6,593 matches
-
logic, mai mult parfum și zaț de carne decât cele răzuite și suprarăzuite din comerț. Cei care se grăbeau să sancționeze slăbiciunile de-acum două decenii ale părinților, dintr-un timp în care pe piață nu găseai decât gâturi și gheare de pui și „adidași“ de porc, condamnă o Românie pe care n-o cunosc și n-or s-o înțeleagă niciodată. Dacă eu o făceam pe rebusistul ca să capăt pe sub mână niște oase afumate tocmai de la Titu, nu era dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
jumătatea de jos. Mi-am așezat revolverul lîngă cap, În caz că puma, a cărei umbră ne bîntuia deja mințile, se hotăra să ne facă o vizită neanunțată pe la miezul nopții. Abia se crăpa de ziuă cînd m-a trezit zgomotul unor gheare zgîriind ușa. LÎngă mine, Alberto amuțise, Îngrozit. MÎna mi se Încleștase pe revolver. Doi ochi mă fixau dintre siluetele copacilor. Cu o mișcare de felină, ochii s-au aruncat În față, iar masa neagră a corpului a prins formă dincoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Bagdasar, alerga pe la toate ministerele de resort ca să obțină medicamentele cele mai noi, netestate încă... Pesemne însă că toate această oboseală o ajuta să scape, măcar pentru câteva ore, de îngrozitorul gând care i se înfipsese în suflet ca o gheară: acela de a mă pierde. Sub imperiul acestei frici, fără îndoială, se abătuse și pe la insti tut, dezlănțuind, după câte am auzit, un scandal atât de monstru, cu ecouri până la Comitetul Central, încât se punea chiar problema existenței viitoare a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un etalon suportabil și o privire din afara lucrurilor, nu-și bătea niciodată capul reflectând la cuvinte. În schimb, adora îmbrăcămintea și bijuteriile și disprețuia regimul politic, considerându-l declararea stării de faliment a senzualității. Iar regimul nu căuta să pună gheara pe ea. Învățase tehnologia sudurii, meserie considerată „constructivă“ și „devotată“ Statului, în vreme ce îndeletnicirea mea trecea drept distructivă. Nu știa o boabă de germană și n-avea habar despre ce scriam. Poate că de aceea regimul vedea în prietenia noastră doar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă înece. Doar nu poți să devii ceva pentru care nu există cuvânt. Pata asta albă în vocabularul român, acest loc fără cuvânt îl aveam în fața ochilor ca pe o ascunzătoare de nădejde. Puteam spera că nu vor pune niciodată gheara pe mine: dacă lucrurile iau o întorsătură rea, voi reuși să dispar, strecurându-mă în locul unde nu există cuvânt. Le-am povestit prietenilor despre acel interogatoriu și despre băutul apei, le-am descris cravata individului. Dar n-am pomenit nimic
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și tot ar fi fost prea mult - iată o certitudine bine-nfiptă în scăfârlia tuturor. O vorbuliță nechibzuită ar fi putut avea consecințe dintre cele mai grele. Dar dacă o simplă învârtitură mai slobodă a limbii te și poate arunca în ghearele paznicilor, retezându-ți orice existență viitoare și năruind-o pe cea de până acum, înacest caz, fiecare e forțat să fie o insulă. Neîncrederea e mereu și pretutindeni sentimentul fundamental. Fiecare-i o taină pe picioare, un burduf de lucruri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de înțelegere. M-am ridicat anevoie, sprijinit insistent și afectuos de cei doi frați mai mari. Nu eram în formă. Arătam destul de rău. Nasul îmi era jupuit pe o porțiune apreciabilă și mă ustura cumplit, iar pe umerii obrajilor simțeam ghearele ascuțite ale murilor tăioși care se repeziseră la obrazul meu ca la cel mai declarat inamic al rugurilor târâtoare... Era parcă o dușmănie, o incompatibilitate perenă între cele două regnuri: cel animal și cel vegetal, intrate într-un conflict ireconciliabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să facă semnul sfintei cruci, dar acum rămăseseră fleșcăite și inerte asemenea unui organ scos din circuitul vital ori asemenea puiului neascultător de prepeliță mort de frig. Se clatină într-o parte și într-alta și pică mort cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune." (I.A. Brătescu-Voinești) După vreo jumătate de oră, sângele parcă începea să circule și prin extremitățile cele mai îndepărtate ale corpului; degetele își reluau poziția normală, puteam să le îndoi, să