3,149 matches
-
făcând parte dintr-un cuplu continuă să "flirteze" în felul lor. Acea vrajă a primelor clipe trebuia prelungită la nesfârșit, printr-o seducție permanentă. Trebuia să-i ții celuilalt atenția trează, să te joci cu dorința sa, să-i provoci gelozia. Această tactică amoroasă nu mai ține de flirtul propriu-zis, de vreme ce partenerul era deja cucerit, dar se aseamănă în mod bizar cu acesta. Cu acest joc nesigur, despre care nu se știe niciodată cum se va sfârși, acest joc al dragostei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cum să nu domnești/ Când știi atât de bine să ne ademenești (IV 5). Opera lui Ovidiu, atât de atrăgătoare pentru femei, îi aduce în schimb autorului adversitatea bărbaților îngrijorați de puterea lui de fascinație. Soțul Corinei e mistuit de gelozie și îl denunță pe poet drept agent al pervertirii : acest Ovidiu corupt, corumpător,/ Pescuitor de-amoruri prin versuri de amor./ De când el mai cu seamă a scris Arta iubirei,/ Femeile, perdute pe câmpul rătăcirei,/ În brațele-i se aruncă orbiș
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
1890, cu câteva săptămâni înainte de moartea autorului însuși - vizează în integralitatea ei tema extincției poetului, nu doar în ultimul său act, cel consacrat propriu-zis sfârșitului lui Ovidiu la Tomis. De la început, personajul e plasat sub zodie funebră. Mistuit de chinurile geloziei fără leac, Ibis năzuiește să-și ia drept complice infernul și e dispus să-și pună averea la bătaie ca să dispară Ovidiu. El plănuiește să apeleze la un brav gladiator/ Ce are meseria de crunt omorâtor cu gândul ca acesta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragedia, în noua interpretare, nu mai este blestemul Atrizilor sortiți să se ucidă între ei spre a-și ispăși păcatul originar. Decisivă nu pare să fie necesitatea realizării unei justiții sângeroase. Locul fatalității l-au luat pasiunile omenești - iubirea, ura, gelozia, mândria rănită - încercate de personaje defel majestuoase. Eventualul surplus de autenticitate umană astfel realizat antrenează oricum o reducere a dimensiunii eroice. Din dorința de a nu-și pierde puterea asupra grecilor, Agamemnon refuză îndemnul Klytemnestrei de a fugi împreună cu fetele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
când erai jignită - III 8) și e conștient de puterea ei de manipulare (face din el orice - III 13). Egist înțelege că ea i-a spus lui Agamemnon de trădarea lor din indiferență, dar și din dorința de a trezi gelozia soțului : nu-i pasă de viața altora, nici de a ei... voia să-l facă gelos (III 4). Casandra îi ghicește firea plină de mândrie și răutate (II 13), dar și singurătatea care a apropiat-o de Egist (e roasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pus la cale împotriva ei. De la început, Ionel este întrebat de noua sa parteneră dacă îi e frică de nevastă (I, 610), dacă n-o mai recunoaște de când și-a pierdut firea și l-a lovit într-o izbucnire de gelozie, și o confundă cu altă muiere, fioroasă (I, p. 615). Amintirea crimei comise de soție din stricăciunea sângelui și a minții îl face să se teamă că ar putea fi la rândul lui omorât, supoziție infirmată de Marghioala : Te las
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
628). Bizuindu-se pe cel din urmă prieten, ura sa întreagă (II, p. 629), nevasta abandonată intenționează să răspundă ultragierii suferite printr-o acțiune grozavă care se va răsfânge și asupra propriei persoane. Capabilă de iubire pasionată, dar și de gelozie feroce, ea seamănă cu balena neagră care ucide din plăcerea de a ucide, observă Țiclete, îngrozit de forța creaturii malefice : când o apucau hachițele, mă loveau frigurile (IV, p. 654). Femeia lezată în sentimente are aceeași violență ca și animalul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ucide, observă Țiclete, îngrozit de forța creaturii malefice : când o apucau hachițele, mă loveau frigurile (IV, p. 654). Femeia lezată în sentimente are aceeași violență ca și animalul ucigaș, agresivitatea izvorând din puterea iubirii ei pentru soț și copii, o dată ce gelozia e o formă a acestei forțe (IV, p. 654). Cum spune și ea, dezlănțuirea energiei sale lăuntrice riscă să fie distrugătoare și de necontrolat : s-ar putea să vină o vreme când negura din mine [...] să nu mai țină cont
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
