3,537 matches
-
priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit. Altădată, în seri de iarnă, când în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul, și afară urlau vântul și lupii flămânzi, în jurul lui copiii stăteau cu gurile căscate, auzind de la el povestiri nemaiauzite... Într-una din seri, așa deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl purtă în urmă cu ani mulți, mulți... când copiii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o înspăimânta, - chiar nu se simțea deloc singură -, bunicul Toma o învăța graiul animalelor, al păsărilor... chiar și al frunzelor... și, ce putea fi mai minunat?!... Ea înțelegea altfel, decât copiii de anii ei... chiar și decât adulții, urletul lupului flămând, pe vreme de iarnă, strigătul jderului când își ucide prada... ori, cântecul privighetorii, al ciocârliei sau, mai ales, al măcăleandrului care făcea să răsune pădurea... „Ce îmbrăcăminte frumoasă are!“, se minuna ea, când îl zărea, sus pe o cracă, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
auzit, și’n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele. Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți strigi pustiei patima flămândă, Și-n prigonirea câinilor la pândă, Îți plângi prin codri ura solitară Tu înțelegi un suflet fără țară...“ Poezie închinată de O. Goga, faimoasei și totemicei jivine - lupul. CAPITOLUL VIII Lupii Început de decembrie... început de iarnă. ...Clopotele de la Schitul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând începu să se dezlănțuie cu o furie de nestăvilit. În răstimpuri, pădurea răsuna de câte un strigăt de fiară flămândă, ori a vreunei prăzi, a cărei viață tocmai se curma... în aer continuând să plutească vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sine pădurarul. Deodată, mai mulți urlară în cor, ăuitul apropiindu-se vălurit, semn că urlau în fugă. Pădurarul aștepta în liniște, cu un calm desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în zare, spre creasta Ciomaga... simțind în suflet galopări de fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îmi ajunge, zise ea. Nu mai rezist la băutură în ultimul timp. Așa că bărbatul ceru un Sauvignon Blanc înviorător, potrivit cu salata Caesar pe care o comandase ea, iar pentru friptura lui alese un Pinot Noir. Nu știu de ce sunt așa flămând, remarcă el când chelnerița le oferi pâine, iar el își adjudecă mai multe sortimente. Am mâncat bine la prânz. Cred că e din cauză că am scăpat de moarte sigură în văzduh. — Fraierule, zâmbi ea refuzând pâinea. —Trăiești foarte sănătos în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nimic a fi...bun, Că nimic ...nu mai poate... Din câte eu știu, Puțin după, dar nu prea târziu, Cum a rămas foarte în urmă, Și...departe, departe de turmă, Cuprins de o...veche-ndoială, Aiurea într-o... râp-a-nnoptat, Și flămânzi, niște lupi l-au...mâcat! Atât a rămas, cuvenita..... Morală: Când ajugi foarte sus într-un...post, Petrece dar fă-ți pentru mâine...un rost; Ca să nu mori aiurea și-anost, Cum a murit berbecul cel..prost. FABULĂ TRĂSNITĂ Dintr-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
sapă, Din invidie o groapă, S-aibă grijă! S-ar putea, Să cadă primul în ea! FABULA URSULUI Primăvara mai devreme, Ursu-abia ieșit din iarnă, Face-n sat o mare larmă, Că de nimeni nu se teme! Leneș și foarte flămând, (N-a mâncat de patru luni!) A fost prins un porc furând, Și-l admonestau doi câini: -Suntem puși să apărăm ! Ai tupeu venind să furi! Noi legal te acuzăm, Că ești hoț și că înjuri ! De ce nu furi din
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ceas... florar ?! 85. Oricât de mult iubești pictura, nu accepți ideea de ați petrece restul vieții într-un bloc...de desen ! 86. Canarii nu mănâncă mult! O pereche consumă iarna întreagă un săcușor cu boabe...de piper ! 87. Și câțiva flămânzi poți să-i saturi cu un singur bob...de patru persoane ! Autorul aduce mulțumiri sponsorilor săi.
