4,596 matches
-
folosește un lambou tendinos cu baza distală croit din bandeleta centrală la nivelul falangei proximale (fig.14.22 A), în timp ce procedeul Foucher “în limbă de pisică” constă în dedublarea tendonului EDC pe fața dorsală a mâinii. Dacă bandeletele laterale sunt intacte, poate fi aplicat și procedeul Aiache ce reconstruiește bandeleta mediană cu câte o langhetă din bandeletele laterale și ligamentele retinaculare (fig. 14.22 B). Imobilizarea trebuie să cuprindă doar AIFP, cu o atelă volară de extensie ce se menține 6
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
c., fusese unul dintre „radicali”, din care se recoltează de fapt viitorii conducători, cel despre care nu se poate bănui că, o dată ajuns la putere, se va îmbolnăvi de „plăcerile și rafinamentele perfide ale burghezului ajuns”, cel care va păstra „intactă flacăra și vigilența revoluționară”. De altfel, Maurer însuși explică într-un mod ciudat faptul că, la moartea precipitată a lui Dej, el l-a susținut pe tânărul, fanaticul și „cam prostul” Ceaușescu la conducerea partidului contra lui Apostol, care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne face să credem - și Mircea Eliade a fost unul dintre aceștia! - că noi, cei din estul Europei, vom fi aceia care ne vom încărca de simbolurile și artele unei Europe obosite, uzate poate de timp și de războaie, păstrând intactă flacăra Renașterii și a marii culturi apusene. Iată că „misterul” propriei mele existențe se încarcă cu sau se alătură de „misterul” propriei noastre istorii recente, și folosesc acest cuvânt, „mister”, în dublul său sens: acela de fenomen obscur ce poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e frumos. La limită - e kitsch. Texte comentate Pentru Dan Tudorache, ca dovadă că și mie îmi plac citatele. (Gustave Thibon, Ignoranța înstelată, Humanitas, București, 2003, p. 233.) Nu este suficient să te aliniezi. Trebuie să te aliniezi păstrându-ți, intactă, singură tatea. Alinierea fertilă, autentică, liberă cade în disciplină anonimă, în spirit gregar, dacă nu lasă mereu deschisă perspectiva evadării, a desprinderii. Dacă nu-și menajează potențialul de nealiniere. Orice comunitate trăiește, cu alte cuvinte, din riscul constant, asumat clipă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sape brazde adânci pe chipurile femeilor și bărbaților maturi, care n au mai avut de ce să aștepte întoarcerea din lupte a dragilor lor, chemați să dea obolul jertfei supreme pe câmpuri de bătaie, pentru ca țara să se păstreze demnă și intactă. Dar a satului poveste înainte tot mai este ! CAPITOLUL VIII Intelectualii satului Motto: Liceul meu încununat de ani Ridică fruntea albă de cetate. În el, deși l-au prigonit dușmani, E românească inima ce bate. Mă văd aci copil în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
va fi propus pentru transfer datorită disputei cu șeful său, și dacă îl va lua sau nu și pe Brett cu el? Chiar ne dorim plictiseala unei atmosfere armonioase și senine, sau, dimpotrivă, preferăm să păstrăm câmpul de luptă verbal intact? Angajații care au fost afectați de vreo agresiune verbală de curând nu vor întâmpina dificultăți în răspunsul la această întrebare: „Să punem capăt agresiunii verbale chiar acum - întrucât mă afectează atât pe mine, cât și compania!”. Însă cei care au
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
fără a pricepe ce face, și-a pus la dispoziția Securității afecțiunea ei pentru mine - împotriva vieții mele. Îi împrumutase regelui, care se-nclina în fața ei și vroia să mă ucidă, prietenia noastră, crezând că o va redobândi de la mine intactă, așa cum fusese odinioară, în vremea când mai aveam încredere în ea. Ca să mă poată amăgi, trebuise să se mintă pe sine - lucrurile mergeau mână în mână, una-n alta. Pierderea acestei prietenii a rămas până azi ca o falie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Lahn veneau sub chipul trecutului. Stomacul mi s-a întors pe dos văzându-le cum mestecă apa, iar capul mi-era amețit. Râul strălucea și dintr-o dată s-a umflat. Oare nu vătămare se cheamă când, aflat într-un loc intact, la o mie de kilometri depărtare de suferință și mizerie, tiranul detestat reușește literalmente să-ți îndese în măruntaie aurul său? În asemenea momente când prezentul și trecutul se întretaie, lipsindu-se reciproc de înțeles și deformându-se în proporții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mediu în care te afli și unde cei mai mulți nu posedă Privirea, ea pâlpâie pe fața ta. Privirea Străină pe care-ai adus-o cu tine e veche. Nou la ea nu-i decât faptul că se face remarcată printre privirile intacte ale celorlalți. N-o poți opri de azi pe mâine, și poate că nu vei putea face asta niciodată. Persoanele intacte percep însă foarte rapid această Privire a ta. Își închipuie că ea s-a format aici și acum, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
