3,033 matches
-
adoarmă; de undeva, din spate, apare IOANA; e îmbrăcată în alb, în cea mai bună rochie a ei și ține în mâinile sale un pahar cu apă; e la fel de naivă și totuși e mult schimbată; în această parte a piesei inocența IOANEI trebuie să devină personaj principal.) IOANA (Timidă.): Domnule... (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE n-o aude în primele secunde.) IOANA: Domnule... V-am adus... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se întoarce.): Cine ești dumneata? IOANA: Eu sunt Ioana. V-am adus paharul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îi arată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce frumoasă e! (Întinde mina.) IOANA (Speriată.): N-o atinge! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te doare? IOANA: Nu mă doare. Dar nu vreau să se murdărească. (Șoptit.) E amintire de la mama. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cucerit de inocența IOANEI.): Ioana, ești foarte frumoasă. IOANA: Minți. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mint. Îmi place să stau cu tine. IOANA: Ba minți! Aici toată lumea minte. Și eu mint. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! IOANA: Ba da. Te mint tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
anumite limite. Mai mult de atât, Iuri și cu mine cunoșteam un băiat care Încercase, dar calul fetei Îl Împinsese pe al lui Într-un șanț. Epuizați de aventurile noastre din hățiș, stăteam tolăniți În iarbă și discutam despre femei. Inocența noastră mi se pare acum aproape monstruoasă, văzută În lumina diverselor „confesiuni sexuale“ (care se găsesc În Havelock Ellis și la alții) ale unor țânci care se Împerechează ca niște nebuni. Mizeriile actului sexual ne erau necunoscute. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca temă pierderea unei doamne iubite - Delia, Tamara sau Lenore - pe care n-am pierdut-o, n-am iubit-o, n-am Întâlnit-o niciodată, dar doream din tot sufletul s-o Întâlnesc, s-o iubesc, s-o pierd. În inocența prostiei mele, credeam că scrisesem ceva frumos și minunat. În timp ce o duceam acasă, Încă nescrisă, dar completă, de vreme ce până și semnele de punctuație erau Întipărite În mintea mea ca urma lăsată de o pernă pe carnea unui om care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zbătându-se doar un pic pe podea, În timp ce călăul mascat și neîndemânaticul lui asistent au căzut peste el. Dietrich (acesta era prenumele cunștinței mele) spera să ajungă Într-o bună zi În Statele Unite ca să asiste la vreo două electrocutări; În inocența lui, a derivat din acest cuvânt, adjectivul nehotărât „cutare“, Învățat de la un văr care fusese În America, și, Încruntându-se puțin Îngrijorat și melancolic, Dietrich se Întreba dacă o fi adevărat că, În timpul reprezentației, din orificiile naturale ale corpului ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
renască din cenușă, precum mitica Pasăre Phoenix. Hotărâre pornită din convingerea că „Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește.”. „Ploaia” - „poem” dedicat ploii și copilăriei evocată în deplina ei libertate și inocență. Povestirile comprimate, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „O lecție de neuitat”, tratează despre lumina sublimă a dărniciei, dar și despre bucuriile copilăriei și sinceritatea-i desăvârșită. Chipul de lumină al dărniciei și sinceritatea copilăriei nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mirciulică, se uită împreună la televizor, își împart dulciurile etc. și în același timp pune la cale cele mai neașteptate năzbâtii. Iar treburile astea sânt concomitente, înțelegi, le trăiește fără efort, flori gemene ale aceleiași tulpini. Paradoxul e încîntător, iar inocența, așa cum o desprinzi din ochii Melaniei, poartă în ea suflul tinereții. Deci însușire emoționantă și nu act de senilitate. Azimioară își săltă umerii masivi: ― Părerea mea ― dacă-mi permiteți ― e că nu-i normală! Spune-i cuiva că face conversație
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
probă. Nu, o aiureală ca asta n-o poți susține în fața unei instanțe! Melania... Încep să cred că face parte din specia invincibililor." ― Ascultați-mă pe mine! surâse inginerul. O urgisiți de pomană pe biata bătrână. CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie de bine, Mirciulică! Nu, dragul meu, napolitanele le mâncăm în odaie. Mai discutăm, mai gustăm! N-am găsit jeleuri, degeaba de uiți așa urât. Mi-e teamă că ai deprins obiceiuri extrem de necuviincioase. Eu una am învățat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără să fie. ― Ceva nou? Azimioară înclină capul. ― Au sosit relațiile de la Consiliul Popular. Până la război, casa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
