KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

apropie. Luă pomada și o mirosi. Nu era mirosul de pe hainele lui. ― Ce altceva mai faci pe jos pe-acolo? ― Nimic. ― Câteodată stai toată noaptea. ― E mult de mers. Când ajung acolo, e deja târziu. ― Ce fumezi În barurile alea? ― Fumez ce-i În narghilea. Nu se cade să-ntrebi. Dac-ar ști mama și tata că fumezi și bei În halul ăsta... Desdemona se Îndepărtă, târșâindu-și picioarele. ― Păi, n-au cum să știe, așa-i? spuse Lefty. Așa că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
jos pe-acolo? ― Nimic. ― Câteodată stai toată noaptea. ― E mult de mers. Când ajung acolo, e deja târziu. ― Ce fumezi În barurile alea? ― Fumez ce-i În narghilea. Nu se cade să-ntrebi. Dac-ar ști mama și tata că fumezi și bei În halul ăsta... Desdemona se Îndepărtă, târșâindu-și picioarele. ― Păi, n-au cum să știe, așa-i? spuse Lefty. Așa că sunt În siguranță. Tonul lui scăzut nu era prea convingător. Lefty se purta de parcă Își revenise după moartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
scos un trabuc din buzunarul interior al hainei. Dintr-un buzunar și mai mic am scos cuțitul de tăiat trabucuri și chibriturile. Deși nu luasem Încă masa, mi-am aprins trabucul - un Davidoff Grand Cru No. 3 - și l-am fumat, Încercând să mă calmez. Trabucurile, costumele la două rânduri: chestii cam prea exagerate. Sunt pe deplin conștient de asta. Dar am nevoie de ele. Mă fac să mă simt mai bine. După toate prin câte-am trecut, e normal să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Sunt pe deplin conștient de asta. Dar am nevoie de ele. Mă fac să mă simt mai bine. După toate prin câte-am trecut, e normal să compensez prin ceva. În costumul meu la comandă, În cămașa cadrilată, mi-am fumat trabucul de lux până când văpaia din vene s-a stins. Un lucru pe care trebuie să-l Înțelegeți: nu sunt nici pe departe androgin. Când ai sindromul deficitului de 5-alfa-reductază, biosinteza și acțiunea periferică a testosteronului sunt normale și În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Încă o jumătate de oră. Și asta făcea parte din plan. În prima zi pe mare nu și-au vorbit. Veneau pe punte la orele de masă convenite și stăteau la cozi separate. După ce mâncau, Lefty se alătura bărbaților care fumau la balustradă, iar Desdemona stătea pe punte cu femeile și copiii, ferindu-se de vânt. ― Te așteaptă cineva? Un logodnic? ― Nu, doar verișoara mea din Detroit. ― Călătorești de unul singur? Îl Întrebau bărbații pe Lefty. ― Exact. Singur și fără griji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
uita, trebuie să punem pe picioare o crescătorie de viermi de mătase. ― Uită de viermii de mătase. Eu vorbesc de ruletă, de rebetika, de băutură, de dans. Poate că, pe lângă asta, o să vând și niște hașiș. ― N-ai voie să fumezi hașiș În America. ― Pe asta de unde-ai scos-o? Și Desdemona proclamă cu siguranță: ― Nu-i genul ăla de țară. Și-au petrecut ce mai rămăsese din luna lor de miere pe punte, Învățând cum să se strecoare prin Ellis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
frunzele. O scurtă văpaie de fericire se aprinse Înăuntrul ei și persistă, aruncând scântei, până când Lefty dispăru prin fața casei. Buna dispoziție a bunicului meu Îl acompanie tot drumul până la stația de tramvai. Alți muncitori așteptau deja În stație. Stăteau lejer, fumau și făceau glume. Lefty observă cutiile de metal În care Își țineau prânzul și, stânjenit de punga lui de hârtie, o ascunse la spate. Tramvaiul se anunță mai Întâi printr-un freamăt În tălpile bocancilor. Apoi se ivi pe fundalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
alți muncitori, sute de siluete cenușii mergând târșâit prin curtea pavată, spre porțile fabricii. Pe alături treceau camioane și Lefty se lăsă purtat de șuvoiul schimbului de tură, cincizeci, șaizeci, șaptezeci de mii de oameni care se grăbeau să-și fumeze ultima țigară sau să schimbe ultimele cuvinte - pentru că, apropiindu-se de fabrică, Începuseră să vorbească din nou, nu că ar fi avut ceva anume să-și spună, ci pentru că dincolo de acele porți vorbitul era interzis. Clădirea principală, o fortăreață de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