adus-o cu tine e veche. Nou la ea nu-i decât faptul că se face remarcată printre privirile intacte ale celorlalți. N-o poți opri de azi pe mâine, și poate că nu vei putea face asta niciodată. Persoanele intacte percep însă foarte rapid această Privire a ta. Își închipuie că ea s-a format aici și acum, și socotesc că ele și mediul lor sunt cauza. Nu rareori i-am auzit pe oamenii intacți numind o astfel de Privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
putea face asta niciodată. Persoanele intacte percep însă foarte rapid această Privire a ta. Își închipuie că ea s-a format aici și acum, și socotesc că ele și mediul lor sunt cauza. Nu rareori i-am auzit pe oamenii intacți numind o astfel de Privire - „recalcitrantă“. Nu te mira, îmi spuneau, că având o asemenea Privire „recalcitrantă“ ai fost rău tratată de statul polițienesc. Remarca implică o supoziție de-a dreptul răsturnată: că eu am forțat dictatura să mă pună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aici nu sunt obișnuiți. Trece cu fierul încins peste chipuri și gesturi străine, taxându-le rapid așa cum s-a deprins s-o facă ani de-a rândul: abia privite, lucrurile au și fost etichetate. Privirea Străină îl pricepe pe omul intact la fel de puțin pe cât pricepe acesta Privirea- trăgând concluzii greșite, adeseori brutale, și pe care nu și le mai corectează. Privirea Străină trece agresiv în apărare - o apărare perfect inutilă. Are nevoie în scurte reprize de frica deprinsă de-acasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se va citi pe față“. Că I se citește pe față - asta-i Privirea Străină. Mult mai târziu, am scris următoarele: „Ceea ce scoți cu tine afară din ținut, vâri înăuntru în privire“. Faptul că Privirea Străină contribuie la riposta celor intacți e doar un aspect. Fiindcă persoanele intacte trec și ele în apărare - o apărare perfect inutilă. Pun și ele pe seama Privirii Străine acele intenții de care au nevoie ca să-și justifice fuga din bătaia vătămării. Tensiunea surdă existentă între băștinași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se citește pe față - asta-i Privirea Străină. Mult mai târziu, am scris următoarele: „Ceea ce scoți cu tine afară din ținut, vâri înăuntru în privire“. Faptul că Privirea Străină contribuie la riposta celor intacți e doar un aspect. Fiindcă persoanele intacte trec și ele în apărare - o apărare perfect inutilă. Pun și ele pe seama Privirii Străine acele intenții de care au nevoie ca să-și justifice fuga din bătaia vătămării. Tensiunea surdă existentă între băștinași și străini se datorează ambelor părți. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care au nevoie ca să-și justifice fuga din bătaia vătămării. Tensiunea surdă existentă între băștinași și străini se datorează ambelor părți. Dar ce se cuvine înțeles prin „Privirea Străină“, adică definirea noțiunii - asta, firește, au stabilit-o exclusiv băștinașii, persoanele intacte. Că doar e ținutul lor, e limba lor. Iar modul lor de a vedea lucrurile s-a transformat într-un consens general, pe careprobabil că nimic nu-l mai poate zdruncina: Ochiul Străin se inflamează la contactul cu țara străină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de a vedea lucrurile s-a transformat într-un consens general, pe careprobabil că nimic nu-l mai poate zdruncina: Ochiul Străin se inflamează la contactul cu țara străină. Iată o idee utilă, ce le permite în chip amiabil celor intacți să nu-i mai ia în seamă pe străini. Iar când cel vătămat caută totuși să le explice și altfel Privirea sa, ei i-o retează scurt: „Haida de!“. Fiindcă se tem ca nu cumva să afle câte sfărâmături și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
