1966), „Gazeta literară” (1966-1968) și că funcționar în Ministerul Afacerilor Externe (1966). În 1990, odată cu apariția noii serii a ziarului „Adevărul”, devine director, funcție pe care o
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
de apus: slovaca și ceha - și a participat, împreună cu alți slaviști din România și Cehoslovacia, la editarea unei publicații intitulate „Românoslavica” (1948). A fost profesor de liceu în București (1935-1938), la Seminarul Pedagogic din Iași (1938-1942) și la Facultatea de Filologie a Universității din București, în cadrul Catedrei de limbi slave (1949-1974), pe care a condus-o din 1968. După 1974 a activat ca profesor consultant la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, după ce, în 1965, obținuse titlul de doctor
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a făcut parte și din Comisia Textologică a Comitetului Internațional al Slaviștilor. Lingvistica slavă, lingvistica și filologia slavo-română și istoria literaturii române vechi au avut în O. un cercetător pasionat și informat. Semnând contribuții importante în domeniul relațiilor culturale româno-ceho-slovace, redactând manuale și cursuri universitare de limba slovacă și de istoria limbii slovace, participând la alcătuirea corpusului
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
O. a probat cunoștințe temeinice de slavistică, deschideri apreciabile în interpretarea fenomenelor lingvistice și culturale, putința de a mânui instrumente și metodologii moderne. Chiar dacă unele dintre concluziile la care a ajuns pot suferi amendări, cercetările lui, vizând chestiuni complicate ale filologiei slavo-române, ale indentificării surselor și versiunilor unor texte importante ale scrisului vechi, poartă pecetea investigației de detaliu, făcute cu acribie. A abordat probleme controversate ale literaturii române medievale, ca în Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș (1961; Premiul Ministerului Învățământului
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
, Lucia (20.II.1949, Rădăuți), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Aspaziei Nenati (n. Rușindelar), funcționară, și a lui Traian Nenati, învățător. Urmează Liceul Teoretic din Rădăuți (1963-1967) și Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității „Al.I.Cuza” din Iași (1967-1972). Între 1972 și 1977 este muzeograf coordonator la Muzeul „Mihai Eminescu” din Botoșani, ocupându-se de constituirea patrimoniului casei memoriale, apoi, tot la Botoșani, secretar literar și director la Teatrul
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]