41,505 matches
-
absorbție a insulinei: cea mai rapidă din peretele abdominal, cea mai lentă din regiunea coapsei - fiecare pacient trebuie să-și facă singur injecția de insulină, atunci când este posibil. Corectitudinea administrării trebuie verificată periodic de către membrii echipei de educație- seringa de insulină, „de unică folosință” poate fi utilizată de mai multe ori numai de către aceeași persoană - înainte de a trage doza necesară în seringă, insulinele intermediare și premixatele vor fi omogenizate injectarea trebuie făcută strict s.c., nefiind dureroasă. Durerea la injectare poate
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
injecția de insulină, atunci când este posibil. Corectitudinea administrării trebuie verificată periodic de către membrii echipei de educație- seringa de insulină, „de unică folosință” poate fi utilizată de mai multe ori numai de către aceeași persoană - înainte de a trage doza necesară în seringă, insulinele intermediare și premixatele vor fi omogenizate injectarea trebuie făcută strict s.c., nefiind dureroasă. Durerea la injectare poate fi produsă de utilizarea unui ac uzat, folosirea unei insuline prea reci. Medicația antidiabetică noninsulinică cuprinde antidiabeticele orale și medicația injectabilă noninsulinică
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ori numai de către aceeași persoană - înainte de a trage doza necesară în seringă, insulinele intermediare și premixatele vor fi omogenizate injectarea trebuie făcută strict s.c., nefiind dureroasă. Durerea la injectare poate fi produsă de utilizarea unui ac uzat, folosirea unei insuline prea reci. Medicația antidiabetică noninsulinică cuprinde antidiabeticele orale și medicația injectabilă noninsulinică, ce pot fi sistematizate în scop didactic astfel: - insulinosecretante (cresc secreția de insulină): sulfonilureice, glinideinsulinosensibilizante (scad rezistența la insulină): biguanide, tiazolidindione - incretine (mecanism mixt de acțiune): analogi de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
nefiind dureroasă. Durerea la injectare poate fi produsă de utilizarea unui ac uzat, folosirea unei insuline prea reci. Medicația antidiabetică noninsulinică cuprinde antidiabeticele orale și medicația injectabilă noninsulinică, ce pot fi sistematizate în scop didactic astfel: - insulinosecretante (cresc secreția de insulină): sulfonilureice, glinideinsulinosensibilizante (scad rezistența la insulină): biguanide, tiazolidindione - incretine (mecanism mixt de acțiune): analogi de GLP-1 (injectabile), inhibitori de DPP-4 - inhibitori de alfa-glucozidază (modifică absorbția glucidelor). Sulfonilureicele sunt substanțe ce stimulează secreția de insulină din celulele β pancreatice ale insulelor
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
fi produsă de utilizarea unui ac uzat, folosirea unei insuline prea reci. Medicația antidiabetică noninsulinică cuprinde antidiabeticele orale și medicația injectabilă noninsulinică, ce pot fi sistematizate în scop didactic astfel: - insulinosecretante (cresc secreția de insulină): sulfonilureice, glinideinsulinosensibilizante (scad rezistența la insulină): biguanide, tiazolidindione - incretine (mecanism mixt de acțiune): analogi de GLP-1 (injectabile), inhibitori de DPP-4 - inhibitori de alfa-glucozidază (modifică absorbția glucidelor). Sulfonilureicele sunt substanțe ce stimulează secreția de insulină din celulele β pancreatice ale insulelor Langerhans, și, ca atare, sunt inutile
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
didactic astfel: - insulinosecretante (cresc secreția de insulină): sulfonilureice, glinideinsulinosensibilizante (scad rezistența la insulină): biguanide, tiazolidindione - incretine (mecanism mixt de acțiune): analogi de GLP-1 (injectabile), inhibitori de DPP-4 - inhibitori de alfa-glucozidază (modifică absorbția glucidelor). Sulfonilureicele sunt substanțe ce stimulează secreția de insulină din celulele β pancreatice ale insulelor Langerhans, și, ca atare, sunt inutile în absența secreției endogene reziduale. La ora actuală se comercializează mai multe generații de sulfonilureice cu proprietăți specifice. Efectul secundar principal al sulfonilureicelor este hipoglicemia care este severă
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