închid și să deschid palma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mii, mii de ciori, care-și aveau aici reședința permanentă. Problema lor era hrana. Zeci de hectare, sute de hectare de culturi de grâu, de porumb, de soia erau devastate și văduvite de semințele introduse de semănători în pământ. Cu ghearele lor solide scormoneau centimetru cu centimetru până ajungeau la bobul pitit în culcușul lui. Erau incredibil de puternice și de îndrăznețe. Puii de vrăbii și de alte păsări, puii de găină din gospodăriile oamenilor, totul intra în meniul acestor hrăpărețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apocalipticul troian de zăpadă, a început o perioadă îngrozitoare, de-a dreptul terifiantă. Cu adevărat, deasupra capului nostru, atârna "sabia lui Damocles". Eram jucăria unui destin atotputernic ce ne stăpânea într-o manieră absolută, asemenea pisicii, care având șoricelul în ghearele ei îl putea introduce în orice clipă în meniu drept o gustare delicioasă la micul dejun. Da. E foarte adevărat ce se spune: "Când vrea Domnul, cu săracul, dintr-o bubă-i umple capul." (Proverb) Trăiam într-o permanentă stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de gemuleț cuprinzând-o cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă cu ghearele ei ascuțite și înfigându-și adânc dinții în mână. Am scos un urlet de durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat uciderii ploșnițelor și căpușelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu și cățeilor. Istoria se scrie la fel ca în realitatea lui Stephan Heym despre regele David. La fel, la fel, Marea Doamnă, Mona Muscă, cu angajament, cu nume conspirativ, gata pregătită să devină europarlamentar, pe toate posturile, luptând cu ghearele și cu dinții, intentând proces de „lezmajestate“, curată ca lacrima între doi stâlpi ai credibilității populare românești: Theodor Stolojan și Valeriu Stoica... Și dacă o fi curată ca lacrima? Seara, în Wintergarten, la Literaturhaus, în Berlin, stau la un pahar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care Măria sa ar fi trebuit să-i ocrotească: «Iobagul care părăsește domeniul, sau care nu se supune ordinelor stăpânului său va răspunde cu capul». CAPITOLUL V Groful Motto: Ca un blestem de cununie Ne stă pierzarea ta-n pervaz Și gheara ta de veci ne scrie Rușinea vieții pe obraz ; Căci n-are iadul vreun balaur Mai rău și mai înfometat, Să ceară sânge-atât și aur, Cât bietul meu pământ ți-a dat. (Octavian Goga) Oamenii satului care îl ajutau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pusă obsesiv este de ce stau autoritățile cu mâinile în sân și nu opresc ninsoarea. Drumurile trebuie să fie „la negru“, sărmanii care se aventurează prin nămeți cu mașini fără lanțuri și chiar fără cauciucuri de iarnă trebuie imediat salvați din ghearele zăpezii ucigașe, jandarmii trebuie să vină să curețe trotuarul din fața casei cetățeanului care încă nu sa trezit după petrecerile de sărbători. Chiar și la câteva zile după ce ninsoarea sa oprit, televiziunile continuă săși savureze momentele de glorie și storc cât
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
se laude cu acrobațiile sexuale, săși dea pantalonii jos. Asta când nu pot să ne-arate că se pricep să vorbească despre absolut orice subiect. Oamenii de televiziune consideră că astfel de personaje „trec sticla“. Adică fac audiență. Și pun gheara pe ele și nu le mai dau drumul. Acum, nu știm foarte clar cine pune gheara pe cine, dar până la urmă astfel de amănunte contează mai puțin. Principalul e rezultatul: între acest soi de saltimbanc și televiziune se realizează o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că se pricep să vorbească despre absolut orice subiect. Oamenii de televiziune consideră că astfel de personaje „trec sticla“. Adică fac audiență. Și pun gheara pe ele și nu le mai dau drumul. Acum, nu știm foarte clar cine pune gheara pe cine, dar până la urmă astfel de amănunte contează mai puțin. Principalul e rezultatul: între acest soi de saltimbanc și televiziune se realizează o legătură trainică, dacă nu chiar o căsnicie. Este ca atunci când, copil fiind, observi că un bărbat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Familia Flinstone. Apucam să le văd numai dacă ai mei întârziau cu pregătirea mesei. La Gala desenului animat, ajunsesem so urăsc pe sărmana Viorica Bucur. După celebrul ge neric, cu motanul care ia în cătare șoarecele, îi ies cele trei gheare de la un picior, apare scris „Gala desenului animat“ și apoi îi ies și celelalte trei gheare, începea să prezinte Viorica Bucur. Desigur, nu vorbea foarte mult, dar mie mi se părea că ținea prelegeri interminabile și că mânca din timpul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
