3,227 matches
-
așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale domnului Chawla, fotografului îi trebuiră câteva minute bune să-și revină și să-și adune puterile ca să se urce la loc în copac. Împreună cu domnul Chawla, puse pânza în spatele lui Sampath și, atârnând nesigur de crengi, făcu tot ce îi stătu în puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa o muncă periculoasă. Nu, nu, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa o muncă periculoasă. Nu, nu, îl liniști domnul Chawla. e întru totul sigură. Eu însumi am să discut cu mama ta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
braț încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva. — Ține-ți mâinile îndoite în poală. Arborează un zâmbet blând, îl instrui. Să nu ți se vadă dinții. Nu vă costă nimic, spuse fotograful agitat și confuz, bucuros numai la gândul că va scăpa nemușcat și nelovit de pietre. Binecuvântările lui Baba îmi sunt de ajuns. Asta e pentru onoarea familiei mele. Și, vă rog, domnule, nu mai spuneți nimănui despre acele scrisori... Fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ce chipeș e nepotul meu, spuse Ammaji văzând fotografia lui Sampath care ședea cu picioarele încrucișate printre florile de lotus, cu umbrela pe-o parte și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede pe obraz semnul din naștere. Și nu are pe el decât chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
apar în ea va rămâne și ea doar o amintire, care nu a mai putut fi surprinsă de nici un obiectiv. Amintiri la minut Polaroidul a apărut în forma sa cea mai cunoscută prin anii ’70. Modelele produse până atunci cereau fotografului câteva operațiuni suplimentare până la developarea completă a fotografiei. Filmul din interiorul aparatului conținea și toate produsele chimice necesare developării, astfel încât fotografia era gata în doar câteva minute. A fost gadgetțul de vârf al anilor ’70, ’80 și ’90, o bijuterie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
dotate acum cu camere digitale, nici mai rele, nici mai bune decât cele care își declanșează blizurile în mâinile turiștilor. Pentru ultimele fotografii de diplomă făcute, mița fost arătată poza pe LCDȚul camerei și am fost întrebată dacă „e OK“. Fotograful zâmbea, dar nu mița fost deloc mai simpatic decât doamna serioasă care usca polaroidele cu feonul. Ceța avut și ceța pierdut Au avut operatorii culturali și au pierdut sălile de cinema » Operatorii culturali vor putea primi finanțare nerambursabilă de la stat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
dacă nu e un membru al tribului, mi-a făcut el cu ochiul. Am ținut discursul de mulțumire la dineu. După aceea, oamenii au venit la mine, mi-au strâns mâna și mi-au oferit cartea lor de vizită. Un fotograf a făcut poze. Ziarul local a publicat un articol cu o fotografie. În American Journal a apărut un articolaș. Madeleine îl rezemase pe blatul de bucătărie când am ajuns seara acasă. —Uită-te la asta, zise și făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar aceasta era prima dată când vedeam produsul finit. —A ieșit bine, spuse ea. Nu crezi? Foarte bine, am fost eu de acord. Stăteam unul lângă altul și ne uitam la portretul înrămat. Cei trei copii ne priveau din poză. Fotograful venise acasă cu câteva săptămâni în urmă. Nu a fost o după amiază-ușoară, îmi spusese Madeleine. David fusese supărăcios. Betsy răcise. La fel de greu se dovedise și să alegem între mai multe variante ale pozei. Dacă într-una Abigail ieșise bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
unul din acele obiecte care ne fac să privim comunismul copilăriei în culori sepia. Însă în era ecranelor cu cristale lichide și calitate măsurată doar în megapixeli, micul Smena a devenit un simbol aproape opus comunismului: pentru un grup de fotografi entuziaști, instantaneele surprinse în culorile patinate ale camerelor foto rusești reprezintă însuși stilul de viață occidental. Societatea Lomografică adună în jurul ei mii de fani ai camerelor foto rusești, a căror misiune este să descrie lumea prin cât mai multe instantanee
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
demon fil. Fotografia de pe ultima copertă ne-o înfățișează pe autoare ca pe o femeie tânără și frumoasă. Are ochii la locul lor, nasul așezat corect, exact la mijlocul feței, gura frumos desenată. Oare cum ar fi reacționat Cecilia Burtică dacă fotograful, din snobism, i-ar fi modificat savant portretul, punând unul din ochi în locul gurii și mutându-i nasul mai spre dreapta? A face din alb negru Deschidem o carte de versuri (Bandaje de lumină, Eminescu, București, 2001) aparținând unei necunoscute
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai văzut de atunci. M-am Întrebat chiar dacă nu Încerca să facă bani de pe urma mea. — E un afacerist cu grozav de multă imaginație. Ar escroca pe oricine. Dar poate nu pe dumneata. Uite ce idee ne-a venit, ca afacere. Fotografii aeriene ale vilelor de la țară. Apoi comis-voiajorul apare cu pozele - nu doar negativele, ci poza developată - și le dă o ofertă pachet. Identificăm copacii și arbuștii din jurul locului și le punem semne cu numele, frumos, În latină și engleză. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de nici un folos. Împreună cu grupul de douăzeci de indonezieni era, fără Îndoială, și un european. Se găseau Într-o celulă ori Într-o cameră Întunecată. Blițul Îi surprinsese pe câțiva, erau cu gura căscată de mirare, cu capul ridicat spre fotograf. Ceilalți stăteau cu picioarele Încrucișate, cu bărbia căzută În piept. În spate, europeanul singuratic se sprijinea calm de perete, cu capul aplecat de parcă Își privea piciorul. Gâtul i se deslușea parțial, Margaret l-a cercetat Îndelung, s-ar fi zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