răzbună împotriva rivalei, ca și a propriilor copii, din dorința de a-i provoca cea mai mare suferință bărbatului infidel. Caracterul personajelor prezintă de asemenea destule similitudini : ca și eroina mitică, Marghioala este pătimașă, capabilă de orice excese în iubire, gelozie și ură ; ca și Iason, Ionel este un profitor interesat, dornic de putere. Și alte trăsături individuale se regăsesc în cele două lucrări dramatice, de pildă cunoștințele particulare ale protagonistei, aproape inaccesibile muritorilor de rând. Admirativ, dar și temător, Creon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
același mod ca odinioară. Mecanismul tragic nu mai este declanșat de voința divină și de blestemul care apasă asupra generațiilor succesive dintr-o familie, impunând perpetua ispășire a păcatului primordial și împlinirea justiției prin crimă. La Victor Eftimiu, iubirea înșelată, gelozia, invidia, setea de putere și ambiția constituie mobilul tuturor acțiunilor unor personaje lipsite de statură maiestuoasă, dispuse uneori să dezvăluie caracterul fictiv al celor întâmplate și să-și pună astfel în discuție propria legendă. Surplusul de autenticitate realizat prin înlocuirea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
face intrarea triumfală în Leningrad! Ahile îl împinse cu promptitudine spre capătul continentului, gata să-l înece în Atlantic dacă ar fi opus cea mai mică rezistență: "Proust atunci!" Și iată, ajunseseră să se înfrunte sub auspiciile unui maniac al geloziei! Înțelegând în fine că discuția asta în bobote nu ajungea nicăieri, își goliră furioși paharele. Lui Arcadi îi părea rău că se lăsase dus, iar Ahile se îndoia că fusese bine inspirat când deschisese ostilitățile. Tot căutând o soluție de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de unde fusese rupt brutal. În loc să le șubrezească prietenia, despărțirea o conservase în forma ei cea mai pură, fixată pentru totdeauna în punctul suprem, care trebuia să servească în continuare drept referință oricărei prietenii, precum Ideea lui Platon pentru realitatea umbrelor. Geloziile, rivalitățile, invidia, ideologiile, dușmanii care distrug sau pervertesc prietenia sunt mulți și de o subtilitate ingenioasă. Să te resemnezi atunci la ideea de bun simț care vrea ca viața să aibă dreptate în toate, în prietenie ca și în dragoste
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Dumnezeu și Maica noastră preaiubită. Capitolul II «Doamne, ce vrei să fac?» — 11. Înaintea lui Isus pe Care îl persecuta, Saul se abandonează complet voinței divine — 12. Lumea consideră asta ceva josnic pentru demnitatea umană; dar este o chestiune de gelozie — 13. Dar ce încredere ne oferă, din punct de vedere rațional și sufletesc, această lume care ne cere totul? — 14. Ce încredere ne prezentăm nouă înșine? — 15 Numai Dumnezeu ne oferă o bază unică și absolută și, potrivit rațiunii și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ia-mă din mâinile mele și dăruiește-mă Ție! Vreau să fiu ucenicul Tău, robul Tău!“ Așa se va semna în continuare și în scrisorile sale“. 12. Lumea o consideră ceva josnic pentru demnitatea umană; dar este o chestiune de gelozie Până aici Joseph Holzner; de aici vom continua noi. În ziua în care am primit consacrarea preoțească și atunci când am depus profesiunea religioasă, ne-am abandonat fără nici o reținere în mâinile lui Dumnezeu și am spus în inima noastră: - Doamne
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Doamne, ce vrei să fac?» Spune-mi și așa va fi. Lumea se scandalizează în fața acestui limbaj, pe care-l consideră - spune ea - degradant pentru o persoană umană; dar nu trebuie s-o luăm în seamă. Este o chestiune de gelozie. Dacă lumea este aceea care cere asemenea lucruri și chiar mai mult, atunci totul este logic, frumos, eroic, superb; dacă Dumnezeu este Cel care o cere, atunci sunt niște cerințe insuportabile, inumane. Ce este disciplina militară dacă nu o supunere
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
o intenție perfidă de a le atrage mai mult spre sine decât spre Dumnezeu, așa încât Isus nu era adevăratul Stăpânitor absolut al situației și nici Centrul exclusiv al acestei activități intense. Și, într-un târziu, numai așa se explică atâtea gelozii distrugătoare, atâtea exclusivisme, atâtea incompatibilități meschine și neînțelegeri de neînțeles și toată risipa de energie ce urmează de aici. Se lucrează pentru Isus, dar pentru un Isus al propriei izolări, al propriei parohii, al propriei regiuni, al propriei comunități, al
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
neînțelegeri de neînțeles și toată risipa de energie ce urmează de aici. Se lucrează pentru Isus, dar pentru un Isus al propriei izolări, al propriei parohii, al propriei regiuni, al propriei comunități, al propriului Ordin, al propriei Provincii, până la simți gelozie chiar și pentru binele săvârșit de alții. «Dar, oare Cristos a fost împărțit?», ar spune Sfântul Ap. Paul (1 Cor 1,13). Și-ar fi de-ajuns un studiu obiectiv al ființei noastre, care să ne ajute să înțelegem naivitatea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
