4,230 matches
-
noi de acasă; era ceva profund american, neatins de exotismul care a invadat pampas-urile noastre. Asta se poate datora faptului că imigranții anglo-saxoni nu se amestecă cu chilienii, păstrîndu-se astfel puritatea indigenilor, lucru care În țara noastră este practic inexistent. În ciuda tuturor diferențelor de obiceiuri și de limbă care ne separă de sora mai mică de peste Anzi, o exclamație pare să fie internațională: „Dați-le apă!“, salutul cu care erau Întîmpinați pantalonii mei scurți pînă la gambe, care nu erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
angajament și cu o mamă bolnavă pe cap, fără casă (fără „coteț“, cum se zice) în care să poată să-și primească amicii (oful cel mare al lui Atti, pesemne...), temător de propria lui umbră, oferind doar bucurii palide și inexistente... El, Atti, se mulțumea și cu acestea, dar Pierre bineînțeles că nu! Pentru el nu era, fără îndoială, decât un joc, un amuzament, o jucărie luată cu sila de la altul, iar apoi azvârlită cu indiferență! Pierre asculta cu un simțământ
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trebuie să fie, cuvintele se prăvălesc și ele. Am văzut prăbușindu-se cuvintele pe care le aveam. Fiind încredințată că o dată cu ele s-ar fi prăbușit, dacă le-aș fi avut, și cele pe care nu le aveam. Iar cuvintele inexistente ar fi ajuns la fel cu cele existente, care se prăbușiseră. N-am știut niciodată de câte cuvinte ar fi nevoie pentru a acoperi pe deplin goana buimacă de sub frunte. O goană îndepărtându-se iarăși,cât ai clipi, de cuvintele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
indienii virtuali - cuvântul doar e atât de la modă azi. Poate că o fabrică de jucării japoneză ar putea produce și livra indieni tamagochi în cutii mari de carton. Modul de folosință ar specifica: În afara orelor de serviciu sunt ca și inexistenți, dupăterminarea programului zilnic trebuie hrăniți și păstrați la rece în sertare. Așteaptă acolo cu nerăbdare următoarea zi de lucru. Nu există riscul unei vieți de familie. Din 1945 și de la reunificare încoace, Germania face eforturi și mai mari să dobândească
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Aciocîrlănoaiei încetarea bruscă și totală a șirului de privațiuni la care eram supuși în ghetoul Bumbăcari, nici nu a însemnat intrarea triumfală în "epoca de aur", o gogoriță stupidă a regimului comunist; dar nici intrarea "dincolo", în raiul absurd și inexistent fabricat pe cale industrială de managerii echipați în haine lungi și cernite de culoarea cernoziomului hrănitor și în care intrarea era permisă doar pe bază de abonament realizat metodic prin mici atenții sub formă de pomelnice, acatiste, agheasme, sfeștanii etc., plătite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ar fi fost scutită de atâta suferință și batjocură, s-ar fi bucurat mai mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și scornind cu mintea în delirul halucinant al burților goale spațiul inexistent numit RAI, unde poți găsi o bucată de mămăligă cu ceapă să-ți astâmperi foamea criminală. Moș Danilov a avut încredere totală în omul acesta necunoscut, străin, venit de pe meleaguri îndepărtate. Cum de-a intuit el, cum de și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
conceptualiza fenomenul. Nu poți vorbi despre o clasă socială și o manieră de a fi în lume atunci când burgheziei românești i-a fost ștearsă chiar și amintirea din memoria colectivă a națiunii.) Si pentru că tot am început să scriu despre inexistenta burghezie românească, încă ceva despre burghezia "adevărată" și formele ei de manifestare. Am lucrat astăzi în grădină pentru Madame R., burgheză "din naștere", fiica unuia dintre foștii guvernatorii ai băncii de stat ai Spaniei, acum exilată profesional lângă Geneva. Pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
era antipatic, fiindcă, de câte ori îi întâlneam în jurul Pieței Rosetti, silueta uriașă însoțită de cățelul pitic, nu-mi răspundea la salut. De știut mă știa de la redacție și din vacanțele la mare, dar probabil că slăbănoaga de corectoare era ca și inexistentă pentru el. Într-o zi, când se descărca pâinea, treceam spre coada cozii, iar el era în față, cu un cap deasupra tuturor. Spre uimirea mea, m-a întrebat pe mutește, arătându-mi întâi un deget, apoi două, câte pâini