într-unul din manifestele lui, întreaga mentalitate europeană cu privire la homosexual: „ceea ce ridică probleme nu este dorința homosexuală, ci frica de homosexual“. * Nu greșeala lui Adam, ci minciuna ne-a transferat domiciliul din paradis în peșteră. Ne-am descalificat apoi prin inocență, care în fața minciunii echivalează cu a rămâne, sub toate înțelesurile expresiei, în pielea goală. Cine a avut revelația asta acum mii de ani a tradus-o perfect. Cum să nu fi preferat de atunci încoace minciuna și să nu fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu a rămâne, sub toate înțelesurile expresiei, în pielea goală. Cine a avut revelația asta acum mii de ani a tradus-o perfect. Cum să nu fi preferat de atunci încoace minciuna și să nu fi dizgrațiat atât de consecvent inocența, ca pe o deficiență pe care nu ne-o putem justifica? Nu putem suporta să fim inocenți atâta vreme cât tot ce ne înconjoară, viața însăși nu sunt inocente. Am căzut prin minciună ca să dispărem prin minciună. * Toate rândurile astea se vor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
câte s-au adunat din suferința de a nu le fi văzut cei care scriu atât de multe despre atât de puține câte au mai rămas. * Fantasmele ne vor fi abolite încetul cu încetul, nu ne va mai rămâne decât inocența de a spune „sunt liber să aud plânsul fantasmei mele“ - plânsul pesimistului din neant, cel care nu permite uitarea, străinul de Tot, o intuiție a nimănui, pe care o trăim ca pe finețea grimasei, ca pe însăși eleganța disprețului, dar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu diagrame, mâzgălită, pe care fuseseră înregistrate tremurăturile sufletelor indivizilor observați, după întrebări și răspunsuri repetate de sute de ori, mereu aceleași, mereu la fel, un agent de la serviciul secret, băiat încă tânăr, puțin experimentat în ale ispitelor, căzu, cu inocența unui miel nou-născut, în capcana provocării lansate de o femeie, tânără și frumoasă, care tocmai fusese supusă testului cu poligraful și fusese categorisită de el drept prefăcută și falsă. Spuse atunci mata-hari, Aparatul acesta nu știe ce face, De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se pronunțe cuvântul Alb, fără nimic altceva, fără nici o intenție de a afla dacă persoana a votat sau nu, ca să-i provoace reacții negative, tresăriri, neliniști, chiar dacă cel testat ar fi cea mai perfectă și cea mai pură personificare a inocenței, Nu cred, nu pot fi de acord, răspunse agentul, sigur de el, cineva cu conștiința împăcată nu va spune nici mai mult nici mai puțin decât adevărul și prin urmare va trece fără probleme testul poligrafului, Nu suntem roboți, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
metroul sau autobuzul dacă nu dispuneau de transport propriu sau nu voiau să se supună dificultăților traficului urban. Întâmplările, care nu întotdeauna erau povestite doar pe șoptite, exploatau cunoscuta temă a vânătorului vânat, dusul-după-lână-și-întors-tuns, dar nu se mulțumeau cu aceste inocențe puerile, cu acest umor de grădiniță de belle époque, mai creau și variante de caleidoscop, unele dintre ele radical obscene și, în lumina celui mai elementar bun-gust, condamnabil de scatologice. Din nenorocire, și prin aceasta se demonstrau încă o dată bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Fir-ar să fie, deja a pus ghearele pe el Marci Klugerson, oftă Lauren, În timp ce ne apropiam. S-a Întors și s-a oprit o clipă, apoi și-a coborât vocea și a șoptit: Să fiți drăguți cu Marci. Pare inocența Întruchipată, dar e o mare bârfitoare - aude totul și Întotdeauna Înțelege un pic pe dos. Pare așa de rigidă pentru că e convinsă că suferă de scolioză, deși nu are așa ceva. Cu toții credem că e pe cale să divorțeze, doar că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
