3,043 matches
-
comunitatea din care fac parte, cu statutul lor de membri ai acestei comunități, cu tradițiile și obiceiurile specifice, cu identitatea lor etnică. Ceea ce prezumam la începutul capitolului s-a dovedit adevărat: în cele două sate există diferențieri clare în ce privește mărcile identitare utilizate în comportamentul cotidian și modalitățile prin care oamenii își afirmă / mențin identitatea. Noi suntem diferiți de alții prin tradițiile noastre (în Tălmăcel) versus noi suntem diferiți de alții prin sărăcia noastră (în Ludoș), sunt cele două modalități diferite de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și modalitățile prin care oamenii își afirmă / mențin identitatea. Noi suntem diferiți de alții prin tradițiile noastre (în Tălmăcel) versus noi suntem diferiți de alții prin sărăcia noastră (în Ludoș), sunt cele două modalități diferite de conștientizare a unei condiții identitare. Cauzele ce explică această diferență de conștientizare și afirmare a identității sunt multiple: ele țin de istoria recentă diferită a celor două comunități (faptul că în Ludoș a existat colectivizare, iar în Tălmăcel nu), de localizarea lor (izolarea Ludoșului), de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
diferită a celor două comunități (faptul că în Ludoș a existat colectivizare, iar în Tălmăcel nu), de localizarea lor (izolarea Ludoșului), de nivelul economic al fiecăreia și de procesele demografice diferite (depopulare și îmbătrânire în Ludoș). La nivel național, fenomenul identitar capătă noi valențe. Lăsând la o parte faptul că există extrem de puține date empirice, reprezentative la nivel național, legate de identitate, cele existente și disponibile permit totuși evidențierea unor concluzii. O precizare importantă: cele mai multe din cercetările realizate au vizat aspectul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
că în percepția și raportarea la celelalte grupuri etnice (români, rromi, maghiari), regula o fac stereotipurile. Capitolul final, dedicat chestiunilor legate de proprietate (în speță funciară) în rural, nu putea lipsi dintr-o analiză a schimbării sociale și a fenomenului identitar în acest spațiu social. Analiza arată puternica extindere a agriculturii de subzistență în România după 1989, debutul greoi al antreprenoriatului (atât agricol, cât și ne-agricol) și exploatarea scăzută a pământului prin arendă. Sunt analizate și efectele reformei agricole în
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Social Theory, vol 3, 2, pp. 137-155. Avram, Alexandru și Crișan, Vasile. 1983. Ghid de oraș Sibiu. București: Editura Sport-Turism. Badea, L., Caloianu, N. și Dragu, Ghe. 1971. Județul Sibiu. București: Editura Academiei RSR. Badrus, Nadia, 2005. Definiri și strategii identitare, în Iluț, Petru, Nistor, Laura și Rotariu Traian (coord.), 2005. România socială. Drumul schimbării și al integrării europene. Conferința anuală a Asociației Române de Sociologie și a Asociației Române de Promovare a Asistenței Sociale (Cluj-napoca, 2004), vol I, Cluj-Napoca, Editura
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
in Eastern Europe and the Soviet Union. London: Westview Press. Gangolea, Lia. 1995. Obiceiuri de Crăciun în Țara Oltului, în volumul Istorie și tradiție în spațiul românesc, culegere de studii, Sibiu. Gavreliuc, Alin. 2003. Mentalitate și societate. Cartografii ale imaginarului identitar din Banatul contemporan. Timișoara: Editura Universității de Vest. Geertz, Clifford. 1972. Myth, Symbol and Culture. Cambridge: Mass: American Academy of Arts and Sciences. Geertz, Clifford. 1973. The Interpretation of Cultures. New York, Basic Books, apud J. P. Gone, P. J. Miller
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Mălina, Voicu, Bogdan, Precupețu Iuliana și Popescu Raluca. 2005. Romanian Farms and Farmers facing the EU Regulations. Iași: Editura Expert Projects. Voicu, Mălina și Voicu, Bogdan. 2006. Satul românesc pe drumul către Europa. Iași: Editura Polirom. Voiculescu, Cerasela. 2002. Construcții identitare la rromii din Sângeorgiu de Mureș, Sociologie Românească, 1-2, pp. 100-125. von Braun, Joachim, Lohlein, Daniela. 2003. Policy Options to Overcome Subsistence Agriculture in CEECs în Abele, Steffen, Frohberg, Klaus (eds). 2003. Subsistence Agriculture in Central and Eastern Europe: How
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
recomandări Primăriei / Consiliului local. 31 F Anova = 3,071, semnificativ la nivelul 0,01. 32 KMO = 0,728, iar factorul latent explică 78,29 % din variația totală, FAnova = 6, 373 semnificativ la nivelul 0,01. 33 Pentru conceptul de strategie identitară, optez pentru definiția dată de Taboada-Leonetti,: "strategia identitară este rezultatul elaborării individuale și colective a actorilor și exprimă, în mișcarea lor, corecțiile operate de la o zi la alta, în funcție de variațiile situațiilor și mizelor pe care le suscită adică a finalităților
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
