5,207 matches
-
care se traduce în alocarea unor prerogative esențiale plenulului Camerelor reunite ale Parlamentului. Ținând seamă de aceste realități, este util ca reforma camerei superioare să urmărească două paliere distincte: a. o recrutare diferită în raport de camera inferioară și b. individualizarea prerogativelor pe care le deține. 2. O recrutare distinctă Această recrutare a senatorilor poarte urma și adapta modelul american de reprezentare egalitară, indiferent de anvergura populației. În cazul în care se mențin actualele județe, se poate imagina un sistem care
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
portret-interviu cu regizorul Sică Alexandrscu, glume, anecdote și condoleanțe și iarăși dispute gazetărești, de data aceasta cu C.C.R („Un miop răzvrătit” semnat G. Vas, dar și o poezieportret de Sandu Vârtej cu recomandarea „Să și-l aleagă fiecare” dar individualizarea este gata făcută: „ Kohn - Cehan, căutător de subvenții la Primărie nefiind altul decât Const. Cehan - Racoviță de la ... Timpul. Când Informatorul Bucovinei avea să-și înceteze activitatea, primii care s-au bucurat au fost cei de la Timpul, dar nici Luptătorul n-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Să fie oare tirania mai generoasă cu talentele ce se nasc, in statu nascendi, cu tinerii debutanți În artele majore, precum romanul sau filosofia?! A, nu, bineînțeles că nu, și cu toții am urât-o tocmai pentru că Înăbușea orice tentație de individualizare, de exprimare majoră Într-un domeniu sau altul al vieții spiritului. Dar... e vorba, În esență, despre „blestemata” problemă a adaptării! Nu cumva, unii dintre noi tot Înverșunându-ne contra tiraniei și a brutalului ei bun-plac, ne-am... cum să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de protest, de delimitare față de corpul politic ale cărei însemne simbolice și efective le porți, dar și o auto-profilare, o separare radicală de un grup sau de o politică care nu te mai reprezintă; o „acțiune politică”, un act de individualizare, dar și de nouă reprezentare în numele tuturor celor care, la un moment dat, sunt nemulțumiți de starea de fapt, de strategia puterii. Nu, la noi nu se „dau demisii”, la noi se „protestează” prin colțuri, se fac bancuri corosive, „geniale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ei cred că își asumă singularitatea, unicitatea ca "dar" divin. Poetul ca instanță impersonală este perceput de mulți aidoma unui oracol pythiac, care bolborosește vorbe doar de inițiați pricepute. În fond, simplitatea este cel mai greu prag de atins, iar individualizarea la sânge a limbajului este un deziderat pe care puțini poeți îl ating. Există, probabil, un trend al timpului, așa ca modă a poemului și a poeziei, care face ca o generație să scrie oarecum asemănător, până în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Planchard, pedagogia experimentală se afla încă într-o fază de tatonare, de dezvoltare sporadică (1, p. 136). Oricum, educația nouă și pedagogia experimentală se sprijineau reciproc. Amploarea pe care a luat-o utilizarea testelor se explică atît prin tendința de individualizare a învățămîntului, cît și prin importanța acordată factorului ereditar în dezvoltarea ființei umane ambele, idei fundamentale ale educației noi. În general, în numele educației noi, se insistă pe modalitățile de activizare a elevilor, atît în procesul instructiv prin creșterea ponderii activităților
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
toți își dezvoltă spiritul de independență, întrucît unii se mulțumesc să stea în umbra celor mai activi și cu mai multă inițiativă. Cu toate aceste deficiențe, R. Cousinet are meritul de a fi pus în evidență rolul grupului școlar în individualizarea actului educațional și socializarea elevului. PETER PETERSEN, profesor la universitatea din Jena, a inițiat, din 1924, un sistem de instruire în care clasa era înlocuită cu comunitățile de muncă. Urmîndu-l pe sociologul Fr. Tönnies (1855-1936), pedagogul german făcea distincție între
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
două noi sisteme de organizare a procesului instructiv. Dalton Plan, după numele localității Dalton din statul Massachussetts, a fost inițiat de HELEN PARKHURST și pus în aplicare din 1919. Trăsătura caracteristică a acestei școli de nivel secundar o constituie deplina individualizare a învățămîntului, în condițiile impunerii unei programe unitare. În sistemul de instruire de la Dalton, anul de învățămînt era împărțit în zece etape de lucru, în mod similar era împărțită și programa școlară. Fiecare din aceste părți, la rîndul ei, era
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în U.R.S.S., cînd a fost creat sistemul brigăzilor de muncă. Cealaltă încercare Sistemul Winnetka mai minuțios elaborată, a fost realizată de CARLETON WASHBURNE, în suburbia Winnetka a orașului Chicago, în 1920 (22). Și aici se oferea o soluție pentru individualizarea învățămîntului, potrivit înclinațiilor elevilor, dar nu se neglijau activitățile comune și nici stimularea capacităților creatoare ale elevilor. C. Washburne păstra clasele, însă nu după vîrsta elevilor și posibilitățile lor de a promova la toate obiectele de învățămînt, ci se constituiau