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de argint, care lumina întreaga peșteră. Mulțumind, în gând, Crăiesei, bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii. Ajunse la o ușă, o deschise și văzu o bătrână vestejită, flămândă, legată cu lanțuri de mâini și de picioare. Când sufla, Baba Iarna, căci ea era acolo înlănțuită, îngheța de la o distanță de zece metri. Dezleagă-mă, om bun și te voi sluji toată viața ta! se rugă Baba Iarna. Te-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tăcere. Suntem invizibile. Suntem egale. Nu avem nevoie de haine. Nu avem nevoie de sutien. Epuizată, mă prăbușesc lângă ea. Tânjesc după un somn lung și paralizant. Sânii mei trebuie să producă lapte, trebuie să hrănească gurița asta trandafirie și flămândă. E ca și cum corpul meu ar avea rezerve nebănuite, zăcăminte prețioase, izvoare subterane din care țâșnește lichidul vital pentru amândouă. E singura mea scăpare. Spaima. Am mâinile reci și gura uscată. Izbucnesc tot timpul în plâns. Aud întruna plânsete de copii
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
aceștia să se bucure. " Este nevoie de atâta durere? a întrebat Tatle, care a crescut alături de Quetzalcoatl, ca și cum ar fi fost fiul lui. Urcă ea ca mirosul de nopal și îi îmbată pe zei?" Tatle compară moartea cu un șacal flămând. Și cu aerul său de copil bătrân care a trecut prin multe, având acum tot atâtea îndoieli câte amintiri, le spune celorlalți, în timp ce cu piciorul șchiop desenează o săgeată în praf, că a văzut cum erau sacrificați copiii în cinstea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Stop, fantezie! Dar e adevărul adevărat! Mi-a promis că-mi lasă până mâine cursurile ei, numai să aștept puțin, că mai are câteva minute nevoie de ele, să-mi beau liniștit ceaiul, Ia și niște biscuiți! mai erai și flămând pe deasupra, doar câteva clipe, te rog, să mă scuzi, s-a întors la birou, lăsând ceaiul neterminat, atâta mi-a fost, cred că în clipa următoare am și închis ochii, sprijinit cu capul de speteaza fotoliului, Ce mi-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fața către soare, Copilașul meu! Eu întind mânuțele spre clopoțeii argintii de la gâtul ei, și sunt atât de fericit când reușesc să-mi încleștez degetele pe șiragul lor, ea își dezbumbă una după alta cămeșile îndepărtându-le de la gura mea flămândă, râzând fericită îmi potrivește între buze țâța albă, rotundă ca o lună și care-mi acoperă aproape toată fața, făcând umbră peste ochii mei, trag cu nesaț din sfârcul secătuit, nu-mi mai amintesc decât chipul ei alb ca laptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și se îndepărtează apoi grăbit spre bucătării, Eu cobor spre Izvor, măcar să-mi răcoresc ochii, văd că s-a strâns și acolo lume multă, peste tot pe iarbă pături întinse, se desfac pachetele cu mâncare aduse de acasă, copii neastâmpărați, flămânzi, plângăcioși, se curăță ouă fierte, pâinea moale tăiată felii, se întind ștergare albe de pânză, pe-o bucată de hârtie sare, slănină din abundență, ceapă, mă apropii de Izvor, apa nu mai curge de aproape un an, anii trecuți venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cantitatea de hrană adunată peste zi, Piazza Campidoglio, Via del Corso, aglomerată în acest început de aprilie, femeile parcă plutesc în hainele ușoare de primăvară, pantofii, ciorapii de mătase, părul străbătut de vântul blând, parfumul lor adulmecat de nările mele flămânde, vitrinele spălate de două ori pe zi, zumzetul inconfundabil al Romei, Piazza Navona, Fântâna Fluviilor, ceasul din piață, porumbeii, copiii alergând, terasa plină, abia de mai găsesc un singur loc la o masă, aș bea o cafea, Fântâna celor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Lasă-mă pe mine! Iar degetele ei delicate păreau de mult să mă cunoască, Dimineața nu mai era lângă mine, n-a venit ziua s-o mai desenez și-aș fi ieșit în oraș dacă n-aș fi așteptat-o flămând, tresărind la fiecare mișcare din hol, n-a venit aici noaptea, În cele din urmă după miezul nopții am ieșit, îmi schimb traseul, Rue Danton, Boul Saint-Germain, Boul Saint-Michel, Rue Racine și tresar puternic auzind în fața mea românește, mă iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai mare poate să existe, nu m-am culcat cu iubitele prietenilor mei, n-am făcut scandal în baruri, înfiorător cât sunt de inocent, aceasta e vina mea, că n-am nici o vină! Nebuna, Floarea, Florița din, ca un lup flămând am sărit atunci la ea, de parcă n-aș mai fi văzut femeie de o eternitate, dar ea n-avea cura să depună plângere la poliție, n-am violat-o, am iubit-o în acea clipă mai mult decât, apoi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la Londra? 