113,729 matches
-
În centrul romanului autobiografic al Hertei Müller se regăsește imaginea regimului comunist, ale cărui atrocități au fost resimțite de autoare cu o intensitate atât de profundă, Încât multe dintre pasajele cărții par a fi relatări fanteziste ale unor coșmaruri care n-au existat decât În imaginația scriitoarei. Într-adevăr, evenimentele
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
reduce pentru totdeauna la tăcere. Amprenta cutremurător de grea pe care comunismul o lasă asupra subconștientului autoarei se răsfrânge În radicala modificare pe care o experimentează sensul simbolului regelui de-a lungul vieții scriitoarei. Regele va rămâne mereu corelat cu imaginea frizerului și cu cea a părului: „Frizerul, părul și regele s-au strâns laolaltă cu mult Înainte să-l cunosc pe dictator și Înainte de a Începe să scriu”. Și asta tot datorită comunismului, marele suprapersonaj al romanului: bunicul autoarei cioplise
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
amenințată de anchetatori: „În regulă, bine și-așa, te băgăm noi la apă. Până la fund”. Întâmplări banale și obiecte comune provoacă rememorarea dureroasă a unor aspecte legate de torturile suferite. Herta Müller oferă cel mai bun exemplu folosindu-se de imaginea unei reclame din trenurile germane, Inge Wenzel În drum spre Rimini. Detaliul cămășii ei albe de noapte Îi amintește de trei alte astfel de cămăși, toate devenite simboluri ale unor experiențe care nu i se vor șterge niciodată din minte
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
Iar firescul există atât timp cât nu știi că dispui de el. (...) Când dispare firescul, cel mai greu de Îndurat este că te trezești rămas de izbeliște (...) Într-o vraiște de lucruri care toate deodată nu mai concordă cu ele Înseși”. Alături de imaginea atotputernică a regelui, În roman se mai remarcă o reprezentare, spațială de data aceasta: aceea a insulei, condensare extremă a existenței scriitoarei și având În comun cu regele faptul că Își face și ea simțită prezența Încă din copilărie: fiecare
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
Bengal” (Vânătoare inversă). Antologia poate fi primită ca o carte bună, dar mai ales ca o idee bună, pentru că ni se face posibil accesul În nucleul gândirii lui Dinescu. E ca și cum am developa un film, reușind să rămânem nu cu imaginile, cât mai ales cu starea. Se pierde structura, se Înlocuiește cu o alta, prozodia caută să se adapteze, trecând de la o rimă riguroasă la una mai lejeră. Dar rămâne starea pamfletarului care se Îndrăgostește de ceea ce ironizează, efervescența tânărului și
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
unei mărturii care, dincolo de latura individuală, devine ecoul a nenumărate alte suflete. Firul narativ este punctat de elipse care nu eludează nucleele povestirii, ci le individualizează prin delimitare, asigurând modernitatea romanului prin caracterul aparent aleatoriu al retrospectivei. Aceasta surprinde doar imagini disparate prin care se refac mai multe destine. Boala și perspectiva morții apropiate asigură tonului narativ nu doar onestitate, ci și inflexiuni nostalgice, capacitatea unei analize obiective asupra sinelui și a celorlalți, protagonistul fiind bântuit de spectrele alegerilor sale. Actul
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
poate „recunoaște” și nici asuma ca fiind a sa și care, deși primitoare, nu face decât să potențeze sentimentul de dezrădăcinare și de claustrare În propriile amintiri. Aceste etape gravitează În jurul a două ipostaze referențiale pentru narator, prima constituită de imaginea lui Ștefan, prietenul cel mai bun din copilărie, iar cea de-a doua identificându-se cu Suzanne, sau Zsuzsanna, refugiata de origine ungară ce Îi va deveni soție. Amintirile despre război aduc cu sine pe cele ale morții mamei, ale
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
tempera durerea. „Acest moment m-a obsedat În toți anii care au trecut de atunci. Și totuși există episoade ale poveștii pe care memoria mea nu mai reușește să le reconstituie. Cele câteva secunde dinainte de fluieratul șefului de gară. Iar imaginile respective nu s-au șters din pricina celor șaizeci de ani care mă despart de clipele acelea. Nici nu trecuseră bine câteva luni și, cu privirea ațintită la dalele albe sau galbene ale unui spital improvizat, deja nu mai știam de ce
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
trebuie să recunosc că fotografia dezolantă a ursulețului prăbușit ca dintr-o luptă acerbă Împreună cu titlul provocator m-au făcut să cad În capcana prejudecății, fapt pentru care, Înainte de a pătrunde În universul romanului, mintea mea țesea fir cu fir imaginea morții unei tinere ființe. Depășind primele pagini Însă, mi-am dat seama Însă că nu e vorba despre un gest extrem al unei minți afectate, ci de o Întreagă sumă de motivații, despre percepții individuale, uneori eronate, dar nu mai
