3,199 matches
-
la 1 noiembrie, social-democrați au avansat un program radical intitulat „Noi cerem”, pentru a forța obținerea unor concesii politice. Ei cereau anularea rezultatelor alegerilor legislative din Octombrie și desființarea Gărzilor Civile, ceea ce dreapta a refuzat. După Revoluția din Octombrie, socialiștii finlandezi planificau să le ceară bolșevicilor acceptarea suveranității Finlandei într-un manifest din 10 noiembrie, dar situația nesigură de la Petrograd le-a întârziat acțiunea. După eșecul programului „Noi cerem”, socialiștii au inițiat o grevă generală în 14-19 noiembrie 1917. Stânga moderată
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a întârziat acțiunea. După eșecul programului „Noi cerem”, socialiștii au inițiat o grevă generală în 14-19 noiembrie 1917. Stânga moderată avea ca scop aplicarea de presiune politică asupra nesocialiștilor pentru a include un număr mare de socialiști în noul Senat finlandez. Revoluția fusese scopul stângii radicale încă de la pierderea puterii politice în iulie și octombrie 1917. Împușcarea unui muncitor din agricultură în timpul unei greve locale din 9 august de la Ypäjä a generat agitație; luna noiembrie 1917 părea să dea impulsul pentru
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
fază, Lenin și Iosif Stalin printre alții, amenințați la Petrograd, au cerut social-democraților să ia puterea în Finlanda, care era o zonă defensivă importantă împotriva amenințării germane și o zonă de siguranță vitală pentru bolșevicii din zona Petrograd. Majoritatea socialiștilor finlandezi erau însă moderați și preferau metodele parlamentare, ceea ce l-a făcut pe Lenin să-i eticheteze drept „revoluționari ezitanți”. Aceste ezitări au scăzut în intensitate pe măsură ce greva generală părea să-și facă efectul; liderii greviștilor au votat la limită să
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
cele parlamentare, la o ședință specială de partid de la sfârșitul lui noiembrie 1917, dar când au încercat să adopte o rezoluție prin care să renunțe total la ideea unei revoluții socialiste în Finlanda, reprezentanții partidului au respins-o. Mișcarea muncitorească finlandeză dorea astfel să susțină o forță militară proprie și să țină deschis și drumul revoluționar. Repercusiunile acestor evenimente au avut efect în viitorul apropiat al mișcării, câțiva lideri puternici luând poziție de partea moderaților sau radicalilor. Lipsa de interes a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
astfel să susțină o forță militară proprie și să țină deschis și drumul revoluționar. Repercusiunile acestor evenimente au avut efect în viitorul apropiat al mișcării, câțiva lideri puternici luând poziție de partea moderaților sau radicalilor. Lipsa de interes a socialiștilor finlandezi față de activitatea revoluționară a fost o dezamăgire pentru Lenin. El și-a pierdut încrederea în ei în decembrie 1917 și și-a îndreptat energiile către încurajarea bolșevicilor finlandezi din Petrograd. În sânul mișcării muncitorești, o urmare mai însemnată a toamnei
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
luând poziție de partea moderaților sau radicalilor. Lipsa de interes a socialiștilor finlandezi față de activitatea revoluționară a fost o dezamăgire pentru Lenin. El și-a pierdut încrederea în ei în decembrie 1917 și și-a îndreptat energiile către încurajarea bolșevicilor finlandezi din Petrograd. În sânul mișcării muncitorești, o urmare mai însemnată a toamnei lui 1917 a fost apariția Gărzilor Muncitorești. Existau circa 20-60 de Gărzi ale Clasei Muncitoare în Finlanda între 31 august și 30 septembrie 1917, dar la 20 octombrie
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
o urmare mai însemnată a toamnei lui 1917 a fost apariția Gărzilor Muncitorești. Existau circa 20-60 de Gărzi ale Clasei Muncitoare în Finlanda între 31 august și 30 septembrie 1917, dar la 20 octombrie, după înfrângerea în alegerile legislative, Sindicatul Finlandez a proclamat necesitatea înființării mai multor Gărzi în țară. Anunțul a dus la un val de recruți; la 31 octombrie, numărul lor era de 100-150, 342 la 30 noiembrie 1917 și 375 la 26 ianuarie 1918. În cadrul Gărzilor Muncitorești, din
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și centrele industrializate, între care Helsinki, Kotka, Tampere, Turku, Viipuri și zona Kymenlaakso, pe modelul Gărzilor Roșii interne constituite în Finlanda în anii 1905-1906. Prezența celor două forțe armate adverse în Finlanda, Gărzile Albe și cele Roșii, au impus societății finlandeze o stare de putere duală și suveranitate multiplă, typică pentru preludiul unui război civil. Ruptura decisivă între cele două a survenit cu ocazia grevei generale, când elementele radicale ale Gărzilor Roșii și ale Gărzilor Muncitorești de Securitate au executat mai
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
