3,215 matches
-
avusese o prietenă, Cami, care se ocupa, simultan, cu admiterea la medicină și înnebunirea aspiranților la farmecele ei. Pe cel ce urmase după Pinky, un baschetbalist, Bibi Tănase, chiar îl dilise de tot, îi dăduse din sindromul ei delirant, preferat. Flăcăul ăsta, Bibi, acum plângea din orice, săruta partea dinspre dușumea a clanțelor și se adresa împăciuitor oricărui trecător: - Domn doctor, te implorez, nu mă pisa!... Lasă-mă cubic! Singura diferență dintre ei părea că Bibi umezea toate clanțele, pe când Robin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu niște prime babane și o să vă cumpărați la genți, baticuri și poșete, până o să înnebuniți. L-am privit și m-am liniștit. Nu părea dintr-aceia care, la bucurie, provoacă prea mari stricăciuni. - Parcă vă explicasem, s-a încăpățînat flăcăul fistichiu și tomnatic, cu fața poroasă, buboasă și plină de coji. Parcă vă mai explicasem că între mine și Dina nu este vorba de bani. În timpul nostru liber, obișnuiam să facem economii și, cum realizam o sumă mai frumușică, țuști
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
timp Vânătorul De-Două-Ori îi rupea păianjenului ultimul picior, lăsând din el un sâmbure rotund, zvâcnitor și muribund. Stop. Elfrida Gribb se gândise întotdeauna că problema lui Flann O’Toole era legată de două lucruri: năravul lui de-a fi un flăcău atât de scandalagiu și faptul că al doilea nume al său era Napoleon. Un Napoleon irlandez era ceva atât de grotesc, încât nu putea să sfârșească decât ca O’Toole. O’Toole făcea whisky de cartofi într-o odaie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
amestec puternic de Johnnie Walker și ouă fierte. —Emily. —Aoleu, da, Emily. Să tot aibă vreo șapte ani. —Șase. Face șase ani În iunie, tată. Dă din cap cu hotărâre, ca și cum șase e destul de aproape de șapte ca să nu conteze. — Și flăcăul cel mic? Julie zice că aduce puțin cu mine. Iisuse, chiar nu există nici un părinte, indiferent cât de denaturat sau absent, care să nu se simtă măgulit de moștenirea genetică pe care a lăsat-o? Privesc fix, furioasă, băutura acidulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zvâcnit În sus pentru a fi luat În brațe și ferit de adâncul fioros al râpei, gest disperat căruia Victor Olaru i se conformă imediat, ridicându-l, ascunzându-l și spunându-i părintește: Nu-ți fie frică! De-acum ești flăcău voinic și tăticu’-i cu tine! Au! Au! Au!, striga copilul ce era purtat de brațele puternice pe o cărărușă de lățimea unui pantof și săpată direct În malul mult mai Înalt decât un om. De aici, urcară un deal
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai Înalt decât un om. De aici, urcară un deal mic și abrupt, ajungând la casa lui Gheorghe a’ Dască’lui, bunicul lui Va din „satu’ cu bunic”. Porțile din lemn „negeluit” erau larg-deschise, trebuia să sosească Ionel, mezinul familiei, flăcău În bunăregulă, cu lemne uscate pentru a fi „arse” oalele din lut. Bunicul lui Va era un foarte cunoscut meșter olar, atât În satele din apropiere cât și În cele depărtate, ba era așteptat În mai toate târgurile din regiunea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
obținea cele mai egal-distanțate tăieturi pe Întregul perimetru al fiecărei viitoare opinci și exact la „o juma’ di santimî” de margini. Prin tăieturi trecea cele două curelușe și după ce obținea o „Împletitură dublă” și estetică, spunea: Vezi tu, Prâsleo, ceilalți flăcăi fac Împletiturî din una pentru că nu știu așa ca mine! Eu știu de la bunicu-meu, dascălu’ și nu vreau să spun la nimeni, numa’ ție, că vrei să semeni cu mine! Hm, ce zici? Așa fac eu cele mai frumoase și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bățul pentru al ridica și a obține o deschizătură prin care veneau vrăbiile, ciocârlanii și adesea câte o ciocănitoare. Când se adunau mai multe, Ionel, de dincolo de geam, trăgea brusc de sfoară, străchinoiul prindea sub el păsările care găbjâte de flăcău ajungeau Într-un mod doar pe jumătate condamnabil pe masa lui, mai mereu sărăcăcioasă. Casa lui Ghiorghi a dacălu’ era așezată În capătul satului, pe coama unui deal așezat aproape de pădure și În iernile grele, când crivățul sufla cu tărie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nicidecum, cam care ar putea fi finalitatea scândurii: să fie o jucărie pentru un joc nou? Ionel a