7,015 matches
-
Îl trage curentul care pătrundea pe fereastră Înghețîndu-i cămașa pe șira spinării și făcîndu-l să strănute, dar nu Îndrăznea să Înainteze. Și apoi, pentru prima dată Într-o casă de oameni, În mijlocul sufrageriei, fiindcă nu exista salon de primire, o găină se uita la el chiorîș, dînd semne vădite de nervozitate, sub lumina slabă a unui bec care atîrna de tavanul umed, În orice clipă se putea produce un scurt circuit și un incendiu și toată familia ar fi rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cărora roiesc muștele și din cele patru scaune din jurul mesei nu sînt două la fel și bucătăria din chirpici se află chiar În sufragerie și privirea lui, oriunde s-ar Întoarce, Înseamnă o insultă și aici și acolo și dincolo, găina, găina și acum au intrat și puii: Julius face un pas, cu gîndul să se aplece și să-i mîngîie: găina și puișorii fug speriați, Încă o insultă și el care voia să-i mîngîie și să-i zîmbească lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
roiesc muștele și din cele patru scaune din jurul mesei nu sînt două la fel și bucătăria din chirpici se află chiar În sufragerie și privirea lui, oriunde s-ar Întoarce, Înseamnă o insultă și aici și acolo și dincolo, găina, găina și acum au intrat și puii: Julius face un pas, cu gîndul să se aplece și să-i mîngîie: găina și puișorii fug speriați, Încă o insultă și el care voia să-i mîngîie și să-i zîmbească lui Guadalupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar În sufragerie și privirea lui, oriunde s-ar Întoarce, Înseamnă o insultă și aici și acolo și dincolo, găina, găina și acum au intrat și puii: Julius face un pas, cu gîndul să se aplece și să-i mîngîie: găina și puișorii fug speriați, Încă o insultă și el care voia să-i mîngîie și să-i zîmbească lui Guadalupe, a speriat bietele păsări, care au prins să cotcodăcească și el din nou o insultă pe Guadalupe, care nu Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iradiat cândva un fetus într-un pântec nefericit și-ar fi pro dus știma nemaivăzută ce vorbea acum despre di nastii și bărci fune rare. După mai bine de două ore am ieșit din muzeu total amețit, cu piele de găină pe brațe. Terminând cu copiii, ghida levitase iar sin gură de-a lungul unui culoar, târând un picior, cobo rând apoi o scară îngustă spre subsol. Am mers să văd unde coborâse: scara era-n spirală și, de la a doua
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și umflată, cu co pitele des picate întinse rigid spre marginea patului. Visam? O luasem razna? Nimerisem pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-am amintit palatul decrepit din Toam na patriarhului, prin care umblau găini și unde vacile ajun geau în balconul patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară mă car din camera de culcare. Dar cum naiba să fac? Mă-ngrozea momentul când avea să zvâcnească brusc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la final de carieră. În antecamera veșniciei, cum am citit eu undeva. Frumos, nu? Antecamera veșniciei! Sună așa, cam ca un dangăt de clopot...” “Mușcă-ți limba, soro, ce-ți veni cu clopotul și veșnicia. Mi s-a făcut pielea găinii, mai abitir ca atunci când mi-ai blocat salariul pe câteva luni pentru că am venit cu un certificat medical pe care n-ai binevoit să mi-l vizezi, că era să pierd și banii. Noroc de cei de la Direcția Muncii, Asigurări
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Adică, de ce să-i mai duceți, dacă bunicul are, acum, timp berechet...” “...final de carieră. În antecamera veșniciei, cum am citit eu undeva. Frumos, nu? Antecamera veșniciei! Sună așa, cam ca un dangăt de clopot...” ... “...Mi s-a făcut “pielea găinii”, mai abitir ca atunci când mi ai blocat salariul pe câteva luni pentru că m-am prezentat cu un certificat medical pe care n-ai binevoit să mi-l vizezi, că era să pierd și banii. Drepturile mele, subzistența mea pentru mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mei ar da peste el?! "Lume, lume! Să vă spun una bună! Nicu Apostol ține un jurnal intim. Ca mamzelele de la pension. Hazlie treabă, nu? Să vă citesc câte ceva din el..." Doar la acest gând, și mi se face pielea găinii și părul măciucă! Până acum, însă, nimeni nu bănuiește nimic, căci mi-am luat și niște măsuri speciale: 1) nu scriu niciodată în jurnal când sunt în cameră, ci doar la institut, ori la sala de lectură, "la galere", cum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
