3,543 matches
-
mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în parte... Uneori mă trezeam cântând, iar el îmi răspundea în versuri. N-am înțeles cuvintele, dar cred că erau elocvente. S-ar părea că boierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
capul, obosit și nemulțumit, spre ușă: - Bună seara! Omul cu ochii de tâlhar iscoditor era înalt, sau părea astfel din pricina pieptului îngust și a umerilor strâmți, pe care abia-i puteai ghici. Desculț, cu picioarele negre de noroi până peste glezne, așa s-a oprit în dreptunghiul întunecat al ușii date de perete, încremenit militărește, părea un stâlp din vârful căruia detunau cuvintele jefuite din vocabularul meu răsuflat, de care m-am scuturat de mult, ca de o grea povară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia pâlpâită a lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi și largi cu șireturi înnodate în fundulițe deasupra gleznelor murdare, dar mai cu seamă după acel cap de păstârnac lunguieț, cu obrazul jupuit și țeasta pleșuvă, în creștet cu un moț de păr cenușiu. El l-a ucis pe bietul Ramses cu premeditare, prin surprindere, străpungându-l pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mare, în care sincopă, cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu știam niciodată unde mă aflu. Înțelegeam numai că stau în prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt, strâns închis în jurul gâtului. Scurtă până la genunchi, rochia aceasta bizară îngăduia să i se vadă liniile ideale ale gambelor goale până la glezne, în acord impecabil cu picioarele micuțe, încălțate în niște pantofi fără tocuri, cu vârfurile gotice ca două pernițe mari, negre și prelungi. Niciodată nu am surprins-o cu picioarele pe pământ, ci, ca o faimoasă creațiune picturală, trecea, plutind parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai, presându-i astfel șezutul de josul pântecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dreptul să tragi și cu tunul. Tocmai se pregătea să spargă sticla mică, în geamlâncul ușii, ca să arunce înăuntru un jurnal aprins, când cineva, de dincolo deschise. Era un copil desculț, în cămașă de noapte, largă și lungă până peste glezne. Intrarăm într-o bucătărie albăstrită de lumina lunii, estompată cu umbre și lumini discrete. Se distingea și cimentul crăpat de pe jos, și peretele acoperit cu plăci de faianță, cam până la un metru înălțime. Fantoma care ne deschise ușa nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
faianță, cam până la un metru înălțime. Fantoma care ne deschise ușa nu avea de gând să facă lumină. De altfel nici nu era nevoie, căci chipurile ni se deslușeau destul de clare. Văzui atunci că arătarea în alb, cu cămășuța până la glezne, nu era un copil ci o femeie slabă și măruntă și nu în prima tinerețe. Între oalele de pe perete atârna un violoncel. - Ioșca, cine cântă? întrebai cu vocea ridicată, așa cum vorbeau și ei între ei. - De când Ianca a surzit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și masă, cocoloașele de hârtie și mucurile de țigări. În fiecare dimineață, Albertina se apleca peste fereastră, să--mi scuture pijamaua. Erau momentele cele mai periculoase. Se declanșa o luptă îndârjită între demnitatea mea și carnea ei văzută din spate, de la gleznele goale și subțiri, la mușchii pătrați ai gambelor ce ieșeau la lumina de sub rochița de batist. Stătea câteva secunde lungi cu privirea cine știe unde, cu urechea atentă la un cântec de flașnetă, abia perceptibil, și care răzbea până la noi, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească, brodată cu arnici roșu, la piept și pe mâneci. Pantalonii lui cazoni, răscroiți în josul coapselor, și tot mai strâmți înspre glezne, erau legați de șiretul cusut pe tivul de jos al postavului. Primea de la nenea Mihalache doi lei pe săptămână, pentru că făcea curățenie în cameră, afară de ce-i mai pica de la noi. În ziua când urma să fie dus la judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
secunde mai târziu, ușa fu deschisă și flăcăul apăru în prag, cu chipul alb ca hârtia și cu ochii pironiți în depărtări. Avea privirile limpezite și înălțate dincolo de moarte. De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de zece rezerviști cărunți din al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
profilul său mediteranean. Dar audiența nu văzu decât un trup pipernicit și măsliniu, cu pantaloni scurți lăbărțați și niște picioare ca fusele care păreau și mai goale din cauza jartierelor puse de formă și a șosetelor de nailon ce atârnau pe lângă glezne. Spectatorii rămaseră curioși, dar neimpresionați. Unii nu erau nici măcar prea curioși, aceia care se așteptaseră ca în cele din urmă o asemenea apariție să viziteze casa în miniatură de lângă ei. Fetițele mari nu plâng. Fetițele mari nu plâng. Agentul Mancuso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că ar fi uterul unei femei. Toate scaunele se lăsau vreo câțiva centimetri la cea mai mică atingere, spuma de mare și puful cedând umil la orice presiune. Mițele covoarelor gâdilau gleznele tuturor celor care aveau amabilitatea să calce pe ele. Alături de bar, ceva ce părea potențiometrul unui aparat de radio regla, dacă îl întorceai, lumina din toate încăperile, făcând-o mai palidă sau mai puternică, după cum o cerea momentul. Prin toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai ales un traseu pitoresc, de preferat unul care trece printr-un parc unde unul ca mine, care suferă din cauza picioarelor obosite și amorțite, să aibă multiple posibilități de a se așeza. Când m-am sculat azi-dimineață, m-au lăsat gleznele. Din fericire, m-am sprijinit la timp de marginea patului. Altfel aș fi căzut grămadă pe podea. Oasele mele tarsiene sunt gata să se recunoască înfrânte. Ignatius îi dădu ocol, șchiopătând, domnului Clyde, ca să-i demonstreze cele spuse. Cizmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
