4,781 matches
-
le duc dorul mereu. Pripici Alina-Ștefania, clasa a V-a Școala Gimnazială Mușătești Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Jocurile și jucăriile copilăriei Aș vrea, la vârsta ce o am, Să pot și eu să fac minuni Păpușilor să le dau grai Și ursuleților de pluș. Păpușile cu păr bălai sau brun Și cu rochițe fel de fel Mămica mea îmi cumpăra Pentru că prea mult mă iubea. Cu lopățica și găleata Adesea la nisip eu mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia ca femeia care s-a așezat în cel mai prăfos și întunecat ungher să-i facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oamenilor ce au greșit, dar ei nu sunt destul de atenți la noi astfel încât să ne poată înțelege. Da, șoricelul spune adevărul, noi îi putem ajuta pe oameni mult, dar și ei trebuie să ne prețuiască îndeajuns încât să ne descopere graiul! Morala, scumpă surioară, ai înțeles-o, desigur: „Șoarecele este cel mai deștept animal!” Dacă tu reușești să descifrezi tâlcul poveștii mele înseamnă că ești o fetiță înțeleaptă și, dacă ești înțeleaptă, deduc că de azi înainte trebuie să-ți spun
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stăteam și ne uitam cum se apropie și frânează, oprindu-se chiar în fața noastră a coborât, un soldat a venit la noi și ne-a întrebat ce căutăm acolo, Janika s-a speriat atât de tare, încât i-a pierit graiul, așa că am spus eu în locul lui, că am venit la antrenament, facem parte din echipa de juniori de la Ciocanul Roșu, Janika e portarul, iar eu rezerva lui, soldatul nici măcar nu era atent la ce-i spuneam, bine, a zis, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uită fix la mine prin fanta dintre scânduri, asta m-a mirat foarte tare, pentru că până atunci crezusem că luptase și el alături de ceilalți, în lan, și atât de tare m-am speriat de el, că mi-a pierit și graiul, am rămas cu mâna pe ultima stinghie, nici Remus Frunză n-a zis nimic, se uita doar la mine, iar când a clipit, am văzut că avea și pleoapele vopsite în roșu, linia sprâncenelor îi era întărită cu negru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din Paris! Descotorosit În ciocnire de acel poncho din plastic sub care se adăpostea, bărbatul purta un costum elegant, dar șiroind de ploaie și pătat de noroi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
starea ei de inconștiență pentru a o mîngîia Încet pe păr, cu un aer fericit. - A fost dintotdeauna mut? Întrebă Lucas. Marie Îi risipi nedumerirea și evocă pe scurt noaptea de furtună În urma căreia Pierric, rătăcind de colo-colo, Își pierduse graiul fără ca cineva să Înțeleagă din ce pricină. - Dacă Gwen nu s-ar fi opus, Yvonne l-ar fi vîrÎt de mult Într-un azil. - Poate că ar fi făcut mai bine, mormăi Lucas. - Crezi că el a agresat-o? Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Tiffany. Extrem de motivată. Una din fetele din City. — Am înțeles, spun, înăbușindu-mi un chicot în clipa în care Nathaniel reușește să-mi dea jos espadrila. Cu ce se ocupă ? E avocată, spune Trish, și eu ridic privirea, rămasă fără grai. Avocată ? O avocată vine să stea în casa asta ? Nathaniel mă gâdilă pe talpă, dar nu sunt în stare să-i răspund decât cu un zâmbet abia schițat. Asta nu e prea bine. De fapt, ar putea să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și ilustrații. Observ cuvintele „Matematică”, „Engleză” și „Educația adulților”. Deschide una dintre ele și-mi arată o vacă vesel colorată de carton. Din gura acesteia iese un balonaș care întreabă „Ce este un pronume ?” Mă holbez la ea, rămasă fără grai. — Vezi ? face Eddie mândru. O să te distrezi ! Pentru fiecare progres pe care îl faci primești un abțibild cu steluță aurie ! — Sunt sigură că Melisa va fi încântată să te ajute dacă ai nevoie, intervine și Trish. Nu-i așa, scumpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
