2,868 matches
-
deschis și în prag s-au ivit două persoane, Ghighi și Nina D., dolofană și burgheză, bine îmbrăcată și blondă din cap până-n picioare. Doamna casei - de altfel foarte drăguță cu mine - frământa pâine într-o oală, iar cel mic, firav, dar adorabil, se îndopa cu bomboane de la Nina. Mama lui are un sistem de educație minunat: îi dă [cele] 250 de gr[ame] de bomboane primite, el le mănâncă, pe urmă, cum spunea ea foarte plastic, stă pe tron o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e... perfect. Ce mă fac? — Știi... cred că mai bine mă duc să despachetez, zic și mă sforțez să zâmbesc. Să mă liniștesc un pic. În clipa în care închid ușa de la dormitor în urma mea, încă mai am același zâmbet firav pe față, dar inima îmi bubuie nebunește. Ce se întâmplă aici n-are nici o legătură cu planul meu. Nici cea mai mică legătură. Tapet nou? Fântână arteziană? Focuri de artificii? Și eu de ce n-am știut nimic de toate astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să găsim loc de găuri într un pământ complet pietrificat, convenim din priviri să renunțăm la conceptul de cort ideal și amarăm pilonii de bine, de rău mai mult cu pietre peste ei, într-un echilibru precar. Producem un cort firav sprijinit într-o rână, îi explicăm lui Alfonso că nu e perfect, dar pentru o noapte e satisfăcător, mai ales dacă nu va ploua și nu va bate vântul și ne întoarcem cu toții la plasticul comunal întâmpinați de privirile întrebătoare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
masa de seară glumind și povestind, după care, într-un târziu, merg cu Alfonso către cabinetul lui. Vom folosi din ayahuasca rămasă de la ceremonia de la Urusona. Alfonso începe curățarea ceremonială, apoi aprinde o lumânare și continuăm să vorbim sub lumina firavă. Din senin, flacăra pâlpâie puternic, lasă o picătură groasă de ceară să se prelingă, aproape se stinge pentru câteva secunde, după care revine aproape la o flacără normală. Cât de novice sunt eu în de-ale lumânărilor pot depista că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de asemenea par mai simpatici decât sunt de fapt, apoi ne întoarcem spre casă unde mi-am lăsat bagajul. Pe drum suntem fugărite de un grup de nandu care aleargă zdruncinându-și corpul enorm, într-un echilibru precar, pe piciorușele firave. „Le e foame”, îmi explică Maria, care continuă să-mi povestească cum într-o după-amiază, plimbându-se singură prin fermă, a fost atacată de grupul de nandu înfometați, a alunecat pe pământul ud încercând să o ia la fugă și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a depistat frică, curiozitate, confuzie și disperare fără speranță. În creier a depistat dimensiunea astrală amplificată și spre sfârșit a produs un mesaj: „Toată percepția, credința și învinuirea vin din interior, ceea ce vezi vine din interiorul tău”. Concluziile sunt destul de firave, nu pot comenta la schimbările hormonale, nu îmi amintesc să fi trăit sentimentul de frică dar ideea de bază a experiențelor cu ayahuasca este într-adevăr că ceea ce ai în interior va dicta tipul de experiență. Leslie îmi povestește cum
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
formă târâindu-se în patru labe către Jorge. Am imaginea unui coiot înfometat și tresar speriată, după care recunosc conturul belgiencei. Simt o atingere, apoi mâna lui Chris îmi găsește mâna și mi-o strânge liniștitor. Răspund cu o strângere firavă și tremurată. De data asta, iau a doua cupă de ayahuasca în speranța că experiența negativă a fost datorată unei doze prea mici. Jorge cere liniște, lumina dispare, muzica reîncepe urmărită de aceeași lălăială dezlânată. Reușesc cât de cât să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care depune o sticlă de plastic cu ayahuasca, câteva flacoane mici, prăfuite (agua florida, îmi trece prin minte), niște mapacho (țigări naturale peruane) și o lumânare aprinsă. Rămânem într-un întuneric dens, cu excepția colțului lui Eric, iluminat modest de flacăra firavă a lumânării. Toată lumea începe să fumeze și Eric ne oferă câte un mapacho mie și lui Udita. Acceptăm și rămânem câteva minute fumând în liniște, ascultând freamătul pădurii și cântecul greierilor. Simt cum Udita a intrat deja în stare de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dădea un pumn la mușchii brațului. Badea avea o ripostă slabă: "To'a'șu', stați un pic, nu mai dați, am să vă raportez!" "Vino, băăăi, Baaadea, încoace, lasă, tu ne îndoctrinezi cu partidu'!" Și dă-i încă un pumn firavului Badea. Când era Badea ofițer de serviciu, obișnuia să ne țină pe platou seara, după raport, și să ne facă educație. Era plictisitor, ceva de groază. Noi nu știam cum să plecăm mai repede pe sectoare și apoi să prindem