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
izolarea fiului de propriul părinte, fapt ce marchează eliberarea autorului de trecut: „Băiatul supraviețuiește, desigur, pentru că este la mii de kilometri depărtare. Tatăl nu are tot atâta noroc. Lumini roșii, copacii tăcuți.” Revenind la persoana Întâi, autorul Încheie romanul cu imaginea tatălui, acum iertat de toți, dar mai ales, de propriul fiu: „Mica placă de granit satisface destul de bine și propriile mele nevoi (...) din Înalt am impresia momentană a unei bătăi din aripi insistente, pline de speranță, aproape că Îmi imaginez
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
violența autodistructivă, ci ceva mult mai periculos pentru membrii micuței comunități În care trăiește: indiferența față de codul unei existențe inautentice, de o micime Înfiorătoare, ajunge să distrugă echilibrul acestei lumi tihnite, ce se vrea perfectă, amintindu-i falsul și impostura. Imagini ca cele ale petrecerilor de duminică după-amiază se află În contrast cu mizeria morală a unei societăți care ascunde o mare minciună, aceea a unei vieți indecente. Lewis Înțelege acest lucru și este exilat treptat, obligat să se Închidă În sine, să
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
În toate culorile curcubeului și apoi Învârtit, o singură culoare va fi vizibilă, și anume: griul. În consecință, obiectivul biologului sexual este de a „Încetini viteza psihologică”, pentru a dezvălui toate nuanțele vieții intime.” În ceea ce privește dimensiunea mitologică, este speculată obsesiv imaginea titanului Greciei Antice, Prometeu, imagine ce se dorea, de către tabăra opusă Fundației, Frăția, a fi asociată tinerilor germani care, În viziunea lor, trebuiau să dobândească trăsături și calități masculine superioare. Mitul speculat Îl are În centru pe zeul evocat anterior
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
apoi Învârtit, o singură culoare va fi vizibilă, și anume: griul. În consecință, obiectivul biologului sexual este de a „Încetini viteza psihologică”, pentru a dezvălui toate nuanțele vieții intime.” În ceea ce privește dimensiunea mitologică, este speculată obsesiv imaginea titanului Greciei Antice, Prometeu, imagine ce se dorea, de către tabăra opusă Fundației, Frăția, a fi asociată tinerilor germani care, În viziunea lor, trebuiau să dobândească trăsături și calități masculine superioare. Mitul speculat Îl are În centru pe zeul evocat anterior, Prometeu, dar și pe fratele
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
le-a Întors și le-a potrivit În așa fel Încât cotul de pe o schiță a devenit nasul alteia, iar urechea de pe a treia s-a transformat În ochiul celui de-al patrulea desen. Până la urmă, avea să apară o imagine În care fiecare detaliu făcuse cândva parte din contextul său original, contribuind În același timp la crearea unei imagini noi. Oare ar trebui să fac ceva asemănător? Dacă aș fi adunat toate detaliile contradictorii ale poveștii mele și le-aș
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
iar urechea de pe a treia s-a transformat În ochiul celui de-al patrulea desen. Până la urmă, avea să apară o imagine În care fiecare detaliu făcuse cândva parte din contextul său original, contribuind În același timp la crearea unei imagini noi. Oare ar trebui să fac ceva asemănător? Dacă aș fi adunat toate detaliile contradictorii ale poveștii mele și le-aș fi aranjat Într-un model nou, mai convingător? Abia atunci povestea mea va deveni mai mult decât o sumă
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
și care au devenit parte a unui peisaj monoton. Deși cu o dimensiune mică, fiecare capitol reușește să relateze Într-o nuanță cenușie o concluzie clară, fapt admirabil, dar care Își pierde farmecul În acest tot unitar parcă prea aglomerat. Imaginea recurentă a căsniciei ratate are În centru ideea că „o căsnicie durează Între două da-uri”, cel de la starea civilă și cel al divorțului și concluzia că „dacă poți suporta mirosul gagicii tale, care se cacă În fața ta, dacă nu
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
Îi despartă pe cei doi. Pentru Aida, iubirea pentru Radames este Însă singurul motiv pentru a trăi. Binecunoscutul marș triumfal Îl Însoțește pe Radames În timpul ceremoniilor de serbare a victoriei. Scena este monumentală, decorul, costumele și momentele de balet Întregind imaginea unei lumi aflate la apogeu. Faraonul Îi promite comandantului Împlinirea oricărei dorințe. Radames cere eliberarea prizonierilor etiopeni, ceea ce trezește Împotrivirea preoților. În aceste momente, muzica surprinde cu măiestrie diferitele stări ale celor de pe scenă, tabloul fiind unul dintre cele mai