strigă cu toții într-un glas. La mulți ani ! Deschid gura, dar nu reușesc să scot nici un sunet. Sunt prea bulversată ca să pot vorbi. Oare de ce cred soții Geiger că e ziua mea ? — Uite la ea, spune Trish. A rămas fără grai ! Așa e, Samantha ? — Îhm... da, mă bâlbâi. — N-a avut nici cea mai mică idee, spune Nathaniel zâmbind larg. — La mulți ani, scumpo. Iris vine la mine, mă îmbrățișează strâns și mă sărută pe obraji. — Eddie, desfă șampania ! o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vedeta lunii. Nu m-am înșelat. Ridică ochii spre mine. Știam că e imposibil ca tu să faci o greșeală. Fac ochii mari la el. Cum poate să spună asta ? — Ba nu-i adevărat, răspund într-un final, regăsindu-mi graiul. Nu știai deloc. Dacă îți amintești, mi-ai zis că am greșit. Mi-ai zis că sunt „iresponsabilă”. Simt din nou vechea rană și împunsătura de umilință și-mi feresc privirea. Am zis că alte persoane au zis că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poziția de partener egal în firmă. Care intră în vigoare chiar începând din acest moment. Sunt atât de șocată că aproape mă așez pe podea. Partener egal în firmă ? Deschid gura - dar nu-mi iese nici un cuvânt. Am rămas fără grai. Mă uit în jur neajutorată, ca un pește prins în undiță. Statutul de partener egal e cea mai înaltă treaptă profesională posibilă. E cea mai de prestigiu poziție din domeniul avocaturii. Niciodată, dar niciodată, nu m-am așteptat la așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
evident. E limpede ca lumina zilei. — Eamonn ! strig agitată când mă sunt în apropiere, și el ridică ochii mirat de la paharele pe care tocmai le adună. Trebuie să vorbesc cu Nathaniel. E aici ? — Aici ? Eamonn pare că a rămas fără grai. Tocmai l-ai ratat. A plecat deja. — A plecat ? Mă opresc gâfâind. Unde ? — Să vadă ferma aia pe care vrea s-o cumpere. A plecat acum puțin timp cu mașina. Ferma din Bingley ? Înghit în sec ușurată, încă respirând greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Implicații ale categoriilor temporale și spațiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă Ștefan Fînariu, elev Colegiul Național, Iași Marii creatori au avut convingerea că o literatură adevărată și durabilă nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru, pe tradițiile, obiceiurile și istoria lui, pe “Marele Spirit Creator”, fiindcă erau pătrunși de adevărata valoare a folclorului și de raportul necesar al literaturii culte cu literatura populară. Printre scriitorii care au însumat valori estetice și
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
să trec apa care curge dar, chiar atunci, un tânăr ce venea În fugă din sat, se năpusti spre noi, chiuind și făcându-ne semn să așteptăm: - Pâlcul de cinci și Încă cinci oameni coborât din munte... strigă el, amestecând graiul horcăit cu vorbele spuse În minte și cu gesturile. Întâlnit lângă Marea cea mare cu străini așa de mulți-mulți ce vin dinspre Miazănoapte. Sunt niște uriași cum nu văzut nimeni, unii care poartă pe cap coarne de cerb, iar alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui care vaporizează totul ca laserul. Faptele, urmele, chiar și nașterea pier ca și cum n-ar fi fost. Omul rămâne aiurit ca vițelul la poarta nouă. Și habar nu are ce să spună, pentru că acum nu mai are nici istorie, nici grai, nu mai e sigur nici măcar că este, rămâne gol-goluț și mut ca Heraclit care nu putea pronunța numele nici unui lucru pentru că nu era sigur de nimic. Cine ești tu? stăruie a doua oară părintele. ─ ? Cine ești tu? întreabă părintele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că oamenilor nu le va veni să le creadă. Hoess nu-mi putea dezvălui aceste povestiri, mi-a zis el, până când nu se câștiga războiul. După război, a spus el, am putea colabora. — Pot să istorisesc o povestire în viu grai, a precizat el, dar nu sunt în stare s-o aștern pe hârtie. S-a uitat la mine ca pentru a descoperi milă. — Când mă așez să scriu, mi-a spus el, îngheț. Ce făceam la Varșovia? Fusesem trimis acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