servind-o În ceșcuțe, cu spuma maronie, lakia, deasupra. Doctorul Philobosian făcu o remarcă, adresându-se bărbaților, așezați și ei la masă: ― Probabilitatea e de unu la sută. Sunteți siguri că s-a Întâmplat În aceeași seară? ― Da, răspunse Sourmelina, fumând la masă. Probabil c-a fost lună plină. ― De obicei, unei femei Îi trebuie cinci sau șase luni ca să rămână gravidă, continuă doctorul. Ca voi două să rămâneți În aceeași noapte - o șansă de unu la sută! ― Unu la sută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Făcând toate acestea, se comporta ca și contemporanii săi și nimeni nu observă că se schimbase ceva - În afară de Sourmelina. Dar nici măcar ea nu putea să se elibereze de tot din lanțurile satului și când Lefty Își aducea prietenii acasă ca să fumeze trabucuri și să cânte cântece kleftice, se retrăgea la ea În dormitor. Ferecat În solitudinea paternității, Lefty Stephanides Încercă să găsească un mod mai sigur de a-și câștiga pâinea. Scrise o scrisoare editurii Atlantis din New York, oferindu-și serviciile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cu femei tinere, ca ea. Și ele se Înfruptă cu dulciuri din motive sentimentale; și ele caută În pelicula granulată a buletinului de știri chipuri de logodnici. Aerul miroase a acadele și a parfum și a țigara pe care o fumează plasatorul În hol. În cea mai mare parte a timpului războiul e un eveniment abstract, care se Întâmplă În altă parte. Numai aici, preț de patru sau cinci minute, Înghesuit Între desenele animate și film, el devine concret. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
casă, ajuta la curățenie, făcea comisioane. În fiecare după-amiază Își făcea plimbarea de aproape cinci kilometri, indiferent de starea vremii, și se Întorcea bine dispus, cu zâmbetul plin de plombe de aur. Noaptea Își asculta discurile rebetika În pod și fuma din narghilea. De fiecare dată când Capitolul Unsprezece Întreba ce era În narghilea, Lefty scria pe tăbliță „noroi turcesc“. Părinții mei au crezut tot timpul că era un soi de tutun aromat. De unde făcea rost Lefty de hașiș, nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
parte a străzii, cândva clienți fideli, se mutaseră. Acum casa Îi aparținea unui bărbat de culoare pe nume Morrison. Venea la bufet ca să cumpere țigări. Comanda cafea, cerea să i se umple iar cana de un milion de ori și fuma. Nu comanda niciodată de mâncare. Nu părea să aibă slujbă. Câteodată se mutau și alți oameni În casa lui o tânără, poate fiica lui Morrison, și copiii ei. Apoi plecau și rămânea din nou doar Morrison. Pe acoperișul lui era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Închipuia că singurul subiect adecvat pentru artă era un peisaj pitoresc, fără nici o legătură cu experiența lui. Picta perspective marine pe care nu le văzuse niciodată și cătunuri din păduri pe care nu le vizitase nicicând, cu tot cu o siluetă care fuma pipă, odihnindu-se pe un butuc. Doctorul Philobosian nu vorbea niciodată despre Smirna și ieșea din cameră ori de câte ori cineva aborda acest subiect. Nu pomenea niciodată de prima lui soție și nici de copiii săi uciși. Poate că acesta era motivul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
față, ținând țigara În gură peste o brichetă verde de ceramică, În formă de anghinare. Bricheta nu mai avea gaz. O scutură și apăsă cu degetul mare pe buton până când, În sfârșit, țâșni o flacără. ― Te lasă ai tăi să fumezi? am Întrebat. Ridică privirea surprinsă, apoi Își reluă activitatea curentă. Aprinse țigara, inhală adânc și dădu drumul la fum Încet, cu satisfacție. ― Ei fumează, spuse ea. Ar fi ditamai ipocriții dacă nu m-ar lăsa și pe mine să fumez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cu degetul mare pe buton până când, În sfârșit, țâșni o flacără. ― Te lasă ai tăi să fumezi? am Întrebat. Ridică privirea surprinsă, apoi Își reluă activitatea curentă. Aprinse țigara, inhală adânc și dădu drumul la fum Încet, cu satisfacție. ― Ei fumează, spuse ea. Ar fi ditamai ipocriții dacă nu m-ar lăsa și pe mine să fumez. ― Dar ei sunt adulți. ― Mami și tati știu că dacă am chef, o să fumez. Dacă nu m-ar lăsa s-o fac, aș face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fumezi? am Întrebat. Ridică privirea surprinsă, apoi Își reluă activitatea curentă. Aprinse țigara, inhală adânc și dădu drumul la fum Încet, cu satisfacție. ― Ei fumează, spuse ea. Ar fi ditamai ipocriții dacă nu m-ar lăsa și pe mine să fumez. ― Dar ei sunt adulți. ― Mami și tati știu că dacă am chef, o să fumez. Dacă nu m-ar lăsa s-o fac, aș face-o pe furiș. După cum arăta, această dispensă dura de ceva vreme. Pentru Obiect fumatul nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