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acestea n-au făcut decât să confirme valabilitatea și importanța acestui mesaj. Pentru mine a devenit o carte excepțională. Am încercat s-o recomand și altora, dar cu toate recomandările mele, gradul de interes al celor vizați a fost aproape inexistent. Se dovedea că eram unul din puținii oameni care înțelegeau importanța excepțională a acestei scrieri, reprezentam până la urmă, unul din puținii destinatari ai mesajului. Deci ne aflam aici pentru a învăța niște lecții și am început să caut și alte
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Pe scurt, satul este astăzi - oricât încearcă să ne îmbrobodească domnii de la oraș, simțitori și pătrunși de valorile dacice - o firească prelungire a mahalalei. Și, oricum, dacă e să vorbim de veșnicie, aceasta sa născut, probabil, la pat. (2006) Țăranul inexistent Telespectatorul care se uită la emisiunea de la TVR Cultural Planeta kitsch, prezentată de Adrian Pintea, nu are mari șanse să se lămurească în privința kitschului. De fapt, realizatorii înșiși nu prea par să aibă clară noțiunea. Pentru ei e simplu: Cultura
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Grâu muiat domnișorește în lapte“; „O lacrimă melodramatică de untde lemn“; „Sfecla fierbe separat, căi rușinoasă și roșește“ etc. Totul e „magic“, „miraculos“ și, desigur, „dumnezeiesc de bun“. În realitate, și Bucătăria lui Radu tot despre o lume a satului inexistentă vorbește, despre o proiecție intelectuală citadină asupra acesteia. „În ziua acesta, toate fetele mari își pun nu știu ce sub pernă“, „țăranii ung cu usturoi grinda“ etc. Fetele mari de la țară sunt însă conștiente că mult mai eficientă pentru viitorul lor amoros
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
comercialului: banul e ochiul dracului, iar noi ne ocupăm de lucruri pure și înălțătoare, par a zice ei. E frumos, nimic de zis, să se ocupe de lucruri pure și înălțătoare, numai că, gândind așa, riscă să trăiască întro lume inexistentă, printre norișori ima cu lați și pufoși. În realitate, nici cultura nu e o fecioară îmbrăcată în alb, nici lucrurile care țin de comercial nu sunt atât de mur dare și de josnice. Unde vreau să ajung? La faptul că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
atunci când vine vorba de cel deal treilea partener al acestui mariaj, Partidul Conservator. În momentul în care liberalii, acum o lună, se înfrățeau cu partidul lui Voiculescu, toată lumea sa întrebat ce rost are o alianță cu o formațiune politică practic inexistentă ca scor electoral și, în plus, care are o imagine destul de șifonată. Răspun su rile au invocat toate veșnicul as din mâneca PCului: televiziunea, pe careo folosește ca armă electorală. Întrebarea care rămâne e totuși dacă merită să te însoțești
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
timp să-i pară rău. (Purta cisme de cauciuc, pantaloni de doc vînăt, o flanelă vișinie spălăcită de soare. Își ducea din cînd În cînd mîna grea ca o vîslă la bărbie și rămînea cu ochii apoși fixînd un punct inexistent deasupra mării.) Ar fi vrut să obțină ceva anume de la viață și tocmai acest lucru Îi era refuzat. Se simțea nu urmărit de destin (ca anticii), nu constrîns, ci frustrat, Înșelat În speranțele sale. (Făcea pauze mari vorbind. Trecuse de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pro sau contra avortului ; avortul mi se pare doar declicul instrumentul narativ găsit de Mungiu pentru a vorbi, de fapt, despre altceva : solidaritatea feminină, complicitatea în vremuri de ciumă, libertatea și liberul arbitru, manipularea și lașitatea sau, forțând un cuvânt inexistent, lașitudinea (amestec de lașitate și lassitude)... Dar nu vreau să eludez problema în sine, chit că mi se pare secundară : 4, 3, 2 este și un film despre avort (în aceeași măsură în care este și un film despre comunism
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
i-a păsat de substanță (adică de scenariu). Scenariul e atât de subțire (o fi minimalist ?), încât filmul seamănă cu niște haine de firmă care umblă singure pe un podium ; până și manechina angajată să le prezinte (Anca Florea) e inexistentă... Cred că Gică Preda este victima (liber consimțătoare) a unui bovarism care nu e numai cinematografic. Ca pentru orice om venit din mediul rural, contactul cu Capitala a reprezentat șansa de a-și depăși condiția și de a se integra