3 aprilie, aseară a bătut încet, scurt la ușa mea, aștepta să-i deschid cu umărul sprijinindu-se de catul ușii, aproape timidă, implorându-mă, am privit-o câteva clipe năuc, apoi am primit-o în brațele mele flămând, 5 aprilie, Aux puces de Saint-Ouen, Marius mă roagă să-l însoțesc au marché, vrea să-și cumpere o pereche de blugi, nu-mi stau prea bine blugii, îmi explică el în metrou, sunt ca un par de slab, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea, ridicând pentru o clipă fața murdară de machiaj. —Pentru tine este. I-a întins țigara aprinsă, pe care ea acceptat-o calm și din care a tras, ca și cum viața îi depindea de ea. A fumat-o din șase fumuri flămânde. Jack continua să caute. Pasiv și dezinteresat, ea îl vedea cum scotea un talon dintr-un buzunar, o chitanță din altul. Într-un final, dintr-un sertar al biroului său, a scos ceea ce căuta. Un pachet de șervețele de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mele, puteam dansa toată noaptea în vârful picioarelor, puteam să dau de la distanță un croșeu precis și numai un buldozer ar fi putut să facă față croșeului meu de stânga. Dar la categoria semigrea nu există buldozere, fiindcă orice boxer flămând de optzeci de kilograme se ghiftuia cu cartofi până ajungea la grei, chiar dacă își sacrifica jumătate din viteză și aproape toată forța loviturii. Categoria semigrea însemna teren sigur. Categoria semigrea îți garanta o primă de victorie de cincizeci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi-a întrerupt un vis în care apăreau articolul de pe prima pagină din Daily News - „Polițiștii Foc și Gheață îi fac K.O. pe gangsterii negri“ - și o frumoasă blondă cu trupul lui Kay. Mi-am închipuit că sunt ziariștii flămânzi după știri, care mă tot bătuseră la cap de când cu schimbul de focuri, așa că am pus pe bâjbâite receptorul pe noptieră și m-am reîntors pe tărâmul viselor. Apoi am auzit „Hopa sus, colega!“și am răspuns. — Mda, Lee. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deja după-amiază târziu. Scăpat de Koenig, mă simțeam ca și cum aș fi supraviețuit unui cancer, iar cele trei interogatorii păreau ca o supradoză de Betty / Beth Short, cu tot cu ultimele ei luni de trai cu chirie mică pe pământ. Eram obosit și flămând, așa că m-am dus acasă la Lee și Kay, ca să mănânc un sandviș și să trag un pui de somn, și am nimerit direct într-un alt episod din spectacolul cu Dalia Neagră. Kay și Lee erau așezați la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe jos. La pas mizeria era și mai greu de îndurat. Cerșetorii țângăi se băgau în sufletul tău, turuind cuvinte de neînțeles și vârându-ți crucifixe sub nas. Fritzie îi pocnea și le trăgea șuturi în fund, dar mutrițele lor flămânde m-au atins la coarda sensibilă, așa că am schimbat cinci verzișori în pesos și am aruncat pumni de monede în șanț de fiecare dată când se adunau mai mulți. Se lăsa cu zgârieturi, mușcături și încăierări însângerate, dar era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trei, spuse Logan, conștient dintr-odată că, În afară de batonul de ciocolată și două cornuri, nu mai mâncase nimic În afara sandvișului cu șuncă făcut de Watson de dimineață. Iar pe ăla Îl Împrăștiase pe iarba din fața casei groazei a Hoitarului. Era flămând. Miller ridică din umeri. — Atunci o să fie un prânz târziu. O gustare... Aruncă o privire teatrală În jur și Își coborî vocea până la o șoaptă conspirativă. S-ar putea să ne ajutăm unul pe celălalt. S-ar putea să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]