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
hombre tan importante que me escribe and me ha dado șu retrato - a mí, un barbero sencillo!** Senatorul pare foarte s)n)tos, la fel și soția lui. Se țin de mân) și se plimb), În haine sport, printre flori. Firavul Mizrahi se reîntoarce la foarfecele lui. M) Întreb dac) urechile mele vor r)mane Întregi dup) ce Își va desface briciul. Dar )stă e un lucru secundar. Îmi trece acum prin cap c) Humphrey este Într-adev)r un politician extrem de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de un alt joc de-a peștera, când, după ce mă trezeam dis-de-dimineață, Îmi făceam un cort din așternuturi și-mi lăsam imaginația să se joace, În mii de direcții vagi, cu cearșafurile ca niște avalanșe de zăpadă și cu lumina firavă care părea că pătrunde prin acoperământul meu din penumbră, de la o imensă depărtare, unde Îmi Închipuiam animale ciudate, palide, rătăcind Într-un peisaj cu lacuri. Amintirea pătuțului meu, cu plasele laterale din sfori mițoase de bumbac, Îmi retrezește de asemenea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
repede cu fratele meu, după care, am Început să pipăim nerăbdători ciorapii Îndesați cu mici daruri și foșnind foarte plăcut; le-am scos pe rând, cu precauție, am desfăcut panglicile, am tras puțin hârtiile de Împachetat, examinând totul În lumina firavă care se strecura printr-o crăpătură a jaluzelelor, apoi le-am Împachetat din nou și le-am Înghesuit Înapoi, la locul lor. Îmi amintesc apoi cum ședeam pe patul mamei, cu voluminoșii ciorapi În mâini, străduindu-ne să jucăm spectacolul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am căutat-o În zadar pe plaja strălucitoare printre pietricele colorate și cioburi de sticlă verzi-albăstrii netezite de apa mării. Frumoasei Miss Norcott i s-a cerut să plece imediat, Într-o noapte, la Abbazia. M-a Îmbrățișat În lumina firavă a zorilor, În camera copiilor, Îmbrăcată Într-o pelerină de ploaie, palidă și plângând ca o salcie babiloniană și În ziua aceea am rămas neconsolat, În ciuda ciocolatei fierbinți pe care i-o pregătise special pentru mine bătrâna doică a familiei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
văzusem cu siguranță de mii de ori fără a le vizualiza cum se cuvine: un felinar de pe stradă, o cutie poștală, modelul cu lalele de pe ușa cu vitralii de la intrare. Încerca să mă Învețe să descopăr coordonatele geometrice dintre crengile firave ale unui copac desfrunzit de pe bulevard, un sistem de compromisuri vizuale, ce necesita o mare precizie a expresiei lineare, pe care n-am reușit s-o realizez În tinerețe, dar pe care am aplicat-o recunoscător la maturitate, nu numai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu stambă imprimată decolorată, razele de soare se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea mai vagă ezitare, o splendidă mașinărie de citit total independentă de tuburile ei bronhice bolnave. Pe toate le-am ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde en Quatre-Vingts
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Deux Mondes. Începe o perioadă de declin: citește Bourget. Nici un cuvânt de-al lui nu va supraviețui. Condamnarea se apropie. Sunt pradă disperării, luptându-mă să atrag somnul, deschizând ochii la fiecare câteva secunde pentru a controla licărirea tot mai firavă și Închipuindu-mi paradisul ca pe un loc unde un vecin, care n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe o bilă de sticlă. Parcă mai țin În mână acel mănunchi de raze luminoase, fără să știu exact unde să-l plasez, În timp ce ea aleargă tot mai repede În jurul meu cu cercul și În cele din urmă dispare printre firavele umbre aruncate pe poteca cu pietriș, de bolțile Înlănțuite ale gardului scund, cu volute, care o mărgineau. Capitolul 8 1 Voi prezenta câteva plăci fotografice, dar mai Întâi să indic locul și momentul acțiunii. Fratele meu și cu mine ne-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ce determină valoarea?