țară este repaglinida, al cărui efect se suprapune peste creșterea glicemică postprandială. Este deci un antidiabetic oral utilizat pentru corecția hiperglicemiei postprandiale, fiind administrat înainte de mesele principale. Biguanidele, cea mai utilizată clasă de antidiabetice orale, acționează prin creșterea sensibilității la insulină, favorizând captarea de glucoză la nivel muscular și inhibând producția hepatică de glucoză. Sunt medicamentele de elecție în diabetul zaharat de tip 2, fiind indicate din momentul diagnosticării dacă nu există contraindicații. Efecte secundare sunt reprezentate de anorexie, gust metalic
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
48-72 ore înainte de orice anestezie generală sau explorare cu substanță de contrast. Din clasa biguanidelor fac parte metforminul (cel mai utilizat produs) și buforminul. Tiazolidindionele reprezintă o clasă de agenți antidiabetici orali al căror efect principal este ameliorarea sensibilității la insulină prin efect asupra receptorilor specifici de la nivel muscular, adipos și hepatic. Actualmente mai este în uz un singur reprezentant al acestei clase, pioglitazona, care, pe lângă efectele benefice pe metabolismul glucidic, ar exercita și efecte lipidice (scăderea trigliceridelor și creșterea HDL-colesterolului
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Januvia) este înregistrată pentru utilizare în România. Este un preparat cu administrare orală, bine tolerat, principalele efecte adverse fiind cele gastrointestinale, cefaleea, rinofaringitele, toate de mică intensitate ce nu determină întreruperea tratamentului. Dacă se utilizează în asociere cu sulfonilureic sau insulină, pot apare hipoglicemiile în condițiile neajustării dozelor în funcție de profilul glicemic. Inhibitorii de alfa-glucozidază întârzie digestia și absorbția glucidelor la nivel intestinal, prevenind astfel creșterile glicemice excesive postprandiale. Preparatul disponibil în România este Acarboza iar printre efectele secundare sunt menționate cele
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de sodiu. Exces de sodiu = 0,6 x greutatea (kg) x (Na+actual - 140) Deficit de apă (l) = Na+ în exces mEq/l/140. Hipoglicemia Hipoglicemia este o complicație metabolică specifică diabetului zaharat, ce poate apare în condițiile tratamentului cu insulină sau cu antidiabetice insulinosecretagoge. Hipoglicemia severă sau coma hipoglicemică se definește prin pierderea stării de conștiență sau prin incapacitatea pacientului de a acționa coerent pentru a ieși din hipoglicemie, fiind necesară intervenția unei alte persoane. Hipoglicemiile ușoare sau medii (fără
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
reprezintă prețul pe care un pacient diabetic îl plătește pentru obținerea unui echilibru metabolic optim. Trebuie reținut faptul că, printr-o bună educare a pacientului, hipoglicemiile severe pot fi evitate. Cauzele cele mai frecvente de hipoglicemie sunt dozele excesive de insulină, erorile dietetice, activitatea fizică excesivă sau fără aport glucidic adecvat, toate acestea în contextul neajustării schemei terapeutice la necesități. Pe scurt, hipoglicemia apare când nu este ajustată schema terapeutică (insulina sau antidiabeticele insulinosecretante) la aport alimentar și activitate fizică, individualizat
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Cauzele cele mai frecvente de hipoglicemie sunt dozele excesive de insulină, erorile dietetice, activitatea fizică excesivă sau fără aport glucidic adecvat, toate acestea în contextul neajustării schemei terapeutice la necesități. Pe scurt, hipoglicemia apare când nu este ajustată schema terapeutică (insulina sau antidiabeticele insulinosecretante) la aport alimentar și activitate fizică, individualizat, în funcție de țintele echilibrului glicemic stabilite anterior. Simptomatologia hipoglicemiilor este destul de sugestivă, distingându-se simptome periferice (adrenergice, secundare descărcării reacționale de catecolamine) și simptome centrale (neuroglicopenice) mai tardive (Tabelul 18). Trebuie
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