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școlii active". Spiritul acestui puternic curent pedagogic s-a afirmat cu vigoare chiar la teoreticieni mai puțin receptivi față de noile tendințe ale epocii. Acționîndu-se în spiritul "școlii active" s-au efectuat cercetări și s-a scris mult cu privire la individualitatea copilului, individualizarea învățămîntului, metode pentru cunoașterea elevului, alcătuirea fișei pedagogice. N-au lipsit preocupările pentru educația morală și religioasă, educația estetică. Se poate spune că în deceniile trei și patru a apărut în România mai multă literatura pedagogică decît s-a publicat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
motivația decurge din însăși conștientizarea reușitei; sînt create condiții pentru participarea activă a elevului; acesta îndeplinește independent o sarcină pentru a oferi răspunsul adecvat fiecărei unități; este asigurat progresul în instruire, potrivit ritmului fiecăruia; se realizează astfel, în bune condiții, individualizarea învățămîntului. B. F. Skinner ține să precizeze că instruirea programată nu-și poate propune obiective dincolo de faptele pe care le poate controla și anume: informația ce se oferă și răspunsul pe care-l dă elevul. Ce se întîmplă între cele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în domeniul atît de complex al educației și învățămîntului. 16.2. Psihosociologia grupurilor Teoria educației în grup, promovată de educația nouă, în deceniile al treilea și al patrulea, urmărea, mai ales, să ofere o soluție pentru a realiza atît o individualizare a procesului de educație, cît și o socializare a elevilor. Reprezentanții acestei teorii au relevat astfel valoarea metodei muncii pe echipe, criteriile grupării elevilor, îmbinarea caracterului social și individual al activității. Ei nu s-au ocupat decît tangențial de multe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
17.2.4. În constelația cercetărilor pedagogice din anii '60-'80 se înscrie, prin rezultatele fructuoase obținute, orientarea psihosocială în abordarea fenomenului educațional. Această orientare s-a impus pe plan mondial, pe de o parte, ca un recul al tendinței individualizării și tehnicizării exagerate a educației, iar, pe de altă parte, ca un rezultat firesc al valorificării, în cadrul pedagogiei, a cuceririlor sociologiei și psihologiei sociale. Formarea personalității umane este, în aceeași măsură și concomitent, un proces individual și social. Individual, întrucît
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Cartea atît de plină de interes a lui J. J. SERVAN-SCHREIBER Sfidarea mondială, prevede ca în societatea informatizată care va lua locul societății industriale, calculatoarele să pătrundă adînc în domeniul învățămîntului, permițînd o accentuare a instrucției individualizate; o astfel de individualizare, la rîndul ei, va favoriza dezvoltarea aptitudinilor fiecăruia, după cum societatea informatizată va asigura cea mai bună utilizare a acestor aptitudini Din practica și teoria ultimelor decenii, rezultă o puternică tendință către formele de instruire care îngăduie un grad mai înalt
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rîndul ei, va favoriza dezvoltarea aptitudinilor fiecăruia, după cum societatea informatizată va asigura cea mai bună utilizare a acestor aptitudini Din practica și teoria ultimelor decenii, rezultă o puternică tendință către formele de instruire care îngăduie un grad mai înalt de individualizare a procesului instructiv. Este și firesc, din moment cel accentul se pune tot mai mult pe stimularea învățării, pe creativitate și nu pe reiterare. Se pare că, în viitor, clasa, care grupează elevii după vîrstă avînd o tradiție de peste trei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
parte, altor structuri învățămîntului individual și pe grupe. Pentru anumite materii s-ar putea organiza ,,grupe de nivel", cu același conținut, dar cu metode și ritmuri diferite de învățare (B. Schwartz, T. Husén, Ch. Hummel). Concomitent cu extinderea formelor de individualizare a instrucției, se vor perfecționa formele de socializare, menite să cultive capacitatea: de cooperare, de comunicare. S-ar putea înfăptui, astfel, cele două aspecte ale învățării inovatoare anticiparea și participarea. Se prevede ca, în viitor, să se extindă sistemul de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aplică și poveștilor despre pirați, care au fost transmise, înainte de a fi conservate în scris de cei doi autori discutați mai sus, de agenți-călători, jurnaliști, negustori, marinari, pelerini, misionari, oficiali statali, juriști, jurați, predispuși la deformări de tip localizare/delocalizare, individualizare/dezindividualizare, temporație/detemporație, schimbarea ordinii importanței unor personaje și întâmplări, în funcție de arbi trariul interesului receptor. Odată fixată, povestea a devenit mai ușor de reținut și de transmis, iar mitemele, având șablonul deja format, s-au putut combina și recom bina
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