071, semnificativ la nivelul 0,01. 32 KMO = 0,728, iar factorul latent explică 78,29 % din variația totală, FAnova = 6, 373 semnificativ la nivelul 0,01. 33 Pentru conceptul de strategie identitară, optez pentru definiția dată de Taboada-Leonetti,: "strategia identitară este rezultatul elaborării individuale și colective a actorilor și exprimă, în mișcarea lor, corecțiile operate de la o zi la alta, în funcție de variațiile situațiilor și mizelor pe care le suscită adică a finalităților exprimate de actori și a resurselor acestora"( în
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
social reprezintă modelul intelectualului public a cărui conștiință de grup se manifestă, pentru prima dată, în spațiul francez al finelui de secol XIX, odată cu răsunătoarea Afacere Dreyfus. Următorul secol va supune intelectualul unor provocări dificile determinând noi perspective de interpretare identitară. În termenii unui publicist român, "ca să reziste nealterat, intelectualul trebui[a] să fie eremit sau haiduc"4. Dar indiferent unde îi sesizăm prezența, în câmpul cultural sau al puterii, intelectualul se va raporta la societatea modernă prin intermediul a trei repere
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de uniformizare vor alimenta întotdeauna complexe, sentimente de nedreptățire și frustrare. În construirea imaginii intelectualului din nordul Moldovei voi porni de la constatarea că pentru o bună parte din oamenii locului, triada Eminescu-Iorga-Enescu apare ca unul dintre cele mai puternice repere identitare. Dovadă o constituie și crearea în timp a unui ansamblu remarcabil de locuri ale memoriei, de la monumentul care întâmpină intrarea în orașul Botoșani dinspre Suceava și în care sunt incluse figurile lui Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu și Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
alte spații asemănătoare sau, din contră, prin contrast cu non-localul ca spațiu central. Astfel, o lucrare cu caracter local poate viza o stradă, un cartier, un oraș sau o regiune, conceptului atașându-i-se o anumită moștenire, tradiție sau cultură identitară. 22 Binomul centru-periferie se originează în teoria wallersteiniană a sistemului mondial modern conform căreia regiunile sunt entități economice pe piața mondială, clasificându-se în centru, semiperiferie sau periferie. Acestea din urmă se subordonează evoluției centrelor, deși unele economii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
2013. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Protestul ca semn al normalității", Revista Dilema Veche, nr.406/24-30 noiembrie, 2011. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Rușinea ca dimensiune a moralei umane", în Revista Dilema Veche, www.dilemaveche.ro, 27 februarie, 2014. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Strategia identitară deschisă", în Revista Dilema Veche, nr. 516/31 Decembrie, 2013. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Traiul pe datorie și efectele sale", în Revista Dilema Veche, nr.403/3-9 noiembrie 2011. Chombart de Lauwe, Paul - Henry, Cultura și puterea, Editura Politică, București, 1982
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
hotare, coordonează „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»” și „Xenopoliana” (editată începând din 1993) precum și numeroase volume tematice, printre care Cultură și societate (1991), Identitate/alteritate în spațiul cultural românesc (1996), Basarabia. Dilemele identității (2001), Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2001), Franța, model cultural și politic (2003). A debutat în 1957 la „Viața studențească” cu eseul Ștefan cel Mare și posteritatea, iar editorial în 1971 cu biobibliografia Mihail Kogălniceanu. Colaborează la „Anuar de lingvistică și istorie literară” (Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
istorică a neamului ș.a.) sunt (re)poziționate în istorie, deci și în istoria literaturii, personalități ca Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade. Eseistul va insista predilect asupra unor chestiuni de ordin identitar: „sensul duratei” la Eminescu, „obsesia sintezei” la Maiorescu, „sentimentul istoriei” la Kogălniceanu (cel care „se identifică cu liniile de permanență ale destinului românesc”), „ispita totalității” la Hasdeu (sub semnul profesiunii de credință: „Mi-am înțeles misiunea pe o scară colosală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
și sfîrșitul lumii... 234 "Scrisul mă va distruge" 236 Bigger than life 240 Trupul de la Miezul nopții 244 Posibilele și imposibilele noastre 249 4. COLȚUL CU CIORAN 253 Cioran și exilul în limba Celuilalt 255 Prima carte, ultima carte: fracturi identitare. 260 Cioran și banda lui Möbius 260 Paradoxul cioranian și logica terțului inclus 268 Autoficțiunea, improbabile apropieri: Cioran și Maxime Roussy 273 Indiscreții 282 Lenea la Cioran 288 Bibliografie selectivă 293 PORTIC Cât traversăm peisaje și locuri și cât ne