adânc și dădu drumul la fum Încet, cu satisfacție. ― Ei fumează, spuse ea. Ar fi ditamai ipocriții dacă nu m-ar lăsa și pe mine să fumez. ― Dar ei sunt adulți. ― Mami și tati știu că dacă am chef, o să fumez. Dacă nu m-ar lăsa s-o fac, aș face-o pe furiș. După cum arăta, această dispensă dura de ceva vreme. Pentru Obiect fumatul nu era ceva nou. Era deja profesionistă. În timp ce mă măsura din priviri, cu ochii Îngustați, țigara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fete Îmbrăcate cu o uniformă a unei școli particulare. În cele din urmă Întinse mâna și-și scoase țigara din gură. Fără să se uite după scrumieră, Își scutură scrumul. Acesta nimeri Înăuntru. ― Nu cred că un copil ca tine fumează. ― Ai ghicit bine. ― Te interesează să te apuci? Îmi Întinse un pachet de Tareyton. ― Nu vreau să fac cancer. Puse pachetul jos, ridicând din umeri. ― Cred c-or să fie În stare să găsească un tratament până fac eu cancer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de ce se bătuse cu pumnul În piept În prima zi la oră. Obiectul Obscur suferea, mai mult sau mai puțin constant, de arsuri la stomac. I se agravau În momentele de stres. Câteva minute mai devreme se furișase să-și fumeze ultima țigară Înainte de spectacol. Și acum mesteca pastile antiacid. Era ceva ce ținea de vechimea averii, se pare să aibă năravuri de om bătrân, acele nevoi grosolane, adulte, și paliative disperate. Obiectul era Încă prea tânără ca să se vadă efectele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Încadrează acolo, la școala cu internat. Nu poartă hainele potrivite. Nu are tunsoarea adecvată. Dar Într-o zi, după un chef cu multă bere, face o plimbare prin campus și este atacat de un vampir. Și - ăsta-i clenciul - vampirul fumează pipă. Poartă un costum de Harris Tweed. E Împuțitul de director, frate! Așa că a doua zi dimineața eroul nostru se trezește și se duce direct să-și cumpere o bluză sport albastră și niște mocasini și - presto - e cât se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cu laboratoare, Obiectul tocmai terminase de tras un fum lung când tocmai a intrat o profesoară. Prietena mea a avut timp doar să arunce țigara În toaletă și să tragă apa. Dar fumul? Ce putea face cu el? ― Cine a fumat aici? Întrebă profesoara. Obiectul ridică din umeri, ținându-și gura Închisă. Profesoara se aplecă spre ea, adulmecând-o. Și Obiectul Înghiți. Nu ieși fum deloc. Nici un fir. Nici o idee. Puțină umezeală În ochi, asta a fost singurul semn al Cernobâlului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fac asta din când În când, ca strategie compensatorie. Tricoul e destul de lung ca să-mi acopere poala. Fac pipi În timp ce Obiectul se spală. Apoi simt miros de fum. Ridicând privirea, văd În gura Obiectului, pe lângă periuța de dinți, o țigară. ― Fumezi chiar și În timp ce te speli pe dinți? Se uită la mine dintr-o parte. ― Mentolate, spune ea. Ce nu-i În regulă totuși cu aceste suveniruri: sclipiciul cade repede. Un memento lipit la noi pe frigider mă aduce cu picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
drogurile te fac Întotdeauna paranoică. ― Nu și când sunt În natură, spuse Obiectul. Îmi aruncă o privire aprigă. Apoi mai trase un fum. ― Dă-o mai departe, spuse Jerome. Se ridică În picioare ca să ia de la ea țigara cu marijuana. Fumă pe jumătate ridicat, apoi se Întoarse și mi-o Întinse mie. M-am uitat la țigară. Un capăt ardea; celălalt era turtit și ud. Aveam o vagă idee că toate acestea făceau parte din planul băieților: pădurea, cabana, paturile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pădure, Într-o baracă exact ca asta. M-am Întrebat dacă mi-era dor de fratele meu. Nu-mi dădeam seama dacă mi-era sau nu. Niciodată nu-mi dau seama ce simt decât atunci când e prea târziu. Capitolul Unsprezece fumase prima lui țigară cu marijuana când era la colegiu. I-o luam Înainte cu patru ani. ― Ține-l În piept, mă Îndemnă Rex. ― Trebuie să lași THC-ul să ți se acumuleze În sânge, spuse Jerome. În pădure se auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]