Împrăștiat boabe de cânepă, păsat și făină de porumb pe scândură, apoi cu mare grijă și uzând de agilitatea sa, neîntrecută printre flăcăii satelor, fixă scândura Între ramurile desfrunzite din vârful gutuiului. Va tot nu pricepea despre ce este vorba dar nici nu-l Întrebă pe Ionel. Bunica Ileana a observat la ce se uita Ionel intens către gutui și-i zise: Măi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de frică ce-l străbătea, Înțelese cauza și spuse: Fii liniștit că podu-i gol! Nebuna de vacă so dus pe pustii ... E hai, ce bine că se Întîlnește cu afurisitu’ de Niță! Ce zici, care Niță că nu Înțeleg? Un flăcău rău care o plecat tot acolo unde-o dus mutu’ iapa și surdu’ roata! Da unde-s pustiile, bunică? Văleu! Să nu mai vorbim de acestea! Iată câinele a venit la poartă ca să te ’ubească! Apoi Ochenoaia, fericită și Îmbărbătată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
puteau ele de literar și de emancipat, abordau subiecte elevate și Încercau să aplice cunoștințele teoretice În practică. Ruzânița se făcuse o fată frumoasă și la cei doisprezece ani era Îndemnată de mama sa să se prindă În joc lângă flăcăi. Îmbrăcată cu o rochițică roz și pieptănată frumos, Rozalița tocmai făcea o expunere despre efectul temperaturii asupra unor corpuri, elemente și organe, inclusiv ale corpului uman, care se scurtează sau se alungesc după caz, iar Va nu știa de ce ochii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fratele dumneavoastră, În vremuri mai fericite, spuse Hennessy arătînd spre Frank. O cină la restaurantul clubului de teatru. Deși fotografiile te pot induce În eroare - asta a fost făcută cu o săptămînă Înainte de incendiul de la casa Hollinger. Și cine e flăcăul gînditor de lîngă el? Titularul rolului lui Hamlet? — Nici pe departe. E Bobby Crawford, instructorul nostru de tenis și mult mai mult decît atît, aș putea spune. Trebuie să vă-ntîlniți. Ne-am Întîlnit În după-amiaza asta. (I-am arătat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Miguel, șoferul familiei Hollinger, murmură Hennessy. Locuiește În apartamentul de sub piscină. Puțin tact ar fi de apreciat dacă vrei să-i pui vreo Întrebare. Deja i-a făcut poliția zile fripte. — A fost suspectat? — Dar cine n-a fost! Bietul flăcău, i s-a prăbușit lumea la propriu. Hennessy Își scoase pălăria și, uitîndu-se lung la clădire, Începu să-și facă vînt. Părea impresionat de anvergura dezastrului, dar atît; nimic altceva nu-l mișcase, era ca un evaluator de la asigurări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
școala Talebieh, chiar de lângă locul unde bunicu-său își etalase covoarele. Descoperise că deznădejdea care îl rodea în deșert, înainte să plece din casa pe care tocmai ce o vânduseră, se schimba în mâhnire calmă și împăcată. — Fiul tău pare un flăcău de nădejde, îi spusese lui taică-său mullah-ul de la moscheea Jameh, și era un lucru liniștitor pentru un părinte. Pe urmă avuseseră o casă a lor, pe strada Vahidi, îndestulată și cu terasele însorite. Era cumpărată din firele, din mătasea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
loc spre tavernă, fără să aibă habar că fusese cât p-aci să-și piardă în același timp cei doi viitori copii, grăbit, desigur, zicea maică-mea, să culeagă urările pline de admirație ale prietenilor săi pentru nașterea celor doi flăcăi voinici și frumoși, și să-l provoace la o partidă de șah pe vecinul nostru, Hamza bărbierul. De îndată ce auziră poarta închizându-se cu cheia, cele două femei izbucniră într-un hohot comun de râs, având nevoie de ceva timp ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ce era să spună? Ferește-te de mine ca de dracu’, ocolește-mă, evită-mă?! Să fim sobri! Totuși, ceva la el Îmi inspirase Încredere. Paradoxal, probabil tocmai franchețea cu care Îmi spusese, privindu-mă În ochi, că la nevoie, flăcăii din subterană n-ar ezita să-mi tragă un glonț În frunte. Cavalerește și cu maximum de eficiență. Halal cavalerism! Să fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
monstruoasă, văzută În lumina diverselor „confesiuni sexuale“ (care se găsesc În Havelock Ellis și la alții) ale unor țânci care se Împerechează ca niște nebuni. Mizeriile actului sexual ne erau necunoscute. Dacă s-ar fi Întâmplat să auzim de doi flăcăi normali masturbându-se ca niște idioți unul În prezența celuilalt (după cum se Înfățișează cu multă Înțelegere, cu toate mirosurile aferente, În romanele americane moderne), numai ideea unui asemenea act ni s-ar fi părut comică și la fel de imposibilă ca și cum te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
