2,906 matches
-
cu opt ferestre și cu aerisirea cilindrică de deasupra. Fosta locuință personală a lui Gheorghe Duca seamănă cu o casă fortificată, fiind construită din blocuri de piatră. Decorațiile exterioare ale acestui palat sunt reduse la minimum, spre deosebire de casa cu sală gotică unde se constată mai mult rafinament în alcătuirea sa. Gheorghe Duca a gândit Mănăstirea Cetățuia ca pe un complex cu funcții multiple: eclezială, culturală, militară și reședință voievodală temporară. De aceea a ales acest loc ridicând în jurul mănăstirii ziduri puternice
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
am zărit-o și pe Julie, într-un colț îndepărtat, împreună cu Todd - iâh! - și cu o masă plină de „de Austria“. De asemenea, într-un colț, mai era un puști în genul celor din East Village, îmbrăcat în țoalele alea gotice pe care poți să le cumperi din East Ninth Street. Nu se prea încadra în peisaj, asta până când s-a apropiat și l-a salutat pe Eduardo, care l-a prezentat drept Iago de Danemarca. Hamlet, mi-am zis, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că, în câteva minute, crisalida se va sparge și protectoratul va căpăta, cu o viteză astronomică, dimensiunile parteneriatului și cele comuniunii. Ne-am întors de la magazin. Eu mai păstram ceva din atitudinea sfătos-profesorală, vorbindu-i copilului de lângă mine despre stilul gotic al clădirilor riganeze. Pe strada noastră, acea mare de oameni nu mai era o mulțime fără sens. Ea devenise un lanț uman, nesfârșit, ca Baltica acelei dimineți. Un milion de oameni se țineau de mână, aveau privirile ferme în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sa. Dar pentru un arhitect elin muntele e un templu a cărui materie, depărtîndu-se de poale, se spiritualizează treptat, devenind radioasă și transformîndu-se În idee. De la o margine de pădure În sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un intermediar Între om și Dumnezeu. Sub laurii amari din văile care urcă spre crestele pierdute Între nori, cei vechi rîvneau să uite noroiul și să viseze divinul. Trebuie sa adaug o subtilă observație a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Și totuși de ce aș căuta În aceste valuri Însorite chipul lui Narcis? Cerurile limpezi din picturile Renașterii n-ar fi fost cu putință, desigur, fără ca În Evul mediu să existe acel cer anxios spre care s-au Înălțat săgețile catedralelor gotice. Dar dacă datorez ceva Eladei, aceasta n-o datorez nici unei filosofii care Întoarce spatele vieții; e de ajuns să mă uit În jur ca să fiu recunoscător că exist. În rest, o fîntînă izolată incită În mod firesc melancolia. Icar Nesocotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
face posibil zborul. Altfel ne-am azvîrli aripile și ne-am agață cu mîinile de rădăcinile copacilor ca să nu ne soarbă neantul. Ulise a aflat În felul său acest adevăr după ce a rătăcit zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe Anteu. Cum nici florile acestea albe spînzurate pe gardul din jurul lacului nu contestă pămîntul ce le hrănește. Intuiesc de ce a fost exaltat adesea peisajul mineral, dar e absurd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
clipa cînd, renunțînd să privim un templu grec din afara lui, vom Încerca să-l vedem dinlăuntru. Cei care au făcut o asemenea experiență au constatat că În interior spațiul e meschin și n-are nici pe departe măreția unei catedrale gotice. Armonia rațională a templelor grecești a fost gîndită pentru a se impune sufletului fără s-o atingem. Noli me tangere, cum spune și Dumnezeul lui Correggio. Pe drumul rîvnit de cei care ne-au Îndemnat să facem versuri antice pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
