3,627 matches
-
una dintre chicinete, ca să pun niște gheață Într-unul dintre paharele de cristal Baccarat care erau păstrate Într-un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pus Women’s Wear Daily pe birou, apa San Pellegrino pe un colț al biroului, pe un șervețel de mătase (pe care colț? nu-mi mai aminteam de care parte a biroului trebuia să pun paharulă și am ieșit În goană din birou, după ce am aruncat o ultimă privire ca să mă asigur că totul era În regulă. Jeffy, unul din asistenții de la departamentul de modă, care ajutase la amenajarea așa-numitului Dulap al modei, mi-a aruncat o cutie de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
toate mișcările, achizițiile și absențele din clădire - așa că a trebuit să intru prin efracție. Sophy nu venea decât la ora nouă, drept care m-am aplecat sub biroul ei să găsesc butonul care deschidea ușile de sticlă și am tras o goană nebună din mijlocul zonei de recepție până la uși și le-am prins Înainte de a se Închide la loc. Uneori eram nevoită să fac treaba asta de trei sau patru ori până să le prind, dar azi am reușit din a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
identificare Îmi petrecusem ultimele treizeci și trei de ore de muncă nici măcar nu era pe 70 Street sau așa ceva. Mi-am amintit astea toate În timp ce notam ultimele ordine ale Mirandei, lăsate pe robot În ore târzii din noapte, Înainte de a porni În goana mare spre lift să mă Întâlnesc cu Uri În locul nostru obișnuit. În fiecare dimineață Îmi explica În amănunt unde parcase ca să Îl pot Întâlni, teoretic vorbind, la mașină. Dar În fiecare dimineață, indiferent cât de repede ajungeam la parter, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un „Bună“ sau un „’Neața“, cum făcea și mentora ei. Nu, dar a sunat și a zis că vine În zece minute. Mă Întorc imediat. Mi-am pus rapid celularul și țigările În buzunarul hainei și am luat-o la goană. Aveam la dispoziție doar câteva minute ca să ajung la parter, să traversez strada Madison și să intru În fața celor care stăteau la coadă la Starbucks - și să trag câteva fumuri din prima mea neprețuită țigară pe ziua de azi, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
niște prieteni pe acolo, majoritatea redactori la diverse reviste și niște oameni foarte interesanți. Un redactor de la The Buzz, vreo doi de la The New Yorker. O trupă de calitate. Te interesează? Exact În clipa aceea o salvare a vâjâit În goană nebună pe lângă mine, cu toate sirenele urlând și cu luminile aprinse, În Încercarea nereușită de a trece prin traficul total blocat. Ca de obicei, șoferii au ignorat salvarea, care a fost nevoită să se oprească și ea la semafor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oțet balsamic. Nu vinegretă. Oțet. Miranda urma să ajungă la birou din clipă În clipă - Uri tocmai mă sunase ca să-mi spună era pe drum - așa că nu mai aveam la dispoziție luxul celor șapte minute În care să trag o goană până la chioșcul cu supă și să o dau pe gât În biroul meu. Minutele au trecut unul după altul și mi-era o foame de lup, dar nu dispuneam de energia necesară să-mi Îmi fac loc prin gașca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de care Emily și cu mine trebuia să Îi debarasăm cât mai rapid. Ne‑am pus amândouă capul jos câteva clipe mai târziu, după ce Emily reușise să Îl insulte suficient pe șofer pentru a‑l determina să o pornească În goana mare Înapoi, acolo unde o lăsase pe Miranda cu trei sau patru minute mai devreme. Nu‑mi mai era cine știe ce foame, fenomen care mă neliniștea serios. Începea Runway să mă molipsească și pe mine? Sau era vorba doar de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
