4,420 matches
-
Înfundate ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt. Fetele mute ale orașului au trecut pe lângă tine indiferente. Ele există, tu deocamdată, nu. Singur, pe strada pustie, exersezi cu insistență, rânjetul acela de Învingător. Pentru când va fi. Ești tânăr, ai dosar bun, adică părinții n-au avut avere nici Înainte, nici după 23 August 1944, te-ai hotărât să mergi la liceul militar din Breaza, ce frumoși sunt ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
continuă drumul și după un timp este oprit de suspiciunea inexplicabilă, aproape violentă a ciobanului. Ia stai, mă! Străinul pășește nestingherit o vreme, apoi o rupe la fugă, fugă de om bătrân ca și a ciobanului, care Îl urmărește cu insistență prin imensitatea câmpiei, fugind obosit prin viroagele line. Ciobanul Îl urmărește gâfâind și, aproape sufocat, apucă ceafa străinului undeva printre tufe de scaieți și măceș. Cine ești tu, mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu! Îi răspunde la fel de gâfâit bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mica metresă a Saigonului meu. La fereastra de la balcon nu se vedea nici o lumină. Cu mâna strânsă am bătut la ușa verde. Mă împiedicasem pe trepte, mă durea glezna. Am întors pumnul pe lateral și am bătut cu mai multă insistență, ca și cu un ciocan. Unde era la ora aceea? Ieșise cu prietenii ei, de ce n-ar fi putut să aibă un grup de prieteni? Într-unul din localurile nocturne care par niște hale industriale cu un far îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și spune-mi, Orfeule, cum ai putea cunoaște dacă nu păcătuiești, dacă cunoașterea ta nu e păcat? Cunoașterea care nu e păcat nu e cunoaștere ca atare, nu e rațională.“ Când îi servi masa, credincioasa lui Ludivina îl privi cu insistență. — La ce te uiți? - întrebă Augusto. — Mi se pare că s-a petrecut o schimbare. — De unde scoți asta? — Domnișorul are altă față. — Crezi? — Firește. Ei, se aranjează treaba cu pianista? — Liduvina! Liduvina! — Aveți dreptate, domnișorule, dar mă interesează atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că știe ceva“, își zise el, iar apoi cu glas tare: — Știi tu ceva? — Eu? - răspunse ea simulând indiferența, și-l privi iarăși. Între cei doi plutea o umbră de mister. — Presupun că oi fi uitat-o... — De ce însă atâta insistență ca să-mi vorbești de ... fetișcana aia? — Ce știu eu!... Uite-așa, și ca să schimbăm vorba, ce-o fi zicând un bărbat când altul i-o răpește pe femeia la care aspira și-o duce cu el? Lui Augusto i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că se aștepta să scriu romanul facerii romanului. În sfârșit, în 1933, s-au publicat Sfântul Manuel Bueno, martir, și alte trei povestiri. Totul în prelungirea aceluiași vis nebulos. Unele din operele mele au izbutit să se vadă traduse - fără insistențe din partea mea - în cincisprezece limbi diferite - după câte știu - și anume: germană, franceză, italiană, engleză, olandeză, suedeză, daneză, rusă, poloneză, cehă, maghiară, română, iugoslavă, greacă și letonă; dar cea care a avut parte de cele mai multe traduceri a fost aceasta: Ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cassou, și cititorul la ce jocuri dialectice atât de conceptiste - atât de spaniolești - mă duce procesul etimologic al lui ex-sistir, con-sistir, a rezista și a de-sista. Și mai lipsește a in-sista, despre care unii spun că e caracteristica mea: insistența. Cu toate acestea cred că-i a-sist pe semenii, pe frații, pe co-oamenii mei, să se găsească pe ei înșiși și să intre pentru totdeauna în istorie și să-și facă propriul roman. A fi de acord!, uf!; există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și băgați în pat și duși cu mașina. Trebuia să fac ceva. Am scris o a treia scrisoare. Aceasta era către un bărbat pe nume Meyer Levin. Levin scrisese o piesă bazată pe jurnalul Annei. Se apucase de proiect la insistențele lui Otto Frank, zicea el. Versiunea lui era, susținea el, fidelă dorințelor Annei. Insista că vorbea cu adevăratele cuvinte ale Annei Frank. Nu înțelegeam cum un scriitor american între două vârste, a cărui singură experiență legată de lagăre fusese cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
