4,992 matches
-
și apoi îi făcea o estimare aproximativă. O dată sau de două ori chiar îi îndemnase pe administratorii muzeului să achiziționeze unul dintre obiectele lui Henry pentru colecția permanentă. Dar de data asta era altceva. Henry abia scosese primul cilindru din geantă când Ernest se trase înapoi, refuzând să-l atingă măcar. De unde vine ăsta, Henry? —Din Iordania, Ernest. Nu mă insulta. Via Iordania, poate. Dar cred că știm amândoi de unde vine. — Nu tocmai de aceea e atât de valoros? —Teoretic. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
convenții care interzic comerțul cu antichități furate din Irak. Nu voi fi complicele tău. Ar trebui să chem poliția în momentul ăsta să te aresteze. N-o să spui nimănui, nu-i așa? — Nu. Dar ar trebui, du-te. Și ia geanta aia plină de grozăvii cu tine. Henry nu se lăsă descurajat. Freundel era doar un băiat cinstit, întotdeauna fusese. Dar avea dreptate. Cuvâtul cu „I“ devenise tabu în comerțul cu antichități. Guvernanții începuseră să fie foarte duri în privința bunurilor furate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea să-l împărtășească nimănui de fapt. Era ca și cum ar fi vândut nisip locuitorilor Saharei și asta îl făcea să se simtă jenat. Cum să le ducă acolo. Asta era întrebarea. Nu puteai să apari pur și simplu cu o geantă plină de antichități valoroase. Jaafar trecuse prin multe ca să le obțină; nu putea să le aducă înapoi în pași de vals. Întâmplarea a făcut ca răspunsul să fie găsit tot de draga de Lucinda. Nu conștient desigur, nu era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu aproape o sută de batoane, rupând uneori staniolul, alteori hârtia, până când adună, în cele din urmă, douăzeci de exemplare perfecte, gata să fie transportate spre rudele lui expatriate, fictive, dar înfometate de ciocolată. Le așezase unele peste altele în geanta lui diplomat. Se gândise să le bage într-un seif, ca să fie în siguranță, dar știa că acest lucru va stârni suspiciuni: dulciurile de la Cadbury erau bune, dar nici chiar așa. Deci trebuia pur și simplu să-și asume riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
le bage într-un seif, ca să fie în siguranță, dar știa că acest lucru va stârni suspiciuni: dulciurile de la Cadbury erau bune, dar nici chiar așa. Deci trebuia pur și simplu să-și asume riscul și să le lase în geantă, atât de firesc, de parcă ar fi fost doar un cadou pe cinste pentru un nepot sau o nepoată plecată de acasă. Controlul de la Heathrow era prima lui grijă. Zvonurile legate de explozibilele lichide din avioane nu numai că le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Henry, ci i-a făcut și pe angajații aeroportului să fie mai atenți la unele produse alimentare pe care le ignorau înainte. Dar, se gândea Henry, dacă va fi oprit, își va păstra calmul și va spune aceeași poveste. Puse geanta pe banda rulantă și trecu prin detectorul de metale, cât putu de nonșalant. —Scuzați-mă, domnule, spuse unul din angajații aeroportului, desfăcând larg brațele și invitându-l pe Henry să facă același lucru. Niște monede uitate în buzunarul lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
metale, cât putu de nonșalant. —Scuzați-mă, domnule, spuse unul din angajații aeroportului, desfăcând larg brațele și invitându-l pe Henry să facă același lucru. Niște monede uitate în buzunarul lui Henry declanșaseră aparatul. Îi făcură semn să treacă. Apucă geanta, tocmai ieșită de pe bandă, răsuflând ușurat. Cineva îl apucă de braț. —O secundă, domnule. Puteți să deschideți geanta, vă rog? — Da, desigur. Henry zâmbi și desfăcu geanta. —Un calculator? — Da. — Indicatorul spune că trebuie introduse separat calculatoarele. Puteți să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-l pe Henry să facă același lucru. Niște monede uitate în buzunarul lui Henry declanșaseră aparatul. Îi făcură semn să treacă. Apucă geanta, tocmai ieșită de pe bandă, răsuflând ușurat. Cineva îl apucă de braț. —O secundă, domnule. Puteți să deschideți geanta, vă rog? — Da, desigur. Henry zâmbi și desfăcu geanta. —Un calculator? — Da. — Indicatorul spune că trebuie introduse separat calculatoarele. Puteți să mai intrați o dată? Henry simțea cum îi transpirau palmele. Ce șanse existau ca acele douăzeci de ciocolate să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