teren. Apoi am fost abordați pedagogic. Dar education officer-ul american, cineva cu ochelari și cu o voce moale, care purta mereu cămăși proaspăt călcate, se străduia zadarnic, atâta timp cât noi, așadar și eu, nu voiam să credem ceea ce ne arăta el: fotografii alb-negru, imagini din lagărele de concentrare Bergen-Belsen, Ravensbrück... Am văzut mormanele de cadavre, cuptoarele. Am văzut oameni flămânzi, morți de foame, supraviețuitori din care nu mai rămăsese decât scheletul, imagini dintr-o altă lume, de necrezut. Iar frazele noastre se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
provină din lada cu donații a acelui neobosit întru caritate, pater Fulgentius. Nodul i-a fost făcut anume pentru o rezolvare rapidă într-un magazin pe nume Fotomaton. Bine ras și cu cărarea corect pieptănată, așa mă văd în lumina fotografului; o imagine care până la urmă nu spune nimic, ceea ce lasă destul loc interpretărilor. Aplecarea spre existențialism - sau spre ceea ce se înțelegea prin el - care ne încerca pe mine și pe cei ca mine era un articol importat din Franța, adaptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ani. Era o casă mică, ticsită de cărți, de oglinzi mari și mai puțin mari, încadrate de rame rotunde, rectangulare, ovale, ca niște ochi curioși, gata să memoreze tablourile inadec vării noastre familiale. Mereu plină de lume. Lume bună - actori, fotografi, literați pe care mama, din ce în ce mai tânără, parcă, îi vrăjea cu vreunul din talentele ei, îi făcea să se învârtă în jurul ei ca țânțarii în jurul becului. Lume proastă - artiști și scriitorași de duzină, saltimbanci aflați mereu între două angajamente, în vocația
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din punctul în care o întrerupsese vizita lui Șam Sharp. 2 Peste o săptămână, într-o dimineață târzie de luni, Adrian aștepta sosirea lui Fanny Tarrant. Era singur acasă. Fotograful de la Sentinel venise ceva mai devreme, făcuse o grămadă de poze și plecase, lăsându-l pe Adrian să pună la loc mobilă pe care o mutase vraiște prin casă. În săptămâna dinainte totul decursese conform planului. Adrian îi povestise agentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la dispoziție, spuse Adrian cu un zâmbet nevinovat. În regulă, conveni Fanny. Și eu am toată ziua la dispoziție. Dar cum rămâne treaba cu doamna Ludlow? — Se intoarce abia diseară. — Înțeleg, zise Fanny. Apropo, totul a decurs bine cu Freddy? Fotograful, adaugă ea, văzând nedumerirea de pe chipul lui Adrian. — A, da. Cred că da... Și totuși e ciudată meseria asta de fotograf, nu-i așa? — Ce-i așa de ciudat? — Păi, iti intra în casă, iti muta toată mobilă de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
rămâne treaba cu doamna Ludlow? — Se intoarce abia diseară. — Înțeleg, zise Fanny. Apropo, totul a decurs bine cu Freddy? Fotograful, adaugă ea, văzând nedumerirea de pe chipul lui Adrian. — A, da. Cred că da... Și totuși e ciudată meseria asta de fotograf, nu-i așa? — Ce-i așa de ciudat? — Păi, iti intra în casă, iti muta toată mobilă de colo colo... și, observând că o poză atârnă strâmb pe un perete, Adrian se ridică și traversa cameră ca s-o îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
procedau pe vremea când mi se făceau fotografii pentru supracoperte. Și Adrian se așeza la loc în fotoliu. — Freddy nu se leagă de chestii cum ar fi expresia firească a subiecților săi, spuse Fanny. Tocmai asta face din el un fotograf portretist de mare clasa. — Cam face risipă de film, nu vi se pare? — Cred că ziarul își poate permite aceste cheltuieli, zise Fanny sec. — Asta fără doar și poate. Dar ce rost are să facă atâtea poze cu aceeași figură? — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să depună flori nu manifestă ostilitate față de fotografii prezenți acolo, știut fiind faptul că în accidentul de mașină fatal fuseseră implicați niște paparazzi. Ba da, a existat o oarecare doză de ostilitate, spuse reporterul. O femeie strigase la unul dintre fotografi „Nu va ajunge cât rău i-ați făcut?“ Din vestibul se auzi zgomotul făcut de ziarele strecurate în cutia poștală, care apoi căzură pe podea. — Au sosit ziarele, spuse Eleanor. — Să le-aduc înăuntru? se oferi Șam. Nu, lasă-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal, lângă chioșcul fanfarei. Treceam câteodată pe acolo în desele mele traversări ale orașului, ca mesager. Erai fotograf. Stăteai pe o bancă așteptând clienții, citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii. De ce ai renunțat la meserie? Dar tu, de ce ai renunțat la avocatură? O meserie așa bănoasă, frumoasă... -... și devreme acasă, îl completă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
faci degeaba, ca orice sinucigaș umil și anonim, despre care vor apărea doar trei rânduri pe pagina a patra în gazeta locală de mâine, iar slujnicele și gospodinele vor comenta la promenada de duminică, chiar aici, în parcul municipal, «Spânzurarea fotografului ăla de venea cu leul în parc, Karl sau Karel, cum naiba îi zicea, fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că era de nelecuit săracul, decât undeva la Viena, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chiar m-a îndrăgit și voia să mă facă să renunț la planul meu macabru, încercând să mă convingă că «duminicile» sunt minunate... Sau că putem face șapte duminici pe săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă ținea departe de moarte pentru că nu mai vroia să mai rămână iarăși singur... Dar cum putea să nu se mai simtă singur cu un bătrân ramolit, arțăgos și încăpățânat ca mine, închis în el pentru vecie, nedispus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]