întrebă ea pe nerăsuflate. Bietul om simți că tot ce era în casă, începu să se învârtă în juru-i. - Păi... păi, s-a dus într-un loc, departe... departe! - Daa... și, când vini de-acolo!?..Îl întreba copila cu o inocență sfâșietoare. - Apăi, a să vie... a să vie, într-o zî! încercă bătrânul un răspuns. - Și, cum era mămăica me‟?! ..îl ținu fata din Anuca, fata pădurarului scurt. - Frumoasî... frumoasî șî tari bunî.!.. - Și, a să vie, mămăica... a să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trăi? Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 3 Prezența în preajma vecinei Nineta era mereu o provocare pentru mine. N-am înțeles niciodată de ce-mi mai căuta compania, chiar și pe când aveam șase ani, vârstă la care șarmul inocenței pruncului se cam risipește. Venea pur și simplu la mama și-i zicea, zâmbind ninetist Doamne, cum mai zâmbea Nineta, parcă era stăpâna unui imperiu condamnat la fericire eternă! să mă împrumute pentru câteva ceasuri. Și mama, întrebându-mă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
totul de cînd lumea și pămîntul... de cînd acest cer de primăvară îmi este mie atît de cunoscut, ca și cum întotdeauna am stat la acest pervaz de fereastră și m-am uitat la proaspătul cer senin de primăvară... Acesta e adevărul... * Inocență și curaj, miracol și neprevăzut, îndrăzneală și entuziasm, energie și exaltare, inconștiență și ardoare, astfel și în nenumărate alte feluri se înființează, uimește și există tot ceea ce apare nou, ivit ca iarba pe dealuri în pragul primăverii, ca puii de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
i-ar plăcea acelui oricui și pentru adevărul că un spirit care e mult prea deosebit și evoluat ar fi inevitabil atașat magiei și miracolului copilăriei, imprevizibilului adolescenței și infinitei energii a “tinerilor din ziua de azi”... Există o anume inocență, o seninătate pură și indescriptibilă, o încredere nemărginită în infinitul vieții, o copilărească și incomparabilă afectivitate, o energie cu valoare inestimabilă, o unicitate paradoxal universală, care se găsește în privirile și atitudinea adolescenților sau a celor apropiați sufletește de această
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
atitudinea adolescenților sau a celor apropiați sufletește de această vîrstă... chiar și aceia care au absolvit deja liceul, chiar și aceia care au înaintat în experiență, încă păstrează mult sau aproape totul din seninul pur de primăvară al privirii, încrederea, inocența și zburdălnicia, dăruirea acelui anotimp al entuziasmului iremediabil, înălțarea sufletească și noblețea afectivității... Cine se vrea sau se crede sau se simte în această descriere să ridice două degete... adică hai să găsim o altă chestie mai relevantă. Cine se
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
am spus la un moment dat. Da? Și ce făceam? Prostioare, nu? Da..., mă amuz eu. De fapt, m-ai luat de mînă. Și ai venit sub pătură cu mine... Aha, sub pătură... E realizabil? mă interesez eu cu impecabilă inocență. Ea îmi aruncă o privire scurtă, parcă să verifice dacă într-adevăr glumesc sau vorbesc serios, îi vine să rîdă, dar ochii îi sclipesc irezistibil... Faza asta e tăiată din start, îmi spune. De ce? Ce-i așa mare lucru să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sens tuturor lucrurilor... Adeseori lasă impresia că poate să aibă ceva mai multă căldură dincolo de nepăsare și îngheț. Ar trebui sau n-ar trebui să-i spun Angela? Ar trebui pentru atracția asupra mea, pentru frumusețea de zăpadă și pentru inocența pe care o vrea pentru sine, dar n-ar trebui, pentru suferința la care mă pune, știind de fapt - sau neștiind - cît de mult simt eu și vreau... poate aceste lucruri îi sînt necunoscute total. Și atunci de ce s-o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
examinăm, fără aprofundarea subiectului, și să amintim că aceste manifestări sunt depășite și uzate moral în contextul momentos, iar protagoniștii din zilele noastre sunt doar niște imitatori a ceva ce cândva a fost original și de actualitate, iar ludicul și inocența au fost confundate și înlocuite în postmodernism cu minciuna și infantilitatea, forma extremă a frivolității și neseriozității remodelând într-o formă nouă concepția despre artă și joc<footnote Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, Polirom, 2005, p. 252 footnote>. Perioada
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a inocenței: se pierdea În copilărie, vîrstă pe care o asocia cu grădini parohiale, cu fete Îmbrăcate În rochii albe de vară, cu mireasma răzoarelor Înflorite și mai ales, cu senzația de a fi la adăpost de orice primejdie. Nu se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]