frontală are o oarecare utilitate În cazul durerilor intolerabile (bolnavul continuă să perceapă durerea dar ea nu-1 preocupă). Proiecțiile prefrontale, la nivelul căruia ajung impulsurile mediate prin SAA participă la generarea percepției dureroase și Îi conferă personalitate acesteia (personalizarea durerii, individualizare), iar prin conexiunile cu hipotalamusul și sistemul limbic, asigură reacțiile vegetative și emoționale asociate cu durerea În cadrul neuromatrixului. Cortexul cerebral recepționează durerea, dar are și rol inhibitor În cadrul acțiunilor general-inhibitorii asupra structurilor subcorticale. O dovadă este hiperalgezia din sindromul talamic
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
în cartea de față cu intenția de a le conferi personalitate: valoare, ierarhie, afiliere. Metoda nu poate fi decât cea filologică: citire completă, contextuală, comparativă a textelor. Tinerii din zilele noastre vor imagine, caută cauze directe, agenți siguri ai istoriei, individualizări de sarcini și răspunderi. În loc de indivizi, le ofer persoane pentru a alege singuri adevărul. Nu pretindem că am construit alt chip al lui Eminescu târziu dar, întrucât construim cu avizarea materiei dinspre filologie, credem, cel puțin, că am pus dialogul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
comună marilor comunități culturale, pe care Jung o numește inconștient colectiv. Acesta, atunci când iese la suprafață, se exprimă prin arhetipuri și mituri, tot el comandă psihologia maselor, în vreme ce subconștientul individual e populat de imagini și simboluri și comandă psihologia individului, individualizarea. Cele două inconștiente se întrepătrund și cred se pot condiționa. Psihozele sociale, obsesiile maselor, nu sunt altceva decât răbufnirile inconștientului colectiv. Acest fond inconștient, atât cel individual, cât și cel colectiv, scapă controlului; răspunsurile pe care el le va da
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
povesti. O epopee, În durata unei clipe. Imediată, urgentă, acaparatoare. Dilatând, concentrând, fără a pierde vreodată contactul cu materia concretă, imprevizibilă. Existența toată, a tuturor, a oricui pare asumată instantaneu, printr-un fel de rapt: act deopotrivă Întâmplător și absolut. Individualizarea extremă Înglobează spontan totalitatea, fragmentul posedă Întregul, specificitatea apăsată, ireductibilă aparține universalului. Generalitatea cea mai cuprinzătoare, prin particularizarea cea mai marcată. Ceea ce ni se arată nu este altceva decât, cum va spune autorul Însuși, „bizara aventură de a fi om
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca paradigmă literară specifică postmodernității, dar nu și neapărat postmodernă. Faptul că trăim Într-o lume care, după cum spunea Baudrillard, se impersonalizează pe măsură ce verbul a personaliza se folosește tot mai frecvent, este evident. În al doilea rînd, la fel de ostentativă este individualizarea axiologică echivalentă pentru unii cu crahul axiologic ceea ce face ca fiecare dintre noi să negocieze cu sine pentru a accepta și a-și putea trăi viața conform unor principii care nu mai Întrunesc sufragiul majoritar: este chiar travaliul invenției de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Hipocrate. O altă variantă, mai nouă, se bazează pe neurotransmițătorii ce stau la originea unei tipologizări tot cu patru variante temperamentale, promovată de Cloninger. 1.8. Cele două metodologii în caracteriologie Temperamentul și caracterul ajută la descrierea, clasificarea, identificarea și individualizarea oamenilor. Se are în vedere polul corporal biologic al omului, precum și cel psihologic, atât în dimensiunea temperamentală a acestuia - de sorginte biologică -, cât și în cea specific umană, centrată de eul conștient și descriptibil prin logos, pe baza expresivității sale
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
stimuli noi și satisfacții facile. Copiii nu mai ajung să simtă acel adevăr fundamental care îi făcea să se retragă într-un loc plăcut și protejant. Se dezvoltă treptat mecanisme adaptative centrate pe nesiguranță și teamă în raporturile sociale, iar individualizarea apelează cu precădere la resurse agresive care vizează mesajul imediat și afirmarea rapidă. În Orient, individul este educat să țină cont de opinia și dorințele celorlalți, dar și de vechi tradiții comunitare. Primele impresii matinale în Japonia - „Ce bine arăți
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
viața comunității evreiești la începutul războiului (când erau amenințați, hăituiți, dar se aflau totuși în libertate), cealaltă descrie lunga agonie a evreilor în lagăr (trăind terorizați de spectrul ultimei clipe). Surprinderea colectivității în asemenea momente-limită e realizată printr-o reușită individualizare a personajelor. Evreii nu sunt priviți ca o masă informă, nediferențiată, ci dimpotrivă, ca entități unice și nerepetabile, fiecare avându-și destinul său, dincolo de acela tragic, al tuturor. Același subiect este tratat și în Roza și ceilalți (1946), de data
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]