țestoase. Totuși nu se mai Întoarse la universitate decât pentru a-i oferi câteva idei lui Țvi Kropotkin, care trecuse fără oprire de la master la doctorat și scrisese deja o grămadă de articole și cărți de istorie. În 1962, În urma insistențelor prietenilor săi și a eforturilor disperate ale lui Țvika, Fima publică volumul de poeme compus În timpul scurtei sale căsătorii din Malta: Moartea lui Augustin și Învierea sa În brațele Dulcineei. Vreme de un an sau doi, au existat critici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca la comandă. Spunea că fiul lui Onkel Rodolph, Ralph, ar fi știut o localitate la mare, foarte convenabilă și cu o poziție superbă la Riviera, am fi putut petrece acolo vacanța împreună. Onkel Ralph, pe care îl vizitasem la insistențele mamei, spunea că, de fapt, făcuse drumul cu Vespa lui. Era cel mai superb mod de a vizita Italia, vântul care te poartă, sentimentul de a fi liber și total independent, căldura! Onkel Ralph locuia în afara orășelului, nu departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
centrelor de fabricație ale concernului „HBA-Holding“ - cum se numea mai nou „Hackler Baumaschinen AG“ - și în sala decorată rustic se găseau mai ales parteneri de afaceri, directori de întreprinderi furnizoare și societăți care acordă licențe, dar și clienți importanți. La insistențele lui Hackler, tata a invitat și câțiva domni din cercul de fabricanți care făceau parte din echipa lui de curling. Hackler achiziționase în oraș un teren mare de construcții, care se afla pe un loc ușor înălțat. De acolo puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu asemenea spectacole. Vladimir Beral cânta la pian faimosul menuet de Paderewsky. Eva îl fredona cu buzele strânse, în timp ce doamna Pipersberg juca în cărți cu bărbații, îmbrăcată decent și învăluită într-o demnitate de veritabilă marchiză. Singură Nora nu ceda insistențelor. Se așeza retrasă, cuminte, îmbrăcată cenușiu sau în culori apropiate de această nuanță, alături de Mariana, o studentă felină, cu părul ca de cânepă, cu toate trăsăturile feței compromise, mlădioasă ca un bici de lux și albă ca o franzelă nerumenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cutiuță de argint, capitonată cu atlas. Ferdinand Sinidis încercase, ca de obicei, și de astă dată, să se sustragă de la chestie. Simțeam că ține să-mi ascundă un amănunt din viața lui Rudolf, care începuse să mă intereseze. Hărțuit de insistența mea, se hotărî cu greu să-mi povestească ultimul și cel mai tragic amănunt: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”, îmi râs Rudolf, cu limba împiedicată din cauza băuturii. La unsprezece ani și jumătate, m-am sprijinit pentru întâia dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Era o Încercare grea pentru hotărârea lui de a renunța la ambițiile dramatice. Chiar dacă admirația lui pentru Ellen Terry nu era lipsită de critici, aceasta era cea mai lăudată actriță a scenei engleze. Probabil piese noi Îi erau trimise cu insistență, zilnic, de către dramaturgi dispuși să scrie pentru ea și ceea ce aproba ea cu siguranță se juca. Neputând respinge din start măgulitoarea ei propunere, Îi răspunse În termeni neangajanți și acceptă să o Întâlnească. Ellen Terry Îl primi Într-un salonaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mi-am rechemat atât de des în amintire câteva situații din care nu a existat scăpare decât cu ajutorul unor coincidențe norocoase, până când acestea s-au rotunjit în povestiri care, în decursul anilor, au devenit tot mai lesne de apucat, prin insistența cu care se voiau credibile până în cele mai mici amănunte. Dar tot ceea ce s-a conservat ca pericol căruia i-am supraviețuit în război stă sub semnul îndoielii, chiar și atunci când aceste întâmplări se laudă cu detalii concrete în povestiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în interiorul gardurilor păzite era permis să se învețe, cu stoicism, în corturi, în clădirile cazărmii și în grajdurile spațioase - lagărul trebuie să fi fost ocupat odinioară de garnizoana unui regiment de cavalerie - cum se poate lupta împotriva foamei și a insistenței cu care roade ea. Puțini erau cei care nu participau. Lamentându-se, aceștia se complăceau în ipostaza de învinși și plângeau după bătălii pierdute. Unii credeau chiar că, în cursul unor jocuri în nisip, ar putea obține retroactiv victorii - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