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în comun nici referințele, nici imaginarul. El poate, bineînțeles, să se încăpățîneze să rostească această diferență, sau se poate alina "cuibărindu-se" într-un loc lipsit de contururi fizice, un loc formidabil de libertate și creativitate transculturale, un adevărat spațiu identitar, capabil să producă forme noi, ce nu pot fi atașate unei configurații geografice, etnice sau lingvistice prestabilite. Experiență fascinantă, dar răscolitoare adesea, o torsiune a sufletului, pe care Panait Istrati o evocă în acești termeni: (...) am ajuns în literele franceze
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Pierre Cadorai poartă în el o operă, un peisaj pe care încearcă să-l elibereze, iar acest peisaj va începe să existe prin ochii pictorului-personaj, prin intermediul crochiurilor sale îmbrăcate în cuvinte. Și în Elveția romandă, francofonia ridică problema unei răspîntii identitare, a unei dinamici a eu-rilor duble sau multiple, a unui univers de oglinzi care spațializează și interiorizează totodată un între cultural, căci nici acolo nu se pot evita ambiguitatea concep telor sau apartenențele discutabile. Să nu uităm că o limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
franceză. Violențele, fanatismul, machismul, teroarea, nedreptatea devin teme privile giate, iar francofonia face să sufle asupra scriitoarelor din Liban un vînt de libertate. În acest caz cum e și cel al unor numeroși scriitori români, ruși, cehi, albanezi etc. spațiul identitar e construit pe o dilemă. Căci un francofon e cineva care a făcut o alegere aceea de a-și defini identitatea culturală optînd pentru franceză ca limbă de expre sie și de creație -, îndreptîndu-se astfel spre un metisaj cultural, avînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
romanelor sale, în vreme ce engleza, sau franceza îi formulau opera de istoric al religiilor. Cu alte cuvinte, un autor francofon e un fel de Narcis, care se apleacă asupra unei limbi ce nu-i aparține pentru a-și extrage propria imagine identitară. El împrumută limba celuilalt, pe care o domesticește și o adaptează pentru uzul personal, în același timp transfuzîndu-i acesteia elanul său vital. El devine astfel un "podar", pe un pod construit cu sufletul său și cuvintele altuia, într-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și să guste libertatea. Fluidul lingvistic e același, însă contururile și visele pe care le generează sunt variabile infinite, cu conotații multiple, însă asimilabile, în mare, celor doi poli menționați mai sus. Pe de o parte, avem jugul, supunerea, gîtuirea identitară care se traduce și prin limba cuceritorului și care înghite limba (limbile) dominată (e): Cum să scrii cînd imaginarul tău se adapă, din zori și pînă-n vise din imagini, gînduri, valori care nu sunt ale tale? Cum să scrii cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Legii enunțate de Derrida, de "un gust hiperbolic pentru puritatea limbii". Ceea ce apare la capătul celălalt reprezintă o chintesență de limbă aproape ideală, în care nativii se recunosc cu un sentiment de stranietate. 2.2. Limba "evazată" Unul din elementele identitare constitutive cele mai puter nice ale unei ființe umane este, fără îndoială, limba sa de expresie, dar aceasta nu se mai trăiește astăzi exclusiv la nivelul cuvîntului ; în dimensiunile sale plurale, atît sociale, economice, politice, cît și culturale se declină
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înmuiat în gnosticism al lui Victor Hugo, pînă la Camus, Hemingway, Faulkner sau Duras, totul sublimat de privirea lucidă și tăioasă, deja multiculturală, pe care scriitorul o îndreaptă către realitățile țării sale, către legendele acesteia, sau viața femeilor ei. Caleidoscopul identitar al lui Rahimi provine din rizomi di verși, nu doar literari sau lingvistici, căci imaginația sa se hrănește în egală măsură și din a 7a artă, dimensiune care îi îmbogățește vizi unea și în același timp adaugă interogații asupra scriiturii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o scufundare metalingvistică spre rădăcinile prime ale cuvîntului? Lise Gauvin (L'Ecrivain francophone, 1997) a expus deja pe larg chestiunea unei supraconștiințe lingvistice, de care scriitorii francofoni dau seamă în chipuri diferite, în sensul că propun, în miezul problematicii lor identitare, o reflecție asupra limbii și a modului în care se articulează raporturile limbi / literatură în contexte diferite. După părerea lui Gauvin, aceste raporturi complexe ar fi cel puțin concurențiale, dacă nu conflictuale, opinie la care nu subscriu, căci amploarea reflecției
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pentru a o parafraza pe Lise Gauvin, un drum al "ne-liniștii", cu diferența că nu ia distanță de limba franceză în special, ci de orice limbă, spațiul literar prezentîndu-se ca un loc în care se exprimă simultan o afirmație identitară și un fel de eliberare. Eliberarea cuvîntului prin cuvînt, după cum o sugerează ultima metaforă pe care o folosește la sfîrșitul Simfoniei, cea a unui ghiozdan din tablă albă pe care fiica sa urma să-l arate colegelor ei de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]