KorAP: Find »[drukola/base=fundamental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...2838 >

70,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514

provoacă la rândul său. Mijlocul de producție nu mai este "instrumentul" care prelungește corpul subiectiv și este predefinit de către acesta, a cărui mânuire nu este decât punerea în operă a puterilor acestui corp, exercițiul său și, prin urmare, o formă fundamentală de cultură: acest "mijloc", acest "instrument" au devenit dispozitivul obiectiv mecanic care funcționează de la sine în mașinărie, cea a industriei, a ciberneticii și poate chiar în natura însăși, așa cum se înfățișează ea privirilor omului modern. Ce decurge dintr-o astfel

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
se identifică cu aceste operații, că esențele a căror actualizare o reprezintă acestea constituie propria sa esență, acel ceva cu care ea se identifică, a cărei ființă-reală, auto-afectarea, ea o definește în așa fel încât să coincidă cu aceste capacități fundamentale ale inteligenței și să le poată pune în operă. În măsura în care operațiile constitutive ale științei sunt modalități ale vieții absolute în sensul despre care tocmai am vorbit, în sensul unui exercițiu al potențialităților acestei vieți, al punerii lor în operă și

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
și mai sigure de ele însele, al potențialităților constitutive ale viziunii teoretice. În posibilitatea sa fondatoare, știința se confundă cu acest ingenium, ea este unul dintre modurile concrete ale vieții subiectivității absolute, în calitate de viață cunoscătoare, și astfel una dintre formele fundamentale ale culturii. În calitate de mod al vieții și, prin urmare, în calitate de mod de viață, știința este mai mult sau mai puțin analogă celorlalte forme ale culturii, formelor sale imediate în praxisul cotidian al muncii și al necesității, precum și producțiilor superioare ale

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
deoarece adevărul este un adevăr universal și ca atare obiectiv. Aici începe să se contureze cea de-a doua semnificație, semnificația puternică a eliminării vieții. Ceea ce motivează această dare deoparte, ceea ce o subîntinde nu este nimic altceva decât o presupoziție fundamentală chiar dacă deocamdată implicită, este credința potrivit căreia adevărul este străin sferei ontologice a subiectivității vii și aparține, dimpotrivă, și aceasta în mod principial și prin urmare exclusiv, celei a obiectivității. Și împreună cu adevărul ființa însăși: ființa ni se dezvăluie în

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
este ceea ce este acolo drept ceea ce este acolo în față, ceea ce privirea teoretică, dezvoltându-și procedurile și puterile sale proprii, va recunoaște ca ceea ce este cu adevărat acolo în fața sa, dincolo de aparența sa subiectivă, iluzorie și schimbătoare. Or această presupoziție fundamentală a științei nu se deosebește cu adevărat de cea a gândirii clasice, ci este mai degrabă identică cu aceasta și o prelungește pur și simplu. O astfel de presupoziție are un dublu aspect, pozitiv și negativ. În mod pozitiv, ea

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
își petrece vacanțele, acolo își are familia și cunoștințele, în calitate de trăitor își încearcă bucuriile și necazurile, preocupările și ambițiile, fie ele și științifice. "Acolo": de vreme ce nu are acces la tot ceea ce îl preocupă decât prin intuiție, adică printr-o modalitate fundamentală a subiectivității transcendentale. "În calitate de trăitor": în măsura în care această intuiție și, la modul general, toate experiențele sale nu "sunt" decât în virtutea faptului că le trăiește, pe fondul din el al esenței originare a vieții ca auto-afectare a sa. Savantul este așadar un

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
individuală a individului și se definește prin intermediul acestei independențe, adevărul mai originar despre care vorbim și care se identifică cu subiectivitatea absolută, acest adevăr variază odată cu viața, are o istorie, care este istorialul absolutului, îmbrățișarea sa cu sine potrivit modalităților fundamentale ale Suferirii, o individualitate, în măsura în care esența patosului său este cea a ipseității și în care ea nu se istorializează niciodată decât într-un individ și ca ființa sa proprie, o singularitate, în măsura în care orice determinare patetică este în mod ineluctabil aceasta

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
Fond pe care ea își delimitează fenomenele sale, de la care își împrumută legile sale însă întâi de toate sensul său, sensul și motivația secretă a întregii sale munci. Căci ceea ce caută, ceea ce vrea viața în istoria înțeleasă ca o disciplină fundamentală a culturii este, dincolo de îndepărtarea de lume și de timp, să se alăture ei înseși, să citească în istoria celor sosiți înaintea ei propria sa esență, propria sa istorie așadar ca dorită și dictată de această esență. Obiectivismul proiectului galilean