formă ireproșabilă; minunatul meu viitor aștepta să-mi fie Înmânat. Capitolul 11 1 Pentru a reconstitui vara anului 1914, când m-a cuprins prima furie paralizantă de a face versuri, Îmi este de-ajuns să vizualizez un anumit pavilion. Acolo, flăcăul slăbănog de cincisprezece ani, care eram eu atunci, s-a adăpostit În timpul unei furtuni, una dintre numeroasele care izbucniseră În acel iulie. De regulă, pavilionul apare În visele mele, cu totul independent de subiectul lor, care poate fi, bineînțeles, oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fotoliu la o serată literară (la Berlin) și fiind Înghiontit de vecinul lui, s-a ridicat de asemenea brusc - În mijlocul lecturii unei povestiri; șoarecele lui Lewis Caroll, Începând dintr-odată să spună o poveste; E. Harrison dăruindu-mi din senin Flăcăul din Shropshire, un mic volum de versuri despre tineri și moarte. Ziua aceea mohorâtă Începea să se micșoreze, din ea rămânând doar o dungă galbenă palidă pe cerul cenușiu, la apus, când, acționând la primul imbold, m-am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Basarabia. A râs. „Înseamnă că te-ai îmbătat rău de tot în seara aia, de ți-a intrat o așa prostie în cap. Și s-o mai și crezi acum, după atâta vreme.“ Nu o credeam. Dar îmi plăcea ideea. Flăcăii români, ca Feții-Frumoși din basme, se duc în Basarabia și iau toate Cosânzenele de acolo, le aduc aici și le fac neveste și rezolvă pentru totdeauna tot ceea ce politicienii sau bișnițarii nu vor reuși niciodată să mai împlinească vreodată... 14tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chiar în ziua aceea. Mă întristasem, ca de obicei, văzând că toată munca mea pe o lună întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani direct din facultate la Arhiva Cinematografiei. Nu avea acel flăcău nici măcar vârsta anilor mei trudiți de când îmi începusem falnica și peticita carieră de vechi lefegiu al multilateralei dezvoltate și, mai apoi, al tranzitoriei curvăsăreli, ajuns în cele din urmă la Arhiva Cinematografiei. N-avea de ce să-mi fie rușine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iute în mișcări și păstra bine urmele frumuseții din tinerețe. Avea ochii negri și frumoși și o privire în care puteai vedea tristețea fără să vrei. Mama ne spunea despre ea că era foarte frumoasă în tinerețe și că mulți flăcăi doreau să se însoare cu ea. Tot de la mama, știam că, după căsătorie, foarte repede rămase văduvă. Nu reușise să simtă ce era fericirea, că soarta i-o și răpise. Suferința și durerea i-au stat mereu alături; una de-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
costumele pe care le avea ea. Era la noi în sat o vorbă, care zicea că haina frumoasă îl face și pe omul urât frumos, dar dacă mai era și frumos?... Cam așa era în cazul Galinei, cum o chema. Flăcăul se îndrăgosti de ea. Nu după mult timp, se căsătoriră. Erau fericiți, trăind în dragoste și înțelegere. Bunicăi Dosia nu-i mai trebuia nimic pe lume, decât să-i vadă mereu așa. Au trecut cu traiul în casa lor (le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
setos de avere, foarte muncitor, dar înjurăturile nu lipseau de pe limba lui. Spre deosebire de vecinul său, avu parte de o copilărie și adolescență mai ușoare. Avusese părinți care îi dăruiseră o copilărie mai fericită și lipsită de suferințe. Când se făcu flăcău, rămase și el fără părinți. A mai stat ceva timp singur, apoi, într-o zi se gândi să se căsătorească. Îi plăcea o fată din satul vecin, a căror părinți erau gospodari și avuți. Aveau acei gospodari trei fete și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ocărând, repede se îmbrăcă, silind-o și pe ea să facă același lucru și, înfuriat peste măsură, înhămă calul la sanie, urcară ambii și porniră în satul vecin, la părinții fetei. Aceștia erau gata de așa ceva și chiar îi așteptau. Flăcăul începuse a se revolta și a striga la ei, dar bătrânul, fiind mai șmecher ca el, îl luă cu binișorul zicându-i: - Ascultă, Ionică, ce vreau să-ți spun. N-am putut să-ți dau pe Ileana, deoarece Catinca e
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]