un progres industrial între 1860-1916. Economia Marelui Ducat era dependentă de uriașa piață rusească, iar separarea de Rusia ar fi creat riscul de a pierde poziția favorabilă a Finlandei. Prăbușirea economică a Rusiei și lupta pentru puterea politică în statul finlandez în anul 1917 s-au numărat printre factorii-cheie care au adus suveranitatea în prim planul societății din Finlanda. Senatul lui P.E. Svinhufvud a propus declarația de independență a Finlandei, pe care Parlamentul a adoptat-o la 6 decembrie 1917. Social-democrații
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
pas către legalizarea Gărzilor Albe. La 15 ianuarie, Carl Gustaf Emil Mannerheim, un fost general competent al Armatei Imperiale Ruse, a fost numit comandant suprem al Gărzilor Albe, iar la 25 ianuarie a schimbat numele Gărzilor Albe în „Armata Albă Finlandeză”. Gărzile Roșii, în frunte cu Ali Aaltonen, au refuzat să recunoască titlul, și au hotărât să înființeze o autoritate militară proprie. Mannerheim și-a așezat cartierul general la Vaasa, în timp ce Aaltonen și l-a așezat la Helsinki. A treia și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
titlul, și au hotărât să înființeze o autoritate militară proprie. Mannerheim și-a așezat cartierul general la Vaasa, în timp ce Aaltonen și l-a așezat la Helsinki. A treia și ultima culminare a luptei de putere între finlandezi și dezintegrarea societății finlandeze începuse. Primele lupte locale serioase s-au dat între 9-21 ianuarie în sudul și sud-estul Finlandei, în special pentru a câștiga cursa de înarmare și pentru controlul orașului vital Viipuri din sud-est. Ordinul de luptă a fost primit de albi
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Petrograd la Viipuri. Trupele albe au încercat șă captureze trenurile; 20-30 de finlandezi, roșii și albi, au murit în „bătălia trenurilor din Rahja” în istmul Karelian la 27 ianuarie 1918. Nu s-a stabilit o dată oficială a izbucnirii Războiului Civil Finlandez. La începutul războiului, un front discontinuu tăia sudul Finlandei de la vest la est, împărțind țara în Finlanda Albă și Finlanda Roșie. Gărzile Roșii controlau zona din sud, inclusiv aproape toate marile centre industriale, precum și cele mai mari moșii și ferme
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
albe se aflau orașele industriale Varkaus, Kuopio, Oulu, Raahe, Kemi și Tornio; în interiorul zonei roșii se aflau Porvoo, Kirkkonummi și Uusikaupunki. Eliminarea acestor fortărețe era o prioritate pentru ambele armate în februarie 1918. Finlanda Roșie, denumiță și Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză, era condusă de "Delegația Poporului", înființată la 28 ianuarie, în Helsinki. Kullervo Manner era președintele și alți delegați erau "Edvard Gylling", "Eero Haapalainen", "Anna Karhinen", "Otto Ville Kuusinen", "Hilja Pärssinen", "Yrjö Sirola" și "Oskari Tokoi". Otto Ville Kuusinen a formulat
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Eero Haapalainen", "Anna Karhinen", "Otto Ville Kuusinen", "Hilja Pärssinen", "Yrjö Sirola" și "Oskari Tokoi". Otto Ville Kuusinen a formulat o propunere de constituție, influențată de cele ale Elveției și Statelor Unite. Delegația Poporului dorea un socialism democratic bazat pe ethosul social-democrat finlandez; viziunile lor difereau de ideea de dictatură a proletariatului a lui Lenin. Puterea politică urma să fie concentrată în Parlament, Senatul jucând un rol mai mic. Propunerea cuprindea un sistem multipartid, libertatea de întrunire, libertatea presei și de exprimare, și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
majore care le subjugaseră. El se aștepta ca, în condițiile politice existente în Europa la începutul secolului al XX-lea, proletariatul din popoarele libere să declanșeze revoluții socialiste și să se unească ulterior cu Rusia Sovietică. Majoritatea membrilor mișcării muncitorești finlandeze susțineau însă independența Finlandei. Bolșevicii finlandezi, influenți, deși în număr mic, favorizau anexarea Finlandei de către Rusia. Chestiunea anexării a fost rezolvată prin înfrângerea Finlandei Roșii. Senatul Finlandei Albe a ajuns să fie denumit "Senatul de la Vaasa" după mutarea sa în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
aștepta ca, în condițiile politice existente în Europa la începutul secolului al XX-lea, proletariatul din popoarele libere să declanșeze revoluții socialiste și să se unească ulterior cu Rusia Sovietică. Majoritatea membrilor mișcării muncitorești finlandeze susțineau însă independența Finlandei. Bolșevicii finlandezi, influenți, deși în număr mic, favorizau anexarea Finlandei de către Rusia. Chestiunea anexării a fost rezolvată prin înfrângerea Finlandei Roșii. Senatul Finlandei Albe a ajuns să fie denumit "Senatul de la Vaasa" după mutarea sa în orașul Vaasa de pe coasta Golfului Bothnic
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