oameni, poate mii: cazuri în care, spre deosebire de cazul meu, operația chiar a funcționat. Toată lumea se învârte pe-aici fără să aibă cea mai mică idee. Lui Weber i se face părul măciucă. Piloerecție, o veche relicvă a evoluției - piele de găină. —Ce operație? Mark se dezlănțuie. Am nevoie de tine, doctorașule. Nimeni altcineva nu poate să-mi spună. Toate părticelele alea din creier, care pălăvrăgesc între ele? Cetele alea de Cercetași Juniori? Weber dă din cap. Poți să scoți una afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e imediată. Mark alunecă în jos, pe pernă. —Poți să pui una înăuntru? Știi tu. Să răpești un cercetaș și să bagi altul în loc? O lanternă simplă, de doi bani, care să se agite în întuneric? Din nou piele de găină. —Explică-mi ce vrei să spui. Mark își acoperă ochii cu palmele. —„Explică-mi ce vrei să spui.“ Omul vrea să știe ce vreau să spun. Își răsucește capul cu amărăciune. Tonul coboară din nou. —Adică transplanturi. Combinații între specii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
raclă, împreună cu osemintele Sfântului Ierarh Varlaam au fost aduse în Paraclisul Adormirii Maicii Domnului, acolo unde se mai află osemintele celor doi cuvioși ce au trăit în Mănăstirea Secu în veacul al XX-lea: Ieroschimonahul Vichentie Mălău și Ieroschimonahul Antim Găină. Așa au vrut sfinții să se întâlnească în rugăciune, în bucuria cea netrecătoare și veșnică a comuniunii, în mănăstirea lor de metanie. Unul dintre părinții care a deschis întâiul ușa paraclisului în dimineața în care sfintele moaște urmau să fie
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Secu, mănăstirea formării și pregătirii mele cărturărești, uitată să fie dreapta mea!” Am venit la această dată, cu nădejdea că acum trebuie să aibă loc parastasul de un an al bunului și marelui călugăr din Mănăstirea Secu, Protosinghel Ieroschimonah Antim Găină, primul meu neam din viața mănăstirească, fiindu-mi dat de Părintele Vichentie Mălău, marele eclesiarh al Mănăstirii Secu, de la 1917 - 1918 părintele meu duhovnicesc. Am urmărit trăirea părintelui Antim Găină, și-am fost bucuros de înaintarea sa în calea duhovniciei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
bunului și marelui călugăr din Mănăstirea Secu, Protosinghel Ieroschimonah Antim Găină, primul meu neam din viața mănăstirească, fiindu-mi dat de Părintele Vichentie Mălău, marele eclesiarh al Mănăstirii Secu, de la 1917 - 1918 părintele meu duhovnicesc. Am urmărit trăirea părintelui Antim Găină, și-am fost bucuros de înaintarea sa în calea duhovniciei ! Să fie mare și rugător pentru noi la Dumnezeu ! Tot acum am adus la Secu, mănăstirea scumpă sufletului meu și pe strănepoata mea Ruxandra Viorica Gramaticescu din București, nepoata sorei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați avea dinamită-n loc de creier, nu v-ar ajunge nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am Învățat să torc inul și să-l Înălbesc și să-mi fac singură cămăși si așternuturi, și fețe de masă, sigur că da, și-mi amintesc de ziua cînd... phii, mirosul ăla rînced de pene opărite, cînd mama jumulea găinile În ogradă, și mirosul de fum și de pin proaspăt de la surcelele din jurul buturugii și toate celelalte (să știi, fiule, că de-aici ai căpătat tu un miros așa fin) și vîntul care vuia și șuiera prin iarba aspră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unul din ei Încerca să-i spună celuilalt că probabil noi nu pricepem nimic, așa că luă În mînă un bon din cele de care foloseau ei... i-am spus eu după aia lui Ben că arăta de parcă-l scrijelase o găină cu ghearele... și i-l tot arăta zicînd: „’Tanța, ’tanța“. „Vai de mine!