“ sau: „Care sunt deosebirile dintre bancnote și banii de hârtie?“ și Lenski Își dregea nervos glasul - apoi amuțea cu totul, de parcă și-ar fi dat duhul. După un timp, Înceta să emită chiar și acea scurtă și firavă tuse a lui și intervalele de tăcere erau punctate doar de răpăitul produs de degetele tatei pe masă și o singură dată, Într-o izbucnire rapidă de reproșuri pline de speranțe, victima a exclamat brusc: „Întrebarea aceasta nu este În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și fără Îndoială că mai există, un gen special de băiat de vârsta școlară, care, fără a avea neapărat o Înfățișare atletică sau o inteligență remarcabilă, cu un orizont larg, deloc activ În orele de clasă și având o constituție firavă sau poate chiar un pic de tuberculoză pulmonară, excelează, ca niște adevărate fenomene, la fotbal și șah, Învățând cu cea mai mare ușurință și eleganță orice fel de sport, joc sau meserie (Boria Sik, Kostea Buketov, celebrii frați Sarabanov - unde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dintr-o parte a terasei se aude bolborosind constant, ca o persoană pisăloagă. Uneori, un foșnet tulbură ritmul ploii printre frunze, făcând-o pe Tamara să se Întoarcă În direcția unui imaginar zgomot de pași și atunci, Într-o lumină firavă - care se ridică acum deasupra orizontului memoriei mele, În ciuda ploii - puteam desluși conturul chipului ei; dar n-avea de ce sau de cine să se teamă și imediat scotea Încet aerul pe care-l reținuse o clipă În piept și Închidea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
culoare deschisă cu frumoase pete maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de aur. Dacă aș fi fost unul din tragicii vagabonzi care stăteau ascunși În ceața de pe peronul unde un tânăr filfizon firav se fâțâia Încoace și-ncolo, n-aș fi rezistat tentației de a-l lichida. Tocmai când mă pregăteam să mă urc În tren, acesta a pornit smucindu-se; piciorul mi-a alunecat și bastonul a zburat sub roți. Nu țineam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În timpul ultimului război, soldații din Vestul Mijlociu bântuiți de dorul de casă păreau să-i prefere cu mult fermierului francez evaziv și veselului cântec Madelon II. În schimb, cea mai vie figură pe care o găsesc când sortez În memorie firavul stoc de cunoștințe nerusești și neevreiești din anii dintre cele două războaie, este imaginea unui tânăr student german, bine-crescut, liniștit, cu ochelari, al cărui hobby era pedeapsa capitală. Când ne-am văzut a doua oară, mi-a arătat o colecție
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-o seară, la câteva săptămâni după Revoluție, mă uitam la televizor - principala mea ocupație din acea perioadă. Evident, mă uitam nu la filme, câte s-or fi dat pe micul ecran pe atunci, și cu atât mai puțin la firavele emisiuni distractive de care oricum n-aveam nici un chef, ci numai și numai, cu o aviditate insațiabilă, la programele cu conținut politic sau - la nevoie le acceptam și pe astea - doar politizant. Mă transformasem într-un nerușinat, din cale afară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
micuța Melania de atunci leagănă pe brațe nepoți sau strănepoți. La sfârșitul anului școlar, pe peronul gării știam că nu voi prinde și al doilea an la Filești. Dau să urc scările vagonului cam înalte pentru o învățătoare micuță și firavă când un elev dintr-a doua, Sigănaș, îmi întinde doi iepuri, ca două păpuși vii. - Luați-i, domnișoară învățătoare. Or să vă aducă aminte de noi. - Dar cum, unde să-i duc? - Unde mergeți. și tot luptând cu lacrimile copilului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
deslușească ceea ce este sau nu apropiat de realitate, ce este adevăr sau manipulare. Am făcut această incursiune pentru a arăta de ce trebuie să ne ferim și, totodată, pentru a sublinia faptul că memorialistica cinstită în România de azi e din ce în ce mai firavă. Făcând parte din această ultimă categorie a scrierilor memorialistice, volumul doamnei Dorina Stoica, Bietul om sub vremi, reprezintă, în opinia noastră, o excepție. Este, în primul rând, una din prețioasele surse de informare pentru cine vrea să cunoască sau să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]