uitate în buzunarul lui Henry declanșaseră aparatul. Îi făcură semn să treacă. Apucă geanta, tocmai ieșită de pe bandă, răsuflând ușurat. Cineva îl apucă de braț. —O secundă, domnule. Puteți să deschideți geanta, vă rog? — Da, desigur. Henry zâmbi și desfăcu geanta. —Un calculator? — Da. — Indicatorul spune că trebuie introduse separat calculatoarele. Puteți să mai intrați o dată? Henry simțea cum îi transpirau palmele. Ce șanse existau ca acele douăzeci de ciocolate să scape din vedere și a doua oară? Și totuși, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Un calculator? — Da. — Indicatorul spune că trebuie introduse separat calculatoarele. Puteți să mai intrați o dată? Henry simțea cum îi transpirau palmele. Ce șanse existau ca acele douăzeci de ciocolate să scape din vedere și a doua oară? Și totuși, în timp ce geanta trecea a doua oară, îl văzu pe bărbatul din fața monitorului cu raze X răsucindu-se și făcând glume cu colegul lui. Întorsese privirea de la monitor pentru trei sau patru secunde, exact timpul în care s-au putut vedea în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dădea acum seama, nu se mai întâmplase de mai bine de un an. (Campania împotriva lui Yariv îi epuizase toate energiile; orice altceva fusese abandonat.) Intră în primul dintre ele, a cărui intrare era ascunsă vederii de rândurile interminabile de genți, saci și poșete. Aveau un vas care îl intriga, dar era greu de datat. Al doilea și al treilea erau de toată rușinea; vânduseră marfa cea mai bună și așteptau alta. Nu era nevoie să insiste asupra locului din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de capete de oaie pe taraba unui măcelar și își feri privirea doar ca să dea cu ochii de bălțile de sânge de animal de pe jos. A, am ajuns repede. Doar un minut mai e. Deodată intrară din nou în zona genților, poșetelor și suvenirelor de prost gust. Maggie se simți ușurată că scăpase de carne și că erau din nou oameni în jur. S-au oprit la un magazin de bijuterii. —Aici. Te rog. Ăsta e magazin lui Afif Aweida. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prelungind îmbrățișarea sa cu Uri cu o secundă sau două mai mult decât era necesar. El și Maggie coborâră scările nu doar purtând haine noi, ci, după ce, la insistențele lui, abandonaseră tot ce ar fi putut conține un microfon: pantofi, geantă, pixuri, totul. —Ai fi surprinsă să afli unde se poate pune un microfon sau o cameră în ziua de azi, zise el în timp ce se îndreptau spre mașină. În tubul de fixativ, în șapca de baseball, pe ochelarii de soare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
familiaritate: israelienii și palestinienii locuiau la doar câțiva metri unii de alții dar, știa bine asta, nu făcuseră niciodată un lucru foarte simplu, să discute. Fiecare îl invita pe celălalt să continue. Atunci Uri își aminti să bage mâna în geanta lui de umăr ca să scoată radioul portabil pe care îl luase de dimineață. Îl dădu tare și îi explică printr-un singur cuvânt: microfoane. Apoi o luă de la capăt, întâi prezentând-o pe Maggie, abia după aceea trecând la subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mers dușumeaua. — A, era și timpul, îi spuse Lana. — Ai angajat alt cioroi? Băiatul privi spre Jones printre cârlionții bine unși cu briantină. Ce s-a-ntâmplat cu ultimu’? A dat ortu’ popii? — Drăguțule, spuse blând Lana. Băiatul deschise o geantă lucitoare făcută de mână și-i dădu Lanei un teanc de bancnote. — A mers totu’ bine, George? întrebă ea. Le-a plăcut orfanilor? — Le-a plăcut cea de la pupitru, cu ochelarii. Credeau că-i vorba de un fel de-nvățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spus că sunt evident antisemit. Logica ei era o combinație de jumătăți de adevăruri și platitudini stereotipe; concepția ei despre lume, un amestec de interpretări incorecte derivate din istoria națiunii noastre, scrisă din perspectiva unui tunel de metrou. Scormoni în geanta ei mare și neagră și mă asaltă (aproape literalmente) cu niște exemplare unsuroase ale volumelor Oameni și mase, Acum, Baricade sfărâmate, Răscoale și revolte și tot felul de manifeste și pamflete aparținând organizațiilor a căror membră foarte activă era: Studenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