intelectual și fără nici un haz, avem cumva de-a face cu „fericirea inimii“? Dar ceea ce numim „chestiuni de-ale inimii“ nu-și au oare sediul tot în cap? Mai pot oare oamenii vătămați sau, mai rău, zdrobiți, să-și mențină intacte legăturile lor intime, de care depind într-o atât de mare măsură? Iubirea nu-i o altă țară, ea se găsește acolo unde-ți stau picioarele și capul. Trebuind să dea piept zi de zi cu împrejurările exterioare. Iubirea te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ajunge murdar în ceruri“ a fost cea mai frumoasă amenințare cu moartea formulată de el vreodată. Căci barem admitea că dispuneam și eu de ceva, recunoștea măcar atât: că în ciuda fricii ce-mi dădea de furcă, rămăsesem încă îndeajuns de intactă spre a mai acorda atenție și înfățișării mele. Am priceput din primul foc această propoziție până în cele mai tainice unghere nedeclarate ale ei. Doar îi știam și eu pe câțiva dintre cei pe care astfel de interogatorii îi zdrobiseră, persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
verificat temeinic și la timp. El cere să fie verificat des și sever. Dă de bănuit că a fost necinstit sau măcar neglijent. Când se sinucide, „amicii” au aparent dovada acestei ipoteze. Dar, a doua lovitură, sumele din casă sunt intacte. Să fi fost totuși, cândva, Anghelache vinovat de fraudă? Sau... În rest, personajele lui Caragiale-tatăl nu se omoară. Doar amenință spectaculos că o vor face. Chiriac cu baioneta, indirect și Zoe Trahanache; Porția Popescu cu o porție insuficientă de fosfor
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
știi mai multe. Orice încercare de a găsi o logică sau a face o analiză seamănă cu despicarea unui pepene roșu cu un ac mic de cusut. Plus că ți-ar putea lăsa urme pe scoarță. Miezul va rămâne însă intact. De aceea a și trebuit să operăm riguros separarea scoarței de miez. Stai liniștit, sunt suficienți indivizi pe lumea asta care n-au decât scoarță. Pentru a evita orice situație neprevăzută, au continuat ei, a trebuit să protejăm piesa-parolă, izolând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de bibliotecară. Marlboro Light. Fără urme de ruj. Dacă-mi aminteam bine, nu fusese deloc fardată. Mi-am verificat creioanele și carnețelul. Din cele cinci creioane pe care le ascuțisem frumos, două aveau vârfurile rupte, două boante, și unul era intact. Nu-l folosisem. Umplusem șaisprezece pagini de carnețel cu cifrele mele. Degetul mare de la mâna dreaptă îmi amorțise ușor, așa cum mi se întâmplă întotdeauna când scriu mult. Am comparat datele permutate cu cele rezultate de la spălarea creierului, ca să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimic din ceea ce mi se întâmplase în ultimele trei zile. Toate au dat năvală peste mine. Fără voia mea. Am scotocit apoi cu grijă printre cioburile din chiuveta de la bucătărie și am găsit o sticlă de Chivas Regal pe jumătate intactă. Am analizat-o atent la lumina becului, ca să nu aibă cioburi. Am turnat într-un pahar și m-am întors în pat, fericit. Mi-am văzut mai departe de carte. O mai citisem cu vreo cincisprezece ani în urmă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici măcar nu știu ce vor să facă. De aceea o iau pe pantă-n jos. Ca mine. Nu chiar ca tine. Tu ai ceva cu totul special, cred. Învelișul tău sufletesc este foarte solid și în interiorul lui se află foarte multe lucruri intacte. — Înveliș sufletesc? — Da, zise fata. În cazul tău se mai poate face ceva. Ce-ar fi să locuim împreună după ce se termină toată nebunia asta? Nu vreau să ne căsătorim, ci doar să stăm împreună. Să mergem în Grecia, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că o analizez, am băgat-o în buzunar. — Exista ceva important aici? Nu, zise fata. Lucrurile din birou nu prea aveau nici o însemnătate. Registre contabile, chitanțe, ceva documente... Nimic care să ne creeze probleme în caz că s-au furat. — A rămas intact aparatul de îndepărtare a Întunegrilor? Fata a scotocit prin maldărul de lucruri din fața fișetelor, dând la o parte o lanternă, un casetofon, un ceas deșteptător, o cutiuță cu pilule de tuse. A dat peste o cutie neagră cu un dispozitiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scoatere a sunetelor, generatorul electric. Le-au băgat în priză și le-au folosit civilizat. Și următoarea încăpere era răvășită. Era un haos de nedescris, dar se operase cu discernământ. Craniile de pe rafturi nu fuseseră atinse, instrumentele necesare cercetării erau intacte. Distruseseră doar aparatele ieftine, care puteau fi oricând înlocuite fără probleme. Fata s-a îndreptat spre seiful din perete și a deschis ușița. Nu era încuiată. A băgat mâna și a scos vreo doi pumni de cenușă albă. — Incineratorul automat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]