granițelor naționale, o putere care scapă controlului organelor statale, nu este în contradicție cu exclusivismul ideii naționaliste? Biserica ori se adaptează devenind națională, ori va fi suprimată sângeros. Este drama pe care o trăiește Biserica de-a lungul veacurilor. Chiar dacă gelozia Statului nu va ajunge la vărsarea de sânge - martiriul ar fi o prea mare cinste! - nu vor lipsi suspiciunile și pretențiile de a o reprima acolo, în acea zonă cenușie care se cheamă, din păcate, politica Bisericii” (card. Piazza). 70
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de răscumpărare; fiecare suflet Îi poartă amprenta; toți suntem răscumpărați; și în loc să ne simțim frați chiar în acel Sânge, în loc să avem conștiința că facem parte toți din aceeași Împărăție, ne trudim de dimineață până seara săvârșind diviziuni, ne îndepărtăm cu gelozie, ne construim o cochilie egoistă ca să ne bucurăm de izolarea noastră. Spunem că aparținem unei Biserici Catolice, dar nu ne afectează în nici un fel spiritul ei de universalitate. Nu spunem aceasta despre ierarhia ecleziastică, pentru că nu corespunde, ci despre anumite
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
iubi unul pe altul»“. Lumea este deja scandalizată văzând că marea familie creștină este împărțită între catolici, ortodocși și protestanți cu atâtea secte; necredincioșii nu știu în cine să mai creadă; iar noi, la atâtea rupturi, adăugăm sfâșietoarele noastre împărțiri, gelozii și neînțelegeri. Se poate spune și despre noi, ceea ce păgânii spuneau despre primii creștini: „Priviți-i, cât de mult se iubesc!”? Lumea nu crede în Isus și din cauză că noi suntem împărțiți și nu ne iubim. 93. Să ne reeducăm, dar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
iubire, dar el nu-și schimbă natura. Iubirea omenească, când e prezentată în lumina unor idealități și sentimentalisme aparente, nu încetează să fie o manifestare săracă de egoism, o voință de a concentra asupră-și atenția creaturii, uneori printr-o gelozie care se mărginește cu dezechilibrul mintal. Se iubește pentru a avea, amăgindu-se cu voința de a oferi; iar nebuniile generozității devin, adesea, prețul plătit cu multă trudă pentru a cuceri cu mai multă ușurință satisfacția propriilor simțuri, ori pentru
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
datorită O. N. T-ului, a reușit să prezinte cu succes o țară demnă de a fi vizitată, iar frumusețea locurilor de vînătoare și varietatea vînatului erau o revelație pentru lumea vînătorilor. Acest succes al Oficiului Național de Turism provocase gelozii. S-a prezentat regelui o fotografie "aranjată", reprezentînd portretul regelui de la intrarea pavilionului vînătoresc al expoziției, avînd deasupra lui coarnele unui cerb. Regele României încoronat... Intriga însă n-a putut dura, fiind prea stupidă. Ancheta a stabilit că peretele pe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ianuarie 1929. În scrisoarea trimisă lui Carol de la Cotroceni, Regina Maria își exprima nemulțumirea legată de modul în care era educat Mihai și de persoanele responsabile: „Sunt oare fericită cu Mihai ? Nu e chiar pe deplin. E păzit cu o gelozie nejustificată. Este, cred, bine instruit, dar nu zâmbește niciodată. Cred că este fericit, dar într-un mod solitar și lipsit de veselie. Au tendința să facă din el un automat, să-i suprime impulsurile umane, naturale, sub o haină a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Cu toate acestea, Sophie nu Încetase niciodată să-l iubească pe strălucitul cavaler, care o fermecase din clipa În care Îl văzuse pentru prima oară și care În fața lui Dumnezeu și a oamenilor era soțul ei. Îi urmărea cu o gelozie rău ascunsă aventurile și sub aparenta ei răceală era cu desăvârșire nefericită. Îl privi lung pe Conrad și, văzând Îngrijorarea de pe fața lui, Începu să plângă. Conrad o cuprinse ușor după umeri și femeia Își sprijini capul de pieptul lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a se mântui. Poezia... asta este: literatură ca elixir și ca leac miraculos. A.B.Ce prietenii literare ai legat de-a lungul vieții? Prieteni de ieri, de azi... Puține și selecte. Prin oameni cu diferite orientări de idei. Din cauza geloziei și intrigilor ce domină viața noastră publică, însă, nu le voi numi aici. Voi spune, în schimb, cât de mult au contat pentru mine prietenii mei scriitori. Cei dotați cu o natură specială, de prieteni adevărați, deci nu având naturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]