2,818 matches
-
a triburilor germane de apus, ai cărei conducători se raliaseră de multă vreme Romei. Rugii au fost anihilați în cadrul războaielor din Italia din secolele al V-lea și al VI-lea, dispărând din istorie, și o nouă confederație de popoare germanice s-a format în locul lor: bavarezii. Toate aceste triburi din Germania au fost în cele din urmă supuse de către franci; alamanii au fost zdrobiți în 496 și 505, thuringienii în 531, bavarezii cândva după 553, și în fine saxonii către
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
localnicilor care avea titlul de "herzog" (duce). Existența tuturor acestora s-a încheiat în timpul primilor Carolingieni. Aceste mai vechi ducate originare erau: Unele triburi, precum frizonii, nu s-au constituit niciodată în ducat originar. Termenul de "Herzog" derivă din termenii germanici He(e)r ('armată') și zog (ziehen) ('a conduce, a trage după sine'), semnificând conducător militar. Este posibil să își aibă originea în titlul proto-germanic de "Harjanaz", ei fiind aleși de către tribul respectiv pentru a-l conduce în luptă. Astfel
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
regali, ducatele originare au rămas în mare parte intacte până la domnia dinastiei Hohenstaufen. Ducatele germane originare mai recente erau: Istoricii germani în mod constant au restrâns termenul de "ducat de origine" la Regatul francilor răsăriteni, cu varietatea sa de triburi germanice, în contrast cu romanizatul și mai unificatul regat al celor apuseni, ale cărui ducate erau considerate ca unități regionale administrative lipsite de orice coeziune etnică. Cu toate acestea, potrivit lui J. Flach și Kienast, și ducatele din Franța, precum (Bretania, Normandia, Gasconia, Aquitania
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
Cu toate acestea, potrivit lui J. Flach și Kienast, și ducatele din Franța, precum (Bretania, Normandia, Gasconia, Aquitania și Burgundia), aveau bază etnică înainte ca regii Franței să înceapă crearea de duci în secolul al XIV-lea. Natura și rolul ducatelor germanice de origine sunt adesea privite prin contrast cu vechile ducate de pe teritoriul Franței. Se spune că cei 12 paladini ai lui Carol cel Mare ar fi inspirat crearea celor 12 pairi ai Franței: șase unități geografice temporale (Normandia, Burgundia, Aquitania
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
cultura cerealelor, legumicultura și pomi fructiferi, principalul beneficiar contractual fiind armata. Fermele zootehnice au fost distruse în 1920,iar ceea ce a mai rămas a fost distrus în perioada 1946 - 1948. După 1700 , famiile nobiliare din Aruncuta sunt preponderent de origine germanica ceea ce explică apariția timpurie a școlii românești din sat { școala românească fiind atestata în anul 1801}. Familiile nobiliare au administrat circa 75% -80% din terenurile agricole , diferența aparținând unor familii de oameni liberi, ponderea iobagilor din totalul populației variind între
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
vremurilor sunt cîte-va mănunchiuri de malin, care continuă să împodobească cimitirul în fiecare primăvară, prin frumoasele lor flori albe. Prezentăm mai jos parte din membrii familiilor menționate mai sus: Despre familia nobiliara Haller de Hallerko cunoaștem că este de origine germanica, din sec.XIII , primul reprezentant al acestei familii fiind nobilul Ulrich Haller , mort în anul 1246 . În legătură cu baroneasă Anna (Maria) Thoroczkay (de Toroczkoszentgyorgy) trebuie menționat că aceasta face parte din familia nobiliara de Trăscău {Thoroczkay) , cel mai reprezentativ membru fiind
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
vecine și aliate: francii salieni, al căror rege a fost Clovis și francii Ripuariani al căror capitala a fost Köln și a cărui rege a fost Sigebert Șchiopul. La granița regatului lui Sigebert se aflau alemanii, o confederație de triburi germanice, al cărui curaj era egalat cu cel al francilor. Raidurile de frontieră, jafurile și conflictele între alemani și francii Ripuariani s-au înmulțit, dar se pare că, în anul 496, Sigebert a înfruntat o invazie reală și a făcut apel