treceam. Străzile înguste din Cartier mă așteptau. Un vagabond m-a rugat să-i dau un crenvurșt. I-am făcut semn să plece și am mers mai departe. Din păcate picioarele mele nu puteau ține pasul cu sufletul. Țesuturile de sub glezne se tânguiau cerându-mi odihnă și confort, așa că am lăsat căruciorul la marginea trotuarului și m-am așezat jos. Balcoanele vechilor case atârnau deasupra mea ca niște ramuri dintr-o alegorică pădure a răului. În mod simbolic, autobuzul pentru Desire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un timp!“ — Și cu sabotaju’ cum merge? Nu cine știe ce. Lee m-a pus eri să muncesc ore suplementare, c-a văzut că s-a-ngroșat jegu’, așa că nu lipsește mult pân’ ce amărâții ei de clienți o să fie-n praf pân’ la glezne. Draci! Ț’-am zis că i-am scris adresa p-unu din pachetele pen’ cei orfani, așa că dacă le mai împarte la Fundurile Unite s-ar putea să primească ș-un răspuns la el. Crap să văd ce-o aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
l-au mai deghizat. Să-l fi văzut în urmă cu câteva săptămâni, înainte de a fi dispărut, era irezistibil îmbrăcat ca un cowboy. Tânărul izbucni în hohote de râs. Abia reușea să umble din cauza cizmelor; tot timpul i se strâmbau gleznele. O dată m-a oprit pe Chartres Street, când o făceam pe nebunul cu pălăria mamei tale. Altă dată m-a oprit pe Dumaine Street și a încercat să stea de vorbă cu mine. În ziua aceea purta ochelari cu ramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rămâne acolo unde sunt. Dacă fetița ta n-are nimic împotrivă să stai cu ea, pentru tine-i bine. Păcat că n-am și eu un copil bun. Mulțumește-te cu ce ai, Claude. Santa își înfipse tocul pantofului în glezna doamnei Reilly. — Au! strigă aceasta. — Iartă-mă, fetițo. Îmi pare rău. Picioarele astea mari ale mele! To’deauna am avut probleme cu ele. Și când îmi cumpăr pantofi, e greu să găsesc măsura mea. Când mă vede vânzătorul intrând, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dumnezeule! se văită Ignatius în timp ce privea silueta tramvaiului conturându-se la o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta gâfâind între șine, opri vagonul și deschise una dintre ferestrele din față. — Scuzați-mă, domnule, strigă cercelul spre el, dacă sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lângă scenă, mama ei, să nu-ți scape un coș de pe fundu’ don’șoarei O’Horror. Jones îi făcu vânt lui Ignatius să treacă mai repede prin ușa capitonată. Ignatius intră atât de impetuos, încât halatul i se roti în jurul gleznelor. Chiar și în întuneric observă că localul părea ceva mai murdar decât fusese la vizita lui anterioară. Se adunase precis destulă murdărie pe podele ca să permită o cultură mai restrânsă de bumbac. Dar nu văzu nici un fel de bumbac. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Angelo și mi-a spus că ești la spital, era gata să m-apuce damblaua. Să cad jos, în bucătărie. Mi-aș fi crăpat capu’. Pe urmă am fugit la mine-n cameră să mă-mbrac și mi-am scrântit glezna. Era cât pe ce să fac un accident conducând mașina-ncoa’. Încă un accident! se sperie Ignatius. De data aceasta va trebui să mă duc să muncesc în minele de sare ca să fac rost de bani. Ține, prostule. Angelo mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Încuie cu deosebită atenție poarta de fier forjat. Apoi se reîntoarse în apartament ca să curețe mizeria rămasă în urma reuniunii de start. Fusese cea mai fabuloasă petrecere din cariera lui: în punctul culminant, Timmy căzuse de pe o lustră și își scrântise glezna. Dorian ridică o cizmă de cowboy al cărei toc fusese rupt și o aruncă în coșul de gunoi, întrebându-se dacă acel insuportabil Ignatius J. Reilly n-o fi pățit nimic. Unii oameni erau pur și simplu insuportabili. Drăguța mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi fost chirurg. — Atunci vă rog să ne faceți puțin loc, le spuse el agenților de la Identificări care se agitau de colo-colo. Aceștia se retraseră pentru a-l lăsa să se apropie de cadavru. Doctorul Wilson apucă cu vârful degetelor glezna, chiar sub Încheietură. — N-are puls. Ori piciorul e tăiat de-a binelea, ori victima e moartă. Trase hotărât de picior, iar gunoiul din sac se mișcă, făcându-i pe cei de la Biroul de Identificări să fluiere dezaprobator. Scena crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar osul gălbui Împunsese țesutul hăcuit. Cine făcuse chestia asta nu se deranjase să facă o treabă curată. Era vorba mai degrabă de chirurgie la Întâmplare, din entuziasm, decât de abilitate. Privirea lui Logan trecu peste sângele Închegat. În jurul ambelor glezne erau urme distincte de legături. Și la Încheieturile de la mâini la fel. Vânătăi brutale, piele sfâșiată. Urmele unei lupte. Se cutremură. După cum se părea, Geordie fusese legat și treaz câtă vreme unul dintre băieții McLeod Îi luase jos rotulele. Lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înainte să știe ce făcuse Miller. Ce anume conținea ziarul de dimineață. Șase și jumătate. Al lui n-avea să fie livrat decât peste o oră și-un pic. Așa că se Îmbrăcă rapid și-și făcu loc prin zăpada până la glezne până la Castlegate și la cel mai apropiat chioșc de ziare. Era un magazin mic, genul acela care Încerca orice o dată. Pereții erau ticsiți de rafturi: cărți, vase, tigăi, becuri, cutii cu fasole boabe... Logan găsi ceea ce căuta pe podeaua de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]