însoțită de prodroame adrenergice. Diagnosticul este confirmat prin dozarea glicemiei. Dacă intervenția este promptă, revenirea stării de conștiență se poate obține rapid (în câteva minute sau zeci de minute). Toate precomele sau comele care apar la un pacient tratat cu insulină și/sau sulfonilureice sunt, până la proba contrarie, o hipoglicemie și trebuie tratate ca atare. În cazuri neclare, nu există nici un risc de a administra glucoză sau glucagon, în schimb nu se administrează niciodată insulina! Tratamentul se efectuează de urgență la
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
apar la un pacient tratat cu insulină și/sau sulfonilureice sunt, până la proba contrarie, o hipoglicemie și trebuie tratate ca atare. În cazuri neclare, nu există nici un risc de a administra glucoză sau glucagon, în schimb nu se administrează niciodată insulina! Tratamentul se efectuează de urgență la locul găsirii pacientului: - în situații de precomă, în condițiile în care pacientul încă este conștient și capabil de a înghiți, se administrează 1520 g glucide sub formă de sucuri și/sau băuturi îndulcite cu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Este deci necesară adaptarea scopurilor terapeutice și a modalității de obținere a acestora la caracteristicile fiecărui pacient în parte, individualizat. Cetoza și cetoacidoza diabetică Cetoza și cetoacidoza constituie complicații metabolice acute ce apar secundar unei carențe relative sau absolute de insulină, ce provoacă hiperglicemie și producție excesivă de corpi cetonici (hipercetonemie și cetonurie). Evoluția spontană este de la cetoză incipientă la cetoacidoză cu comă. Cetoacidoza diabetică poate surveni la un diabetic anterior necunoscut (cetoacidoză inaugurală) sau poate surveni la un diabetic cunoscut
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cu următoarele obiective: - combaterea tulburărilor hidroelectrolitice și acidobazice - combaterea tulburărilor metabolice - combaterea tulburărilor hemodinamice - combaterea factorului infecțios - tratamentul factorilor precipitanți și a complicațiilor. În mod practic, reechilibrarea se începe cu administrare de ser fiziologic, și abia ulterior se începe administrarea insulinei, numai insulina regular, singura cale de utilizare fiind cea intravenoasă (de dorit injectomat), doze ajustate în funcție de evoluția pacientului (ritmul de scădere a glicemiilor trebuie să fie de 50 mg/dl/h, maxim 100 mg/dl/h). Ritmul inițial al perfuziei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
obiective: - combaterea tulburărilor hidroelectrolitice și acidobazice - combaterea tulburărilor metabolice - combaterea tulburărilor hemodinamice - combaterea factorului infecțios - tratamentul factorilor precipitanți și a complicațiilor. În mod practic, reechilibrarea se începe cu administrare de ser fiziologic, și abia ulterior se începe administrarea insulinei, numai insulina regular, singura cale de utilizare fiind cea intravenoasă (de dorit injectomat), doze ajustate în funcție de evoluția pacientului (ritmul de scădere a glicemiilor trebuie să fie de 50 mg/dl/h, maxim 100 mg/dl/h). Ritmul inițial al perfuziei va fi
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
De menționat faptul că soluțiile electrolitice se vor administra dizolvate în soluțiile perfuzabile și niciodată direct intravenos. Când valoarea glicemică ajunge la 250-300 mg/dl se începe administrarea de soluții glucozate regim GIK: ser glucozat 10% sau 5% tamponat cu insulină 1-2 UI/2-4 g glucoză și potasiu. Când pacientul se poate alimenta, se trece la administrarea subcutanată a insulinei, doze ajustate în funcție de profilul glicemic și aportul alimentar, concomitent cu continuarea corecțiilor p.o. (hidratare corespunzătoare, lichide sărate p.o.). În
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
glicemică ajunge la 250-300 mg/dl se începe administrarea de soluții glucozate regim GIK: ser glucozat 10% sau 5% tamponat cu insulină 1-2 UI/2-4 g glucoză și potasiu. Când pacientul se poate alimenta, se trece la administrarea subcutanată a insulinei, doze ajustate în funcție de profilul glicemic și aportul alimentar, concomitent cu continuarea corecțiilor p.o. (hidratare corespunzătoare, lichide sărate p.o.). În paralel cu inițierea măsurilor de corecție a dezechilibrelor majore întâlnite în cetoacidoză, se iau și măsurile nespecifice ce se