engleză. Dacă ai citi în spaniolă, ar fi mai ușor. Avem multe la Misiune. Am adus o gramatică spaniolă, dacă te hotărăști... — O s-o fac... zâmbi el. La următoarea călătorie o să pot citi Don Quijote. V-ați adus aminte de gramatica graiului jíbara? Eu îmi aduc aminte de tot, râse el. De aceea îmi notez... Dar n-o să-ți fie de folos ca să te înțelegi cu yubani-i. Limba lor are mai mult rădăcini quechua decât jíbara. Quechua se vorbea aproape până la vărsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Toți yubani-i sunt curajoși și nu se tem de moarte. Dar ceea ce ceri este dincolo de moarte. Nimeni nu poate sfida spiritele. Făcu o pauză: În orice caz, o să-i consult... Se întoarse spre oamenii lui și începu să vorbească în graiul yubani, încet, mișcând des din mâini, arătând spre tabără și spre râu, atingând întruna sarbacana lui Kano și tărtăcuțele uscate care conțineau curara. Studiară chipurile războinicilor, dar le fu cu neputință să ghicească ce se petrecea în mințile lor. Stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lacului Titicaca și care la apogeu, în secolul al XV-lea, s-a extins până în zona munților Anzi, din Sudul Columbiei pînă în Nordul Argentinei și al Chile (n. tr.). Numele unor triburi sălbatice din Ecuador și Perú și al graiului pe care îl vorbesc. Limbă vorbită de triburile de băștinași cu același nume, înainte de cucerirea spaniolă, și răspândită pe actualele teritorii ale Perú, Ecuador, Bolivia, Columbia, Nordul Chile și al Argentinei. Muncitor pe plantațiile de arbori de cauciuc denumiți siringa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din fântână. La Dor Mărunt, când pruncul se botează, Când Duhul, Tatăl, Fiul vin și-i pun Iubirea lor pe creștet îi urează Să fii ca Eminescu de român. La Dor Marunt a scris mai ieri o carte Biserica, în grai medieval, Și l-au rugat de-acolo, de departe, Să ni-l trimită-acas pe mareșal. Pe Țepeș,pe Mihai Întregitorul, Pe Decebal, Mușatini, Brâncoveni, Cândva veni acasă visătorul Să-l apere o țară de oșteni. La Dor Mărunt câmpia știe
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
a exclamat Hugo. Cum rămâne...? Cum rămânea, voia să spună, cu toate declarațiile cum că maternitatea e cea mai grozavă carieră și că-ți oferă cea mai extraordinară satisfacție profesională din lume? Dar, din senin, Hugo s-a trezit fără grai. Pământul îi fugise de sub picioare și se simțea tras pe sfoară. Da, eu sunt mama lui. Chipul Amandei semăna cu cel al unui șoarece încolțit. Iar tu ești nenorocitul lui de tată. —Dar, a urlat Hugo revenindu-și lejer, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încă de dimineață, în genunchi lângă mormântul cu țărâna încă proaspătă, după ce au aprins candela și l-au atămâiat, după datină, se închinau pentru pacea ei veșnică și pentru iertare... Pentru o clipă, Iorgu simți cum o gheară îi luă graiul, iar după atâta abținere izbucni într-un geamăt innăbușit. - Nu, nu se poate... Nu-i adevărat!... De ce miai luat-o, Doamne?!... și, două lacrimi mari, numai două, i se prelinseră pe obraz până sub bărbie. Vroia să plângă...să plângă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
străini...” Îi venea să-și smulgă inima din piept și s-o arunce în mii de bucăți. Cuvintele ei îl loveau în inimă, în piept, se urcară la tâmple, le simțea în creier. -De ce, Doamne, nu mi-ai luat graiul, atunci... de ce a trebuit s-o supăr?!... Și, așa, frângându-și sufletul, o auzi, parcă, murmurând un cântec cu glas tremurat abia șoptit. ”... Mi-ampărăsit mama singură, Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. îngerii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
blânzi, cum rar a văzut, și, dacă îi dai ceva îti mulțumește încet morfolind din buze ceva numai de ea știut. Din câte a aflat de la alții, pe lângă o hemiplegie dată de Dumnezeu pe partea dreaptă, i-a luat și graiul... Nu urăște, nu blestemă, se mulțumește cu ce i-a dat Dumnezeu. - Nu voi ști niciodată, își zise Iorgu, ce gândește când încearcă, morfolind din buze, să spuie ceva. Calmul și cumințenia ei, și răbdarea cu care așteaptă un mic
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]