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
al II-lea a construit în pădurea Ammerwald, departe de Castelul Linderhof și în apropiere de granița cu Austria. Coliba a fost construită pe baza indicațiilor de scenă pentru decorurile primului act al operei "Walkiria" de Richard Wagner: Acest sălaș germanic a fost construit din bârne rotunde, la poalele vârfului Kreuzspitze, în apropiere de izvorul râului Ammer, în jurul unui stejar în care era înfiptă spada numită Nothung, pe care Siegmund a smuls-o cu o „smucitură puternică”, spre încântarea Sieglindei. Regele
Coliba lui Hunding () [Corola-website/Science/327615_a_328944]
-
în septembrie 52 i.Hr.Cand armata română a sosit acolo,Cezar a ordonat construirea mașinăriilor de asediu.Galii i-au atacat pe români în timp ce începeau lucrările,urmând o luptă apriga.Romanii erau în inferioritate,astfel,Cezar și-a trimis aliații germanici pe cai.Galii au fost măcelăriți,iar cei care au supraviețuit,au fugit în retragere,fiind urmăriți pe toată distanță până la fort. Galii erau blocați în fortareata.Ramaneau fără hrana.Vercingetorix a trimis o expediție după provizii și a convocat
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
festivități la sosisrea aeduilor.Dar din cauza lucrărilor de asediu ale lui Cezar forțele venite în ajutor nu au putut ajunge. Galii au ieșit din nou din fortăreața și s-au luptat câteva ore,pana cand Cezar și-a trimis cavaleria germanica. Cezar pregătise și capcane ascunse în iarbă. Bătălia se sfârșise la apusul soarelui.Galii au fost nevoiti sa faca acelasi lucru iarăși,dar fără niciun rezultat. Românii și galii se aflau la limita epuizarii.Galii din fortăreața erau disperați și
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
Frisia a fost un regat întemeiat în 600 d.Hr. de frizoni, situat pe teritoriul actual al Olandei și nordului Germaniei. Regatul a devenit parte a Imperiului Franc după bătălia de la Boarn din 734. În timpul Marilor Migrații, frizonii antici, triburi germanic, s-au așezat în nordul și vestul teritoriului actual al Țărilor de Jos. Frizonii erau organizați în triburi, care s-au unit într-un regat ce și-a atins maxima întindere și putere în a doua jumătate a secolului al
Regatul Frizon () [Corola-website/Science/327188_a_328517]
-
a fost invazia și migrația popoarelor germanice din Europa continentală în Britania în timpul Evului Mediu timpuriu, în special sosirea anglo-saxonilor în Britania, după prăbușirea stăpânirii romane în secolul al V-lea. Invazia saxonă a început în jurul anului 450 și a continuat pe tot parcursul secolului 5. Cauza
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
în timpul Evului Mediu timpuriu, în special sosirea anglo-saxonilor în Britania, după prăbușirea stăpânirii romane în secolul al V-lea. Invazia saxonă a început în jurul anului 450 și a continuat pe tot parcursul secolului 5. Cauza, progresul și impactul așezării popoarelor germanice în Britania este subiectul a numeroase dezbateri contradictorii, pe baza a diferitelor relatări și dovezi. Din păcate sunt puține surse scrise ce documentează venirea anglo-saxonilor. Aceste surse fie au fost înregistrate la mare depărtare geografică, fie au fost scrise după
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
Germaniei) și iuții (din Iutlanda, pe coasta Germaniei/Olandei). Britani nativi erau creștini, destul de mulți dintre ei știau să scrie și să citească și vorbeau diferite dialecte celtice sau latină. Anglo-saxonii erau păgâni, analfabeți și vorbeau engleza veche, o limbă germanică care va sta la baza englezei moderne. Cercetările istorice și arheologice din secolul al XX-lea au arătat că existat o gamă mai largă de popoare germanice de pe coastele din Frisia, Saxonia Inferioară și Suedia care, de asemenea, s-au mutat
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