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
precare și perfuzie renală redusă, evoluția fiind de cele mai multe ori spre agravare și insuficiență multiplă de organ. Complicațiile cetoacidozei și efectele adverse ale terapiei ce pot apare în cursul manevrelor de reechilibrare sunt: - hipoglicemia - evitată prin administrarea dozelor mici de insulină, monitorizarea frecventă a glicemiei și administrarea soluțiilor glucozate când glicemia < 250 mg/dl - hipokaliemia - datorită administrării insuficiente de soluții electrolitice sau administrării insulinei sau bicarbonatului fără corecție concomitentă a nivelului K+ plasmatic; se monitorizează electrocardiografic și prin dozarea kaliemiei plasmatice
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
terapiei ce pot apare în cursul manevrelor de reechilibrare sunt: - hipoglicemia - evitată prin administrarea dozelor mici de insulină, monitorizarea frecventă a glicemiei și administrarea soluțiilor glucozate când glicemia < 250 mg/dl - hipokaliemia - datorită administrării insuficiente de soluții electrolitice sau administrării insulinei sau bicarbonatului fără corecție concomitentă a nivelului K+ plasmatic; se monitorizează electrocardiografic și prin dozarea kaliemiei plasmatice. - alcaloza metabolică - se previne prin administrarea bicarbonatului numai atunci când este necesar, și nu de rutină în toate cetoacidozeleinsuficiența cardiacă congestivă - poate apare prin
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
se monitorizează bilanțul hidric (soluții administrate, diureza), dispneea, eventuala prezență a ralurilor pulmonare, se măsoară presiunea venoasă centrală - edemul cerebral - sugerat de cefalee intensă, bradicardie, alterarea stării de conștiență, în ciuda ameliorării parametrilor biochimici; se evită prin administrarea dozelor mici de insulină, utilizarea adecvată a soluțiilor bicarbonatate și a soluțiilor hipotone. Riscul este major prin angajare bulbară și stop respirator. - acidoza paradoxală a LCR - complicație a utilizării intempestive a bicarbonatului, se manifestă prin tulburări respiratorii și semne caracteristice edemului cerebral - hipoxie cerebrală
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
funcțională), creșterea hematocritului și hiperlactatemie moderată prin hipoxie tisulară. Tratamentul preventiv constă în hidratarea corespunzătoare a pacienților diabetici, iar curativ esențială este rehidratarea, cu ritm adaptat în funcție de statusul cardiovascular, în asociere cu anticoagulante. Pentru reducerea valorilor glicemice se va utiliza insulina, după corecția decompensării fiind posibilă uneori reluarea schemei de antidiabetice anterioară. Complicațiile cronice ale diabetului zaharat Principalele complicații cronice ale diabetului zaharat sunt reprezentate de neuropatie, microangiopatie și macroangiopatie, hiperglicemia cronică fiind responsabilă de apariția și dezvoltarea acestor complicații, prin intermediul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și tulburării glicogenolizei și gluconeogenezei. Hipoglicemia apare când parenchimul funcțional este mult scăzut și/sau după consum mare de alcool. Diabetul zaharat asociat cirozei poate fi de tipul unei intoleranțe la hidrocarbonate sau chiar DZ patent caracterizat prin rezistență la insulină (valori mari ale insulinemiei și glucagonemiei). Este frecvent asociat etiologiei virale C, alcoolice, hemocromatozei. Tratament: dietă, zinc, derivații de acid benzoic; biguanidele sunt contraindicate. 3. Tulburări ale metabolismului proteic. Ficatul este implicat în sinteza și degradarea proteinelor și aminoacizilor și
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
pe teritoriul SUA au o prevalență a diabetului insulinoindependent cu mult mai mare (40, 56, 74) decât populațiile de sorginte europeană Caucazieni cu care conlocuiesc aceiași zona geografică. Indienii emigrați din India au o prevalență mult mai mare a diabetului insulino independent în comparație cu alte grupe etnice cu care împart aceeași zona geografică în insulele Fiji, Singapore sau Africa de Sud (30, 98, 176). b. Studii privind diferențe în prevalența diabetului legate de amestecul genetic. La populațiile cu o prevalență ridicată a diabetului, cum
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]