oricărei restricții asupra parlamentarismului. La început, ei s-au opus ajutorului militar german, dar războiul prelungit le-a schimbat atitudinea. În politica externă, Senatul de la Vaasa înclina către Imperiul German pentru ajutor politic și militar, pentru a învinge Gărzile Roșii finlandeze, a pune capăt influenței Rusiei Bolșevice în Finlanda, și a extinde teritoriul finlandez în Karelia rusească, zonă geopolitic importantă, locuită de popoare fino-ugrice. Slăbiciunea Rusiei a indus ideea „Finlandei Mari” în sânul facțiunilor cu tendințe expansioniste de dreapta, dar și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
dar războiul prelungit le-a schimbat atitudinea. În politica externă, Senatul de la Vaasa înclina către Imperiul German pentru ajutor politic și militar, pentru a învinge Gărzile Roșii finlandeze, a pune capăt influenței Rusiei Bolșevice în Finlanda, și a extinde teritoriul finlandez în Karelia rusească, zonă geopolitic importantă, locuită de popoare fino-ugrice. Slăbiciunea Rusiei a indus ideea „Finlandei Mari” în sânul facțiunilor cu tendințe expansioniste de dreapta, dar și de stânga; Roșii revendicau și ei aceleași zone. Generalul Mannerheim a fost de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
ei aceleași zone. Generalul Mannerheim a fost de acord cu ideea necesității preluării Kareliei de est și a celei de armament german, dar se opunea intervenției germane în Finlanda. Mannerheim era conștient de lipsa priceperii în luptă a Gărzilor Roșii finlandeze, și se baza pe aptitudinile militare ale Jägerilor finlandezi. Ca fost ofițer al armatei rusești, Mannerheim era conștient de demoralizarea armatei ruse. El a cooperat cu ofițerii ruși albi în Finlanda și în Rusia. Propaganda de război a celor două
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
cu ideea necesității preluării Kareliei de est și a celei de armament german, dar se opunea intervenției germane în Finlanda. Mannerheim era conștient de lipsa priceperii în luptă a Gărzilor Roșii finlandeze, și se baza pe aptitudinile militare ale Jägerilor finlandezi. Ca fost ofițer al armatei rusești, Mannerheim era conștient de demoralizarea armatei ruse. El a cooperat cu ofițerii ruși albi în Finlanda și în Rusia. Propaganda de război a celor două părți implicate avea ca scop demonstrarea susținerii pentru democrație
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
demoralizarea armatei ruse. El a cooperat cu ofițerii ruși albi în Finlanda și în Rusia. Propaganda de război a celor două părți implicate avea ca scop demonstrarea susținerii pentru democrație și libertate și capacității lor de a reprezenta întreaga națiune finlandeză. Ambele au eșuat permițând escaladarea crizei politice până la nivelul unui război civil în care s-a practicat teroarea pe scară largă, în loc să ajungă la un compromis și să la o înțelegere politică pașnică. Numărul combatanților finlandezi de cele două părți
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a reprezenta întreaga națiune finlandeză. Ambele au eșuat permițând escaladarea crizei politice până la nivelul unui război civil în care s-a practicat teroarea pe scară largă, în loc să ajungă la un compromis și să la o înțelegere politică pașnică. Numărul combatanților finlandezi de cele două părți a fluctuat între 50.000 și 90.000. În timp ce Gărzile Roșii erau formate mai ales din voluntari (cu salariile plătite la începutul războiului), Armata Albă conținea doar 11.000-15.000 de voluntari, restul fiind recruți. Principalele
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a condus retragerea finală în Rusia. Oameni talentați, cu simț de răspundere, ca Hugo Salmela s-au ridicat să preia comanda, dar în cele din urmă nu au putut schimba nici cursul războiului și nici soarta trupelor Roșii. Gărzile Roșii finlandeze au obținut singurele victorii în retragerea din sudul Finlandei către Rusia. În luptele grele contra trupelor germane, din 28-29 aprilie 1918, la Hauho și Tuulos, Syrjäntaka, plutoanele de femei ale Gărzilor Roșii au jucat un rol însemnat. Aceste lupte au
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
soldații erau demoralizați, obosiți și dornici de întoarcere acasă după anii Primului Război Mondial. Majoritatea soldaților se întorseseră în Rusia până la sfârșitul lui martie 1918. Ca urmare, doar între 7.000 și 10.000 de soldați au mai participat la Războiul Civil Finlandez, dintre care nu mai mult de 4.000, în mici unități separate de câte 100-1.000, au putut fi convinși să lupte pe front. Revoluțiile din Rusia divizaseră politic ofițerii armatei ruse, iar atitudinea lor către Războiul Civil Finlandez era
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Civil Finlandez, dintre care nu mai mult de 4.000, în mici unități separate de câte 100-1.000, au putut fi convinși să lupte pe front. Revoluțiile din Rusia divizaseră politic ofițerii armatei ruse, iar atitudinea lor către Războiul Civil Finlandez era variată; "Mihail Svecinikov" a condus soldați Roșii în vestul Finlandei în luna februarie, iar "Konstantin Ieremeiev," forțele rusești din Istmul Karelian, în timp ce alți ofițeri nu aveau încredere în subordonații lor revoluționari și au colaborat cu fostul lor coleg generalul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]