“ - am strigat, sigur că am priceput atunci, m-am luminat deodată, mă și mir cum de nu mi-a trecut prin cap mai demult! „Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Că doar ți-am mai spus! Ce părere ai? Doamne, ce nătărău... atunci a trimis omul acasă cu cinci sute de ouă... Doamne ferește! eram așa de furioasă că i le-aș fi aruncat pe toate-n cap... că doar aveam găini care făceau zilnic o groază de ouă. „Cum naiba ți-o fi venit să faci așa ceva?“ - am zis. „Pai, dacă mi le-a dat cu cinci cenți duzina“ - a zis cam rușinat - „a fost un chilipir, parcă mi-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neamurile lui de-acolo, că-mi spunea că veneau de la munca cîmpului În copilărie și mîncau un bou la o masă. Că doar am văzut-o cu ochii mei pe a bătrînă, pe vremea cînd stăteam acolo, cum mînca o găină Întreagă și trei bucăți de plăcintă... „Mai pune-mi o porție, fata mea“ - Îi zicea Augustei, și-atunci trecuse de șaptezeci de ani... că de-aici i s-a tras și moartea. „E de necrezut!“ - am zis cînd am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de ustensilele puțin altfel, aproape niște cuțite, ale gazdelor sale... potrivite pentru gura lor mai mică. Din moment ce era posibil să aibă o ființă umană la bord probabil că puteau avea și ouă adevărate, omleta avea acest gust: ca produsul unei găini adevărate pământene. Ceea ce-l nedumerea, era faptul că părea să-i fie foame. Oare pentru corpul lui trecuse mai mult timp decât îi păruse lui? Avea să se gândească la asta mai târziu. Gosseyn Trei puse furculița jos și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ei se lăsară pe spate în scaunele lor. Stăteau cu toții așa în acea copie obscură a unui restaurant pământean. Și el își aduse aminte că ei se străduiseră să-i aducă mâncare pământeană. Se cunoștea că studiaseră activitatea milioanelor de găini... de acolo... care încă mai supraviețuiau, deși majoritatea ouălor le erau furate în fiecare zi, încă din timpurile cele mai vechi. "...Mă-ntreb, dacă eu aș merge pe o planetă Troog, mi-aș da oare silința să aflu de unde își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
entuziasmul general. Apa se lovi de pieptul meu slab și m-am înfiorat de bucurie. Mi-am plimbat mîna peste coaste, pipăindu-le una cîte una. Mi-am simțit burtica moale și mi-am dat seama că aveam pielea de găină, dar nu de la frig. Pantalonii mei scurți curați se închiseseră la culoare de la apă. M-am răsucit. Pe mal mama mea gesticula larg, dar nu foarte larg, pentru că nu voia să facă o scenă. Era doar îngrijorată pentru mine. M-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
prea bine ar fi putut să-i priponească "de niște salcâmi limitrofi, care ar fi fost mai rezistenți pentru asemenea priponiri". La toate aceste lucruri să adăugăm și faptul că ploile au produs degradarea gardului de lemn, așa încât porcii și găinile vecinilor intrau dinadins. Magazia de lemne a poetului a fost și ea agresată de anumite "ghimirlii", adică ceva ca niște cocioabe cu acoperiș de hârtie gudronată aparținând unor oameni hrăpăreți care se întindeau anapoda și din curtea cărora au năvălit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care locuri, ale mele sunt mai întotdeauna previzibile, adică dimineața copii la școală, altădată la părinți în orășelul cutare, mai apoi, și mai des, într-o comună unde a mea mather-in-low își petrece în singurătate viața în mijlocul unui popor de găini și a câtorva perechi de găinușe pe care bănățenii le numesc hanți și gredli, după vechi influențe multiculturale impuse încă după tratatul de la Passarowitz, când prințul Eugeniu, din casa Savoia, a intrat, în al doilea deceniu al veacului luminilor, prin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
bucuria sadoveniană cu care electoratul apucă paharele cu țuică: "Dumnezeu să-i primească lu' baba cutare", zic, și cu lingurile apucă din coliva frumos împodobită cu efecte de ciocolată din Germania: în liniștea care se lasă în așteptarea supei de găină un inginer la pensie repus în posesie pe 30 de hectare, despre care aflat-am că se îngrijește să pună în comună de-o filială peremistă, zice următoarele sentențe memorabile: "na', ați văzut unde a adus țapu' țara românească, sărăcie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]