celtice sau latină. Anglo-saxonii erau păgâni, analfabeți și vorbeau engleza veche, o limbă germanică care va sta la baza englezei moderne. Cercetările istorice și arheologice din secolul al XX-lea au arătat că existat o gamă mai largă de popoare germanice de pe coastele din Frisia, Saxonia Inferioară și Suedia care, de asemenea, s-au mutat în Marea Britanie în această epocă. Anglo-saxonii au înlocuit în mare parte cultura celtică și societatea din sudul si centrul Britaniei și au contribuit la crearea de Anglo-Saxoniei
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet. Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
semnifică „zece”, "śar" semnificând atunci „doisprezece”, prin asemănare fonetică între "śar" și "zal" (ś și z par să fie, într-o oarecare măsură interschimbabile.) Această ipoteză este, evident, criticabilă, ea sprijinindu-se, fără îndoială, pe aceeași apropiere care există în germanică (veche și recentă) între , limba nordică veche "tveir" / "tólf". Latinii au împrumutat un număr de cuvinte etrusce ca "haruspix": „ghicitor” și "lanista": „stăpân de gladiatori”. Câteva dintre ele sunt au pătruns în limba română, prin intermediul limbii franceze, și sunt încă
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
Asperulo-Fagetum", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)", "Tufărișuri alpine și boreale", "Turbării active" și "Vegetație lemnoasa cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane" și protejază specii importante din fauna, ihtiofauna și floră Orientalilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992
Siriu (sit SCI) () [Corola-website/Science/330656_a_331985]
-
cele cu consoană inițială, deci nu permite elidarea și legătura: "le héros" „eroul”, "les héros" [le.e'ro] „eroii”. În general, h mut se găsește în cuvinte de origine latină sau greacă veche, iar h aspirat în cuvinte de origine germanică sau din alte limbi, dar practic nu se pot distinge. Consoanele duble se pronunță în general ca una singură. Doar rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
din Galați, București, în Bibliotecă Central Universitară din Iași și chiar în arhivele de stat ale Republicii Moldova în Chișinău. A reușit să găsească istoricul familiei până la anul 1700 și a descoperit că, așa cum sugerează și numele, familia sa are origini germanice. Din acest motiv și din respect pentru adevărul istoric și strămoșii familiei sale, în anul 2010, prin hotărâre judecătorească își adaugă cel de-al doilea prenume, Gerhardt, prenume purtat de primul descendent al familiei stabilit în ținuturile moldave.
Gerhardt Daniel Țuchel () [Corola-website/Science/330849_a_332178]
-
(de asemenea cunoscută și ca Primul schimb de sunet germanic sau Legea lui Rask), denumită după Jacob Grimm, este un set de afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
ca Primul schimb de sunet germanic sau Legea lui Rask), denumită după Jacob Grimm, este un set de afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul schimbului fonetic în lanț: Schimbul fonetic poate
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
în mare parte sub influență Habsburgică, echilibrând balanța între Rusia Țaristă (la est) și Imperiul Francez (la vest); era de așteptat ca Prusia să aibă un rol în exercitarea influenței, dar ambiguitățile diplomatice dintre Prusia și Austria rămăseseră nerezolvate. Statele germanice au rămas autonome; totuși, vechea instituție imperială "Reichstag" a fost recreată în forma unei Diete Confederale care urma să se reunească în plen la Frankfurt. Ducii Habsburgi, acum redenumiți Regi Austrieci, urmau să fie aleși, prin rotație, președinți ai instituției
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]
-
eliminării tarifelor interne. Totuși, articolele tratatului au stipulat că discuții pe tema problemelor de natură comercială pot fi purtate „în viitor”. Prusia, statele centrale și sud-vestice Hesse-Nassau/Hesse-Dortmund, Wurttemberg, Baden și Bavaria erau liderii modernizării sistemului de tarifare în interiorul statelor germanice. În cazul Prusiei, tentativa de uniune economică din Confederația Rinului a fost folosită ca studiu de caz pentru Prusia. Hans, Contele de Bülow, ministru de finanțe al Westfaliei până în 1811 și al Prusiei din 1813 a modelat codurile vamale prusace
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]