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
oamenii sunt oameni, cu corporeitatea, cu istoricitatea, cu socialitatea, cu psihismul, cu limbajul perceput drept cuvânt primitiv, drept capacitate de a vorbi cu tot atâtea categorii transcendentale care își găsesc definirea în esența vieții, care sunt propriile sale categorii, modalitățile fundamentale potrivit cărora ea se înfăptuiește ca experiență a lumii în sine. Cum poate un asemenea Fond adică Abisul unei subiectivități radicale să fie un fundament pentru tratarea obiectivă a fenomenelor umane și mai întâi pentru propria lor obiectivitate, în ce

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
uman este, după cum s-a arătat, constitutivă acestui obiect, precum și caracterelor reținute din acesta, fie și numai în mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității, intersubiectivității etc. Aceste caractere sunt legate înaintea obiectivării, în viața transcendentală însăși, potrivit unor reguli fundamentale și unei ierarhii ce aparțin propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub formă de proprietăți empirice ale căror legături esențiale nu mai sunt aparente, astfel încât științele pozitive le tematizează la întâmplare, pentru motive

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
și se sporește de la sine potrivit iluziei pe care Marx o denunță neobosit. Nu pentru că există indivizi care trudesc există o clasă de truditori, ci pentru că există o clasă de truditori există indivizi care trudesc etc. Odată cu viața, și manifestările fundamentale ale culturii sunt atacate de la rădăcină. Religia este pur și simplu eliminată, estetica este redusă la un fenomen social. Abordarea unei opere de artă, oricare ar fi genul acesteia literatură, pictură, arhitectură -, nu este prin urmare specific; nu se mai

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
sale se va lovi întotdeauna de ironia lui Schopenhauer: "O etică care ar avea pretenția să modeleze și să corijeze voința [= viața]este imposibilă. Doctrinele, într-adevăr, nu acționează decât asupra cunoașterii, dar aceasta nu determină niciodată voința însăși, caracterul fundamental al lui a vrea". În realitate, dacă există finalități și norme ce trebuie dictate vieții finalități și norme ce alcătuiesc împreună ceea ce am putea numi o etică teoretică sau normativă -, nu poate fi vorba decât de finalități, norme sau valori

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
evaluare spontană pe care o operează viața nu este la rândul său posibilă decât dacă viața se încearcă pe sine, fie și prin intermediul celei mai neînsemnate dintre nevoile sale, ca ceea ce este și trebuie să fie, ca valoare absolută. Valorile fundamentale nu au alt conținut în afară de ceea ce este implicat în experiențele primare pe care viața le face din ea însăși, ele sunt propriul conținut al acestei vieți. Poziția explicită a acestor valori pentru ele însele, care rămâne excepțională, nu este decât

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
voiri" a actualizării unei potențialități subiective corporale de pildă. Despre acest efort care are un început și un sfârșit se poate spune de fapt că este vrut, și chiar că este un mod al voirii sau al acestui Eu Pot fundamental care sunt eu. Însă mișcarea prin care, fără contenire, viața ajunge în sine și survine sieși în conservarea și sporirea de sine această mișcare nu este vrută, ea nu rezultă din nici un efort, ci mai curând îl precede pe acesta

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
pe sine în cuprinderea conservării și a sporirii sale. Această cuprindere este fenomenologică, este fenomenalitatea în textura sa cea mai originară, este patosul în care consistă suferirea de sine primitivă care este viața și care se modalizează potrivit tonalităților fenomenologice fundamentale ale suferinței și ale bucuriei. În suferirea vieții care se încearcă pe sine și care, în acest fel, se păzește și se conservă, se înfăptuiește în mod identic, în măsura în care această Suferire este ajungere în sine, sporirea de sine a ceea ce

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
este subiectiv și subiectivitatea însăși. Numai că nu este posibil a elimina viața. Aceasta nu supraviețuiește numai în interiorul științei ca negândit al acesteia, ci ea nu contenește să se înfăptuiască în determinările sale elementare care sunt pentru fiecare trăitor nevoile fundamentale ale subiectivității sale organice și ale subiectivității în general. Deoarece nevoia acesteia este nevoie de sine, sporirea, fiecare dintre nevoile sale de asemenea, am spus-o deja, se esențializează în acest fel, ca o ajungere primitivă în sine în măsura în care aceasta

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
adică ceea ce, pus în raport cu subiectivitatea și neexistând de altminteri decât în acest raport (de pildă văzutul în raportul său cu viziunea), pune subiectivitatea în raport cu sine, în sporire. Astfel orice construcție, prin faptul că nu mai face referire decât la nevoia fundamentală a habitatului, fiecare locuință, fiecare mormânt, fiecare stelă, fiecare clădire publică, fiecare sat și orașele cu totul se ordonează în mod necesar, într-un univers de cultură, ca ansamblul propunerilor ce permit vieții, fiecăruia dintre simțurile omului și, mai general