desenului animat, ajunsesem so urăsc pe sărmana Viorica Bucur. După celebrul ge neric, cu motanul care ia în cătare șoarecele, îi ies cele trei gheare de la un picior, apare scris „Gala desenului animat“ și apoi îi ies și celelalte trei gheare, începea să prezinte Viorica Bucur. Desigur, nu vorbea foarte mult, dar mie mi se părea că ținea prelegeri interminabile și că mânca din timpul în care ar fi trebuit să dea desenele animate. Stăteam și o ascultam cu inima cât
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu se poate clădi pe un asemenea gest, oricîte justificări și-ar găsi Tezeu... (...O singură dată m-am Întors pe urmele mele. CÎnd am ieșit din labirint. Atunci am apelat și eu la memorie pentru a mă salva din ghearele labirintului. Dar n-aveam altă speranță. Apoi a trebuit să plec. RămînÎndu-i credincios Ariadnei, ar fi Însemnat să-mi aduc aminte mereu același lucru. Dragostea ne cere totdeauna să rămînem pe loc, iar eu nu sînt În stare să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adîncă din noi, pe care nici o rătăcire n-o poate șterge? Singurătatea cea mai curată În care ochii noștri se confundă cu ochii sfinxului? Teama de vid, de vag și confuz? Plăcerea de a spune: nu sînt ca Ganimede În ghearele vulturului, suspendat În gol!? Curajul de a spune: iată un lucru pe care nu l-am trădat niciodată!? Sau pur și simplu un loc de unde nu putem lipsi prea mult timp fără să ne simțim foarte singuri? Filosofia greaca s-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se crispează pentru a nu urla, dar mai ales pentru a nu regreta pricina suferinței sale. Îl doare carnea sfîșiată de vultur, iar aceasta e cea mai vie dovadă a focului furat de la zei. Vorbele lui sînt din ce În ce mai limpezi, pe măsură ce ghearele vulturului Îl fac sa strivească de durere cuvintele... (...Acest vultur e dovada libertății mele În fața cerului. El Îmi scurmă ficatul, dar ceea ce urmărește Zeus este să-mi ucidă memoria, să mă facă să uit că am furat focul și l-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a umplut inima atunci. Vulturul care vine să-și mînjească ghearele În sîngele meu mă ajută să simt limpede. Nepăsător, aș fi altul. Rănile mele s-ar cicatriza și treptat pielea mea ar deveni cenușie. Nu m-ar mai durea nimic și nu mi-aș mai aminti nimic. Aș simți numai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vulturul, ci stînca amenință să mă devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu Învins. Simțind gheara ascuțită a vulturului, mă năpădesc amintirile ce-mi redau libertatea față de cerul indiferent de deasupra mea. Cunosc un secret, fatal pentru desfrînatul stăpîn al Olimpului, În schimbul căruia el l-ar trimite Îndată pe Heracles să mă dezlege. Dar zeii nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ori mă trezesc, mi se pare că un tăciune se reaprinde, mistuindu-se. Ar trebui să murmur fericit simțind lumina apăsîndu-mi pleoapele: cît de frumoase sînt toate În jurul meu! Dar În loc să mă mîngîie, lumina mă strînge de gît ca o gheară albă, aducîndu-mi aminte că Îmbătrîitesc și voi muri. În schimb, zeița mea mută nu mă Întreabă nimic și nu-mi amintește nimic. Ea doar mă duce de mînă În poiana aceea străvezie din mijlocul pădurii. Totuși, știu că nu e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să Închidă cutia, dar era prea tîrziu. Înlăuntru nu mai era decît speranța... (...Strălucea ca brazii uzi de ploaie În vreme ce ultimele raze ale soarelui Înroșesc crestele Olimpului. Dionysos Întoarce acum spre viață o privire plină de melancolie. Lumina țipă sub gheara umedă a unui nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca o fiară lovită de un zeu pentru care o rană e un spectacol ca și amurgul... Ca titan, eu n-ar trebui să simt ca un olimpian
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]