calea adevărului. După câteva semestre, Myrna a dispărut de la universitate, spunând în modul ei jignitor: „Acest loc nu mă poate învăța nici un lucru pe care să nu-l știu deja.“ S-au dus pantalonii negri colanți, coama spălăcită de păr, geanta monstruoasă; cetatea universitară mărginită de palmieri a revenit la letargia și giugiulelile ei tradiționale. Am mai văzut-o de atunci de câteva ori pe această flușturatică emancipată, deoarece, din când în când, se pornea să facă un „tur de inspecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
om ce se scutură de orice responsabilitate. Poate ar fi fost mai bine să-l descrie pur și simplu pe domnul Reilly. Doctorul Talc îl vedea parcă în fața ochilor, cu fularul lui mare și cu anarhista aceea îngrozitoare care, cu geanta ei, era mereu alături de el și împreună murdăreau campusul cu manifeste. Din fericire, ea nu rămăsese prea mult timp la colegiu, deși Reilly ăla părea că intenționează să prindă rădăcini în campus, ca palmierii, sau ca băncile. Doctorul Talc îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și așteptă în mașina lui, în parcare, privind-o cum se apropia de el. Purta papuci, o fustă scurtă și o bluză dantelată, care arăta ca și cum ar fi fost pentru purtat în pat. Dar toate fetele se îmbrăcau așa, acum. Geanta uriașă i se lovea de șold, în timp ce mergea. Fata își aprinse o țigară și se urcă în mașina ei. Conducea un Mustang negru. Îi făcu semn cu mâna. Brad își porni motorul, demară și ea îl urmă. Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
așteptare din aeroporturi și la bordul avioanelor. Mai mult, am cucerit spațiul personal. Logo-uri, mărci și slogane apar pe obiecte obișnuite, de la cuțite, la veselă și computere. Apar pe tot ceea ce avem. Consumatorii poartă logo-uri pe haine, pe genți, pantofi, bijuterii. Se întâmplă foarte rar ca o persoană să apară în public fără așa ceva. Cu treizeci de ani în urmă, dacă ar fi prezis cineva că întreg publicul din lume se va transforma în niște pancarte vii, plimbându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
numele mic, În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu strasuri, cercei strălucitori, nasturi de sidef, eșarfe În dungi albe și negre ca niște piei de zebră, genți de satin, șaluri de șifon, pompoane de argint și pantofi, Întotdeauna cu tocuri Înalte. Nu trecuse În nici o zi pe lângă bazarul ăla fără să intre În cel puțin câteva magazine, să se târguiască cu vânzătorii și să sfârșească prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fel Încât să se afle acolo În momentul În care Matt Hassinger va suna la ușă. — Dă-mi și mie cheia franceză, te rog, s-a auzit o voce frustrată. Asta nu pare să meargă. Atmanoush s-a strâmbat la geanta cu scule de pe podea, În care scânteiau peste o sută de scule de toate mărimile. I-a Întins un clește cu lanț, un lărgitor de țevi și o pompă hidrostatică de testare HTP300, Înainte să dea din Întâmplare peste cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Bine, du-te și vezi-ți filmul chinezesc, a dat ea aprobator din cap. Însă nu Întârzia, domnișoară. Vreau să fii acasă până la cinci. În seara asta mergem să o luăm pe musafira noastră de la aeroport. Asya și-a Înhățat geanta hippie și s-a grăbit spre ușă. Însă chiar În clipa În care era pe punctul să iasă, a auzit un sunet cu totul neașteptat. Cineva cânta la pian. Câteva note timide, anemice În căutarea unei melodii de mult uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca să se minuneze de Istanbul. Vor să-i cânte osanale orașului ăstuia când s-o Întoarce În America. În ciuda ferestrei deschise, Încăperea mirosea Încă puternic a marijuana, raki și sex. Johnny Cash urla Încă pe fundal. Asya și-a luat geanta și s-a Îndreptat spre ușă. Chiar când era pe punctul să iasă, Însă, Caricaturistul Alcoolic i-a tăiat calea. Privind-o drept În ochi, a apucat-o de umeri și a tras-o ușor spre el. Ochii lui căprui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bărbați și tați. Îmi place familia ta, a spus Armanoush. E atât de plină de viață. — Mda, sigur, mie-mi spui, a obiectat Asya zonăindu-și nenumăratele brățări. Purta o fustă hippie lungă, verde-salvie cu un imprimeu cu flori maro, o geantă cu petice și multe bijuterii - mărgele de sticlă, brățări și inele de argint pe aproape fiecare deget. Pe lângă ea, Armanoush se simțea cam prost Îmbrăcată În blugi și În haină de velur. — Există și o parte proastă, a spus Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]