comic la gîndul că or să se Întoarcă a doua zi să ia totul de la capăt. După aceea, Viv o porni agale, de parcă n-ar fi avut nici o treabă, privind la vitrinele magazinelor, dorind ca momentul cel mai neplăcut al goanei spre casă să se termine Înainte ca ea să Încerce să se urce În tren. De obicei lua un autobuz și mergea mult pînă acasă, În Streatham. Astăzi Însă era marți seara, și marțea lua metroul și se ducea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca o stea de cinema, spuse Reggie cînd Viv urcă În mașină. O examină demonstrativ. Îmi dați un autograf? — Hai, dă-i drumul odată! zise ea. Îl așteptase o jumătate de oră În soare. O porniră și se sărutară În goană. El apăsă frîna și mașina o luă din loc. Viv era Îmbrăcată Într-o rochie ușoară din bumbac și un cardigan de culoarea prunei; avea ochelari cu rame deschise din plastic, iar În loc de pălărie Își pusese un batic alb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
diferite. Am crezut că, dacă voi proceda așa... Începu să se simtă stînjenită. Pare o aiureală, nu-i așa? Știu că așa pare. Chiar e o aiureală. Dar știi, cînd am văzut-o ultima oară, Înainte, am luat-o la goană Într-un fel. Apoi mi-am dorit să n-o fi făcut. S-a purtat cu mine frumos cîndva. Teribil de frumos. A făcut ceva pentru mine. — Și ai pierdut legătura cu ea? o Întrebă Fraser după scurtul moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nou agenda și numără a treia oară. Poate că făcuse o greșeală cu ultima dată. Nu era nici o greșeală, și ea știa bine. Se gîndi Nu se poate. Nu pot fi Însărcinată. Dar dacă ar fi... GÎndurile o luară la goană nebunește. Pentru că, dacă ar fi, atunci nu se Întîmplase ultima oară cînd Îl văzuse pe Reggie, ci cu o dată Înainte, și asta fusese acum o lună... Nu, Își zise. Nu-i venea să creadă. O să fie bine, Își spuse. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bruscă. — Porumbei sau șoareci, se Întoarse Julia și zise Încet: Nu te deranjează, nu-i așa? — Nu-s șobolani? Întrebă Helen cu teamă. — O, nu. Cel puțin, nu cred. Merse mai departe și deschise o ușă. Zgomotul de plecare În goană deveni unul de bătut din palme. Uitîndu-se peste umărul Juliei, Helen văzu o pasăre zburînd, apoi dispărînd ca prin miracol. Acoperișul În pantă avea o gaură, pe unde pătrunsese o bombă incendiară. Bomba aterizase pe o saltea din puf, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o voce tristă. Hai să coborîm. Ieșiră În coridor și o luară În jos pe scări. Mergeau atît de Încet că, În momentul În care o ușă se Închise undeva jos, o auziră și se opriră. În loc să o ia la goană, inima lui Helen părea că tremură. — Ce-i asta? șopti ea, apuncînd nervos balustrada. Julia se Încruntă. — Nu știu. Apoi un bărbat strigă vesel spre scări. — Julia? Ești acolo? Și fața i se lumină. — E tata, zise ea, apoi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum carnea de pe brațe i se deschide asemenea unei flori spre soare, pentru că Julia era lîngă ea. Nu știa că Helen, În mansardă, a trebuit să-și Întoarcă ochii de la privirea Juliei, care-i făcea sîngele s-o ia la goană, și se temuse... Helen puse mîna pe receptor și-i dădu fetei un număr. Telefonul sună de două ori. — Alo, spuse Kay, surprinsă de vocea lui Helen. Ce-ai uitat? Nimic, zise Helen. Doream... doream să te aud din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clădirii se auziră mesele izbindu-se și rîcÎind pardoseala din beton; oamenii săreau de la ferestre aruncîndu-se direct În paturi. În următorul minut luminile electrice fură aprinse. Domnul Browning și domnul Chase veniră tropăind puternic pe scări și o luară la goană pe coridoare, izbind În uși, deschizînd la repezeală vizoarele: Pacey! Wright! Malone, nemernicilor - Dacă vă mai prind, nenorociților, că nu sînteți În pat, toți o să fiți bătuți de acum și pînă la Crăciun, auziți? Fraser Își vîrÎ capul În pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Trăiseră În Întuneric. Trăiseră fără sare, fără parfum. Se hrăniseră cu plăceri fărămițate, ca niște resturi de brînză. Deveni conștientă de minutele care treceau și, brusc, le simți așa cum erau, fragmente ale vieții, ale tinereții ei, care o iau la goană ca stropii de apă ce nu mai revin niciodată la fel. Vreau s-o văd pe Julia, se gîndi ea. Și apoi simți de parcă cineva ar fi prins-o de umeri și i-ar fi