prin a descoperi că zeii, pentru a fi frumoși, trebuie să ia trup omenesc. Pentru cei care au visat reîntoarcerea Într-un paradis pierdut populat cu statuile sculptorilor antici, socotind că Evul mediu a trădat acest paradis, constructorul de catedrale gotice ar fi un izgonit. O asemenea eroare cred că nu mai trebuie dovedită. Amurgul artei antice era un fapt Împlinit cînd istoria a Început să macine statuile și templele grecești. Zidul gotic s-a lansat pe verticală nu dărîmÎnd templele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mediu a trădat acest paradis, constructorul de catedrale gotice ar fi un izgonit. O asemenea eroare cred că nu mai trebuie dovedită. Amurgul artei antice era un fapt Împlinit cînd istoria a Început să macine statuile și templele grecești. Zidul gotic s-a lansat pe verticală nu dărîmÎnd templele antice, ci Între ruinele acestor temple. Era o speranță pe care omul singur o căuta printre ruine. Căci pentru un Ulise gotic, Ithaca n-ar mai exista. El și-ar căuta salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
istoria a Început să macine statuile și templele grecești. Zidul gotic s-a lansat pe verticală nu dărîmÎnd templele antice, ci Între ruinele acestor temple. Era o speranță pe care omul singur o căuta printre ruine. Căci pentru un Ulise gotic, Ithaca n-ar mai exista. El și-ar căuta salvarea și adevărul În larg, adică tocmai acolo unde Ulise se ferește să ajungă corabia sa. Poate și datorită acestei experiențe gotice antichitatea redescoperită În Renaștere nu mai este aceeași cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
singur o căuta printre ruine. Căci pentru un Ulise gotic, Ithaca n-ar mai exista. El și-ar căuta salvarea și adevărul În larg, adică tocmai acolo unde Ulise se ferește să ajungă corabia sa. Poate și datorită acestei experiențe gotice antichitatea redescoperită În Renaștere nu mai este aceeași cu cea dispărută. Ieșind din nou pe țărmul mării, Afrodita arată altfel. Tocmai marea artă a Renașterii e cea care, conștient sau nu, a fost eretică față de idealul pe care-l adora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
persoanele cu dizabilități. Stă în genunchi, aplecat peste capacul closetului și întinde niște linii de cocaină pe suprafața neagră, strălucitoare. Are tricoul ridicat din cauza poziției și pot zări un tatuaj care se oprește exact deasupra feselor. E scris cu litere gotice, nu-mi dau seama ce înseamnă, mă chinui însă să-l descifrez. Își ridică privirea, mă vede și întreabă: Vrei niște coca, scumpo? Pentru o clipă sunt tentată să răspund afirmativ. Să mă droghez cu Liam O’Connell. Colegii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care te pătrunde prin toți porii pielii, făcându-te să transpiri mereu și sa bei lichide, și tot însetat și cu gura uscată ești. In Salon am ocazia de a participa la sf. Liturghie, într-o impunătoare biserică în stil gotic dedicată sf. Ioan de Malta. Am apreciat solemnitatea cu care a fost celebrată Euharistia, mai ales cântecele. La ușa bisericii stătea o cerșetoare, probabil româncă, cu un copil în brațe. Am văzut și prin oraș mai mulți rromi, unul cântând
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în mine și în jurul meu în aceste zile uneori atât de grele, dar mereu atât de frumoase încât nu le-aș schimba, nu aș renunța la ele pentru nimic în lume. Am vizitat catedrala de aici. Impunătoare în dimensiuni, arhitectura gotică și mai ales în stranele pentru canonici, sculptate în lemn, cu o întreagă istorie biblică și creștină în basoreliefurile realizate impecabil. Rămân în uimire, admirând acest loc atât de bogat în artă și spiritualitate. Mă gândesc la câte rugăciuni s-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
până acolo, condusese cu douăzeci de mile pe oră, spre disperarea lui Helen) și a arătat înspre o vale. Eu și Helen ne-am aplecat capetele pe fereastră ca să vedem mai bine. în timp ce priveam, în tăcere, căsoiul întunecat, în stil gotic, care se ridica în mijlocul unui peisaj posomorât de iarnă, mi-am dat seama că mi se pusese un nod în stomac. —Janey, arată ca o casă a ororilor! Helen părea impresionată. La drept vorbind, eram puțin îngrijorată. Chiar trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poate o urmă de roată pe față - când mi-am dat seama că ceva era în neregulă cu brațul stâng al lui Gaz. Era inflamat și însângerat. Era atât de