haine și țigări ne erau înmânate. Astfel îngrijit, mă duceam zi de zi la muncă. În fond, prin comparație cu mizeria generală din afara căminului Caritas, îmi mergea bine, dacă foamea mea secundară nu și-ar fi făcut simțită cu atâta insistență prezența tot timpul, și mai cu seamă în timpul călătoriilor cu tramvaiul. Tramvaiul în permanență supraaglomerat venea dinspre Düsseldorf-Rath, oprea lângă cămin și-și continua drumul clinchetind din stație în stație până la Schadowplatz, unde coboram și luam tramvaiul în direcția Bilk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o ficțiune nesupusă impozitării. Astfel, trebuie să se admită că de acum îmi vine greu să scotocesc prin răstimpul meu de atunci după fapte palpabile. Fiindcă, așa cum s-a-ntâmplat deja în alte episoade, cineva se bagă tot mereu cu insistență în vorbă de îndată ce vreau să ajung la subiect. Ca erou de roman confirmat oficial, el se prevalează de dreptul atestabil al primului născut și, ori de câte ori devine posibil vreun troc, îmi cere proverbialul blid de linte. Oskar insistă să aibă prioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
va face onorurile, fără doar și poate că În chip delicios. Vă asigur că atare voiaj nu-i un capriciu de artist: medicul nostru de familie, doctorul Mugica, m-a sfătuit să-mi tratez energic acest surmenage. Cu toată cordiala insistență a Marianei, Prințesa nu ne va putea Întovărăși. O rețin la Avellaneda multiple chestiuni personale. Eu, În schimb, Îmi voi prelungi această villegiature până la Ziua Primăverii. După cum tocmai ați putut observa, n-am șovăit nicidecum În fața soluției eroice. Las În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atenție și că m-ai ascultat. Îmi rămâne decât să-ți spun să-ți meargă binescu. Să cadă-n ploaie peste tine finochietto. Pujato, 19 octombrie 1946 Cu numele autorilor Cronicile lui Bustos Domecq (1967) PROLOG Înfrunt din nou, la insistențele unui Înveterat prieten și stimabil scriitor, inerentele riscuri și neplăceri care Îl pândesc cu obstinație pe autorul oricărui prolog. Ele nu se referă, desigur, la lupa mea. E rândul nostru să navigăm acum, precum homeridul, printre cele două stânci contrarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sentință. Egoistu dă Pérez, care să sinucide pen’ c-o urâtă nu-i răspunde la apropont, ie În stare să-i uite, la ananghe, p-ăi de l-au slujit și suportat. Pujato, 7 decembrie 1971 Delimitând responsabilități La repetatele insistențe ale autorului, al cărui nume este Mejuto, ofer un loc restrâns În buletinul meu curiosului raport Viața și opera Morarului, care ne-a sosit cu poșta aeriană și maritimă. H.B.D. VIAȚA ȘI OPERA MORARULUI Nu fără o urmă de dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe lumea asta. Pur și simplu nu e posibil. Urmă un moment de liniște. Undeva În habitat se auzea un zgomot ritmic Înfundat, un soi de bocănit. Și zumzăitul omniprezent al instalației de condiționare a aerului. Beth Îl privi cu insistență: — Cred că ți-a venit greu s-o vezi pe Edmunds murind. — E ciudat, spuse Norman, dar până În clipa asta n-am făcut legătura. — Un blocaj, probabil. Vrei un valium? — Nu, spuse el zâmbind. — Arătai de parcă erai gata să plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
țigară de la țigară, părând măcinat de o tensiune internă. În cele din urmă, Norman ajunsese să-l Întrebe de ce fusese internat În spital. Pacientul nu-și mai amintea de ce. Îi părea rău, dar pur și simplu nu-și amintea. La insistențele lui Norman, devenise mai puțin fermecător, mai iritat. În final, Începuse să bată amenințător cu pumnul În masă, cerând imperios ca Norman să vorbească despre altceva. Abia atunci Norman Își dăduse seama cine era acel om: Alan Whittier, care, adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în păr. — Nu pot, i-am spus eu cu severitate, deși îmi venea s-o iau în sus, pe scări, și să mă bag la loc în pat cu el. — Te sun mâine, a zis Adam. —Pa. Alt sărut. Alte insistențe. La care eu am opus o rezistență hotărâtă. El mi-a dat drumul împotriva voinței. În sfârșit, am ajuns la mașină. Ceea ce n-a fost puțin lucru. Am plecat cu mașina către casă. Străzile erau întunecate și pustii. Eram foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
domni care-au liniștit-o. Firul narativ captivant, luările de vederi frontale, sesizarea elementelor simbolice, contextul socio-istoric, codul ansamblului de semne disjunctive, axele spirituale telescopate, digresiunile, pulsațiile, repetițiile motivelor vizuale, rupturile scării sonore, evadarea Într-un niciunde mitic, formele de insistență (prim-planuri color, planuri de lungă durată, mișcări de du-te-vino), sunetele yin, sunetele yang, contrapunctul, aparatul deictic (balansul În patru trimițînd la locutor și la situația enunțării), tripartiția operațională a lui Grard Genette, vocile interioare, simultaneitatea și alternanța dintre conținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]