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
fermecați de o mare pasiune. Multe fete Îmi returnau De veghe În lanul de secară Încruntate, ca la mirosul unui pârț, zicându-mi că nu e scris bine, e simplu, prea simplu... În fine... Găsesc la Gospodinov o plastică a imaginilor foarte convingătoare, Însă cochetând cu ceea ce poate fi dincolo de realitate: „Părinții se interesează de lucruri mărunte, ca, de exemplu când ai Început să mergi. Nimeni nu te Întreabă când ai Început să gândești. Primele gânduri, pas cu pas, dac-aș
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
e al meu, spune. Geamul e Închis, dar discul trece prin el ca prin aer. Instinctiv, Îl scot pe-al doilea și-l arunc și eu.” Se vede că autorul montează cuvintele ca pentru un film, În această carte cu imagini. Și aici mă Întorc la scris, care poate fi culoare, se poate auzi, se poate mirosi. Prin scris, Gospodinov „se scoate”, obținând aprecierea cititorului chiar și În momentele de clară slăbiciune. De fapt, iese la iveală de câteva ori un
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
recurent. Schimbă subiectul, scoate un roman dintr-un colaj de gânduri mai mult sau mai puțin intime, sperând sau poate bazându-se pe tehnica folosită, explicată primitiv de mine astfel: dacă, uneori, citind, pierzi ideea sau nu Înțelegi ruperile de imagini și aparenta inconsecvență a lor, las-o așa. Nu căuta logică acolo unde este spontaneitate. Ai bucăți de jurnale, frânturi de povestiri, fragmente din alte romane, dialoguri neterminate și chiar niște firmituri de poezie. Romanul natural este intuitiv. Căutam legături
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
fragmente din alte romane, dialoguri neterminate și chiar niște firmituri de poezie. Romanul natural este intuitiv. Căutam legături simbolice Între capitole, dar am agățat pălăria lui Indiana Jones la loc În cui. Nu citeam un cronicar. Curgerea ușoară a unor imagini aparent neconectate Între ele aduce aminte de curgerea replicilor seci din Spuma zilelor a lui Boris Vian. Sincer, și eu aș fi vorbit despre budă, făcându-mi timp să rumeg așa un divorț. Și poate că aș fi luat-o
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
pe care cu greu o ia În serios. Iar aceasta este a doua mare calitate a „romanului natural”, fiind ca un playlist optim, În care toți iubitorii de scris se pot regăsi. Și las cartea pe mâna lor, pentru că dincolo de imagini și tehnică, există o senzație, un sentiment prin care ai vrea să descrii această carte; te surprinde cu o atenție la detalii foarte sensibilă și cu o profunzime care trece de granițele unei simple avangarde tehnice și te face să
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
nebunie cu care fiecare Își urmărește visul, rămânând prizonierul propriei existențe și singurătăți, despre multiplele forme pe care le Îmbracă iubirea, despre răni și mutilări interioare. O piesă despre Artă și despre confruntarea acesteia cu Moartea, despre raportul fragil dintre imagine și ceea ce se află În spatele acesteia, despre reflectările multiple ale realității interioare În formă, gest, cuvânt, despre Încercarea disperată de a surprinde (Încremeni) Într-o formă un suflet, o existență În fapt. Despre Încercarea de a te salva ca artist
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
femei, rămase nemișcate În scena finală, iar Între ele proiectată, neagră pe fundalul alb al fostului spațiu al Artei, silueta lui În căruciorul cu rotile. „Între”petele de culoare ale rochiilor Ei: portocaliul torid, verdele cald, violetul sobru. Rogvaiv. Asemenea imaginilor redate pe marele ecran alb ce semnifică spațiul de lucru În care Viața devine Artă odată cu impregnarea pe peliculă a suflului interior: curcubee unicolore, fragmente ale singurei frumuseți accesibilecea imperfectă. Cea care nu poate exista În afara suferinței. Cea care se
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
dintre ei. Jumătăți de cerc. Un spectacol fotografie, așa aș defini ceea ce a propus, la debutul său regizoral, scriitorul Lucian Dan Teodorovici. Un spectacol ca o suită de instantanee. Asemenea lor, alb-negrul reușitelor și minusurilor acestui spectacol. Pe retină rămân imagini de o extraordinară fluiditate și frumusețe: cordonul negru al rochiei desprins de mișcarea bruscă a mâinii lui În căutarea adevărului de dincolo, broșa albă refăcând o altă rochie sfâșiată, oboseala din gesturile soției când Își eliberează părul și odată cu el
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]