mult sânge încât aproape că-i acoperise tatuajul cu litere gotice care forma cuvântul „ASSS“. —Ce-are la mână? am întrebat eu. —Nimic, mi-a răspuns Joey pe un ton defensiv. Dintr-odată mi-am dat seama. — Și-a făcut un tatuaj, am exclamat eu. De asta a leșinat? Ce fătălău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu restul. Toți am răsuflat ușurați. De fapt, toți eram așa de încântați că Joey nu voia să-l omoare pe Gaz încât am pierdut o grămadă de timp făcând exerciții de scris A, I, S și N în stil gotic. După asta, Shake a propus o partidă de Scrabble. Shake era înnebunit după Scrabble. Și când te uitai la el ai fi zis că distracția lui preferată e să arunce televizoare pe ferestrele hotelurilor. — Un singur joc, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
romanilor, nu noi! Noi am rămas păstori, țărani, târgoveți, într-o Europă a cărei istorie a fost decisă în "orașe". Orice recapitulare ar putea-o dovedi. Civilizația greacă era o civilizație a "cetăților". Creștinismul s-a impus în catacombele Romei. Goticul a înflorit în burguri. Renașterea e opera Florenței și a Veneției. Demența nazistă a început într-o berărie din München. Cea comunistă, în cel mai european oraș al Rusiei. Fitilul primului război mondial a fost aprins la Sarajevo. Al celui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-l public acum (cele din precedentele traversări ale Oceanului le-am pierdut), m-a cam sâcâit greutatea pe care o au "afacerile" în logica americană și m-a urmărit, cu o insistență, probabil, ne-inocentă, gândul că într-o catedrală gotică ai o amețeală metafizică, pe când într-un zgârie-nori ai doar o amețeală fizică. In fine, m-am dus în America doldora de prejudecăți. Unele s-au risipit pe măsură ce m-am lovit de realitățile din "Lumea Nouă". Altele, dimpotrivă, s-au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se pare, nu vor fi în stare să-l prindă pe acest psihopat al acoperișurilor și adept al streșinilor și pervazelor, al contraforturilor și luminatoarelor de la mansarde, pe acest artist al dezastrului infinit. Se avântă și se cațără printre arabescurile gotice ale scărilor de incendiu, prin conductele de evacuare și printre antenele de televizor, în vreme ce sub el Broadway-ul trosnește în aburii de stiren ai miezului de noapte, fără ca în povestea asta să fie implicați banii. Pentru el nu există bani. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întocmi oricare ciubotar, înseamnă a abuza de cele 50 de dramuri de creier pe care natura, cam zgârcită în această privință, le-a dat omului ca să se hrănească printr-un meșteșug cinstit. Adevărații avocați* ai bisericei sunt artele. Un dom gotic, o arie de Palestrina, un tablou de-a lui Rafael sau o statuă de-a lui Michel Angelo, un orator bun, care se folosește de înclinările bune ale omului pentru a lăsa să-și secătuiască colțul, fac pe ateist religios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fie ei expresioniști, dadaiști, constructiviști, abstracționiști sau suprarealiști) pentru hinterlandul canonului european, pentru marginal și refulat: „arta copiilor, arta populară, arta psihopaților, a popoarelor primitive sînt artele cele mai vii și mai expresive, fiind din adîncimi, organice, fără cultura frumosului (...) Gotică, asiriană, romanică, caldeeană, indică, persană, egipteană, etruscă sînt arte mult mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui marxism estetizat - asupra caracterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fundătura asta! - Îți confirm că uciderea fratelui meu nu are nimic dintr-o bîrfă, spuse ea sec, potolindu-l pe loc. PM Își luă un aer plictisit și o introduse În bibliotecă. Pe cît restul castelului aducea cu un mormînt gotic, pe atît magnifica bibliotecă se arăta fascinantă. Rafturile de lemn gemeau de cărți vechi, plutea În aer o aromă de hîrtie și de ceară de albine. PM reîncepuse să trăncănească despre zvonurile care Îi ajunseseră la urechi În legătură cu sosirea comandantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]