șoptit În față grăbit: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să știm, am ajuns În Lombard Street. Își scoase șapca și Își zvîrli părul pe spate. Cum naiba am ajuns? — În ce direcție e metroul? Întrebă Helen. — Nu sînt sigură. Apoi amîndouă săriră Înspăimîntate. Apăruse o mașină, dînd colțul În goană și croindu-și drum; trecu pe lîngă ele ca fulgerul și dispăru În noapte. Continuară să meargă, apoi auziră voci, voci bărbătești, ca vocile fantomelor ieșind din bombardament, plutind, răsunînd ciudat. Erau doi pompieri de serviciu suiți pe acoperișuri, strigîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui Viv Încă o dată. Doamne Sfinte... Du-te! Ce mai aștepți? O să prinzi una Înainte să sune sirenele. Spune-le să vină repede. Spune-le că-i o chestiune de viață și moarte! Reggie se răsuci și o luă la goană. — Acum, zise femeia dîndu-și jos paltonul. Crezi că-i bine să stai acolo, drăguțo, lăsîndu-l să curgă din tine așa? Îi puse mîna pe umăr. MÎna Îi tremura. Nu crezi c-ar fi mai bine să te Întinzi? Viv clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi el. Ezită și-și coborî vocea. Apoi? — Apoi? După ce-a murit? Tu... Lui Duncan Îi apăru din nou imaginea bucătăriei stacojii din casa părintească. Îl privi pe Fraser În lumina lunii, simțind cum inima i-o ia la goană, voind să-i spună ce s-a-ntîmplat, dorindu-și să-i spună! - dar era incapabil să scoată un cuvînt. Își coborî privirea și adăugă inexpresiv: — După ce-a murit, eu n-am murit. Asta-i tot. Bine? Se părea că Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ușița din perete Nu s-au sfârșit dar au trecut în goană acei ani frumoși și fermecați când doi copii se bucurau în tihnă seara de pita neagră cu untură, cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal. Ei ascultau glasuri suave ce-ntr-una își șopteau alene și-așa s-au trezit
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
3 volume personale de umor. Amorul, un copil pribeag Amorul nu-i copil pribeag, Chemare e spre omul drag, Te-nvață cum să-l cucerești Să-l ai alături, cât trăiești! Ce-i viața? O fi vârtej sau e o goană, Un intermezzo sau o toană? E-un DAR DIVIN, dat de părinți De-atunci când ei n-au fost cuminți! Ce e sărutul? Promisiune nu-i, miraj? Dar altul e simbolul; E o-ntrebare la etaj, De-nchiriezi subsolul! mpresii greșite
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
pânza socială care Întărește ideea de comunitate etc. E important și pentru copii să o vadă pe mami relaxată Într-un context domestic, să acumuleze amintiri strălucitoare din copilărie, În loc de amintiri cu o femeie Îmbrăcată În negru care iese În goană pe ușă urlând instrucțiuni. Totul este sub control. Cartea de bucate este deschisă ca o Biblie pe pupitrul de citit curat, ingredientele sunt aliniate În formație. Am o sticlă foarte ușchită de ulei de măsline sienez cu o fundă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Rod. Totul e sub control. Ne vedem mâine. Nu-ți face griji, drăguțo! Deschid ușa cuptorului și mi se dezvăluie dezastrul. Foile de aluat s-au transformat Într-o pădure pietrificată. Nu intra În panică. Gândește, Kate, gândește. Ies În goană pe ușă urlând instrucțiuni. Poate Richard să Îl Îmbrace pe Ben și să facă ordine În bucătărie? 12.31: Mă Întorc de la supermarket. Ben e Îmbrăcat, dar bucătăria arată ca o scenă din Disney merge la Dresda. —Richard, credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
valutar, verific piețele, apoi Îmi verific e-mailurile. Zâmbesc văzând că În capul inbox-ului mă așteaptă două de la cele mai dragi prietene ale mele. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy, EMF Încerc disperată să găsesc altă dădacă. Anka a plecat În goană când am confruntat-o În legătură cu obiectele furate. Mama lui Jim a venit din Surrey ca să ne ajute un timp, dar trebuie să plece vineri. Ajutor!!!! Vreo idee? Majoritatea candidatelor cer mașină, restul au 37 de ani, cu tulburări acute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]