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ș.a.m.d. decât prin texte ; dar, dacă am echivala toate aceste vârste istorice cu cinemaul, le-am putea regăsi pe toate păstrate pe peliculă. Pe cinemagia (www.cinemagia.ro) mai precis, pe forumul de discuții , filmele vechi sunt aproape inexistente. Nu apar în propoziții decât foarte rar, și atunci pentru a fi demolate. Vechi înseamnă aici deja Welles, Bergman sau Fellini. Tânăra generație, neliniștită să nu piardă ultimul Tony Scott (descărcat de pe net, firește !), nu mai are răbdare să vadă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Chirana și Iani. Seara, masă; reapare pe masă „salada de vinete“ faimoasă; cele două țigări închid ziua și mă lasă în pragul nopții în lunateca și halucinanta mea singură tate. Nu am pe nimeni, Monica. Lumea se mișcă în jurul meu inexistent; vorbele cad de cele mai multe ori alături. În cancelarie, nimeni; acasă, nimeni, în viață, nimeni. Nu am mai cetit ni mic. Aș vrea să mai cred în influența estetică a lui Baudelaire. Nu mai pot. Trec iar printr’o passă teribil
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
miriște și 2640 ha ogoare. Grădinile de zarzavat sunt compromise. Cu toate greutățile nu sunt nemulțumiri. Industria - lipsesc întreprinderile mari. Sunt câteva mori, două fabrici de oale, o fabrică de săpun și lumânări. Situația producției este normală. Capital străin minoritar inexistent. În Dorohoi s-a resimțit lipsa meseriașilor croitori, cizmari, din cauză că majoritatea erau evrei și neavând brevete de meserii, atelierele lor au fost închise de Camera de muncă. Este necesar să se aducă din alte părți meseriași români pentru nevoile populației
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sferele înalte”. Recitindu-le, îmi zic însă că dacă n-aș fi trenat lucrul meu, n-aș fi avut această corespondență. Pe lîngă povestea unor amînări în predarea unei ediții de „restituiri”, în ea se găsesc scurte mărturisiri și reflecții inexistente în alte texte ale Profesorului. în contrast cu chipul său auster, de persoană cu suflet tare, Mircea Zaciu era un sentimental reprimat, capabil de empatie (mai exact de compasiune) și unul dintre nemulțumiții cei mai autentici ai epocii de atunci. Cîteva din
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
casa lui Guillermo: holul de intrare, apoi o cameră dormitor, cu cinci-șase hamacuri suspendate claie peste grămadă și o bucătărie improvizată pe veranda din spatele casei, alcătuită dintr-un aragaz antic și o grămadă de oale aruncate pe jos. Toaleta este inexistentă și, spre deosebire de casa lui Guillermo, nu există nici măcar afară când o întreb pe Maria îmi face un semn degajat spre câmpul din jurul casei și mă privește mirat când mă întorc spunându-i că nu am găsit-o. Stăm cum putem
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
va ridica și Gheorghiță. O podidiră din nou lacrimile când își aminti de cei patru copii pe care i-a pierdut tot în vremea războiului, răpuși de boli, pe vremea aceea neputând să primească îngrijiri medicale, asistența sanitară fiind aproape inexistentă la sate. îi pare rău îndeosebi de Costică și Elena care trecuseră de doi ani, deci scoși oarecum din greutăți și care astăzi ar fi avut unsprezece ani, Costică iar Elena, șase. își șterse lacrimile și îngână cu glas scăzut
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
urmărirea activității celorlalte misiuni diplomatice din Santiago, în special din țările Europei occidentale, în ceea ce privește relațiile cu oficialitățile militare chiliene, problema refugiaților etc. Am început întrevederile "personalizate" cu atașatul comercial. La data respectivă exporturile românești pe relația Chile erau ca și inexistente. Pe vremea mandatului președintelui Allende Chile importa din România tractoare, îngrășăminte, medicamente, produse chimice, electrocasnice... Uzina "Tractorul" avea în Chile un grup de tehnicieni pentru service la tractoarele vândute, iar la Copiapo, localitate situată în deșertul Atacama, la 800 km
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la rândul său: "De ce să nu vorbim românește?!" Era născut în România, copilărise și studiase la noi și avea tot felul de amintiri plăcute despre anii petrecuți "în țară". Deși bugetul ambasadei era minuscul și fondurile de protocol ca și inexistente, mai dădeam și eu din când în când mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu și apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aur topit! De la Conception ne-am îmbarcat pe o avioneta de 8 locuri care avea să ne poarte până în Țara de Foc și înapoi. Distanțele dintre etapele noastre nu erau mari, două-trei sute de kilometri, dar șoselele fiind proaste sau "inexistente", soluția cu avioneta era mai convenabilă. Prima escală a fost Temuco, apoi Valdivia, zona vulcanilor, a lacurilor și pădurilor nesfârșite. Priveam prin geamurile avionetei covorul verde întretăiat ici și colo de râuri, cascade, lacuri și munți cu crestele înzăpezite, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]