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
pildă, avându-și ființa reală în patos și foarte precis în propriul său patos, orice sporire a viziunii, și aceasta în exercițiul său repetat, este prin chiar acest fapt exaltarea patosului său, adică autodezvoltarea sa potrivit legilor proprii potrivit legii fundamentale a inversării suferinței în bucurie. Mai mult, această lege cea mai interioară a vieții, nestăvilita și insuportabila suferință a ființei aruncate în sine și prinse în sine este cea care constituie forța sa ca și pe aceea a fiecăreia dintre

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-lea până la reînnoirea sa în marile opere "mistice" ale secolului XX: Kandinsky, Klee, Rothko, pentru a nu cita decât numele cele mai prestigioase. Cea de-a doua observație capătă astfel forma unei interogații: dacă arta, etica și religia constituie formele fundamentale ale oricărei culturi și conținutul său esențial, ce poate să însemne un învățământ care le nesocotește pe toate trei o Universitate care face economia culturii? Universitatea modernă și "democratică" se prevalează de un anumit număr de valori care se încadrează

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
număr de valori care se încadrează în câteva rubrici: obiectivitate, imparțialitate și, astfel, "rigoare", pe scurt, "neutralitate". Însă putem oare invoca anumite valori în lipsa unei teorii generale a valorilor și a fundamentului lor, în lipsa unei etici capabile să legitimeze opțiuni fundamentale, să desemneze finalități explicite, să definească comportamente? La drept vorbind, opțiunile sunt cele care au controlat și controlează în fiecare zi stabilirea programelor, care decid importanța fiecărei materii ce urmează a fi predate, precum și modul de predare a acesteia. Însă

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
primul rând și în mod vizibil în interiorul Universității prin retragerea progresivă a disciplinelor literare în favoarea disciplinelor științifice. În învățământul secundar, modificările constante ale programelor și orarelor merg toate în aceeași direcție. Schimbarea cea mai spectaculoasă privește filozofia, care constituia formația fundamentală, în virtutea celor nouă ore pe săptămână în cazul a șaizeci sau șaptezeci la sută dintre elevii claselor terminale, al căror orar a fost redus, pentru totalul elevilor acestor clase, la două sau trei ore. Filozofia fiind, printre altele și cum

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
mod decisiv ca valoare educativă pe Shakespeare sau pe Dante, pe Pascal sau pe Goethe, pe Dostoievski sau pe Mandelștam. În programa cursurilor pentru obținerea specializării în engleză, literatura engleză a devenit o materie opțională. Impactul principiului galilean asupra disciplinelor fundamentale ale culturii, excluderea de către acesta a conținutului lor specific își găsește ilustrarea cea mai remarcabilă în cazul filozofiei. Filozofia are drept temă umanitatea transcendentală a omului, ea singură este capabilă să întemeieze un umanism veritabil. Acest humanitas al omului este

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
o rațiune de a fi din momentul în care autonomia celei de-a doua este contestată. Sociologia durkhemiană și leninistă, cu multiplele sale vlăstare, cere suprimarea acestei linii de demarcație în același fel în care subminează, în interiorul fiecăreia dintre disciplinele fundamentale ale culturii, dreptul său la autonomie. Suprimarea acestui drept, sau, dacă vreți, hegemonia stărilor de lucruri sociale trebuie gândită în funcție de acestea din urmă, de tripla structurare a oricărei societăți: politică, economică și, astăzi, tehnico-științifică. Subordonarea politică înseamnă totalitarism. Subordonarea economică

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
dat celor al căror discurs va fi sigur înțeles: cei care nu știu nimic și nu au nimic de spus. Deoarece comunicarea mediatică ce definește existența mediatică invadează totul, și valorile sunt de acum înainte cele ale mass-media. Libertatea, libertatea fundamentală și esențială, "cheia de boltă a tuturor celorlalte" este libertatea presei, libertatea informației, adică, în realitate, libertatea mass-media și, astfel, a existenței mediatice înseși, libertatea neîngrădită de a abrutiza, de a degrada, de a aservi. Și aceasta într-un sens

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

legăturile de rudenie, conviețuire, participarea la eforturile comune și solidaritatea în înfruntarea unor primejdii, participarea la bucurii și necazuri comune. Relațiile dintre indivizi sunt directe, aceștia simt că aparțin aceleiași comunități, asemenea unei părți într-un organism, într-un întreg. Fundamentală este cooperarea, nimeni nu tinde să ia locul altuia. Într-o societate deschisă, legăturile sunt mediate, impersonale. Ca atare, indivizii nu se cunosc direct, trăiesc într-un mediu cumva abstract. Pozitiv este faptul că ei intră liber în relații unii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]