4,097 matches
-
sporul cunoașterii, cum ar spune Kant). Întregul adevăr al științei se bazează pe adevărul primelor principii. Dar tocmai datorită acestui fapt, facultatea de a cunoaște primele principii îi este superioară științei (care se bazează pe ea). Ierarhia ar fi astfel: intelectul intuitiv (ca facultate a primelor principii) și apoi știința (care presupune adevărul desprins prin demonstrație din primele principii).73 Cum principiile sunt de natură "generală", aici apare o problemă. Generalul se constituie, chiar și după Aristotel, prin demers inductiv sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta mai mic sau mai mare decât cel al premiselor; oricum procedând astfel, nu ajungem la individual. Filosoful însuși susține că nu există decât știință a generalului.74 Dar sunt primele principii de natura generalului? Știm, până acum, doar că intelectul intuitiv "prinde" primele principii; și mai știm că, potrivit lui Aristotel, nu există decât "individualul"; că, în urmare, primele principii trebuie să dea seamă de natura individualului. Mai știm că pentru Aristotel individualul nu este ceva de natura sensibilului, ci mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unele sensibile, altele noetice etc.).75 E drept, printr-o asemenea concepție ne îndepărtăm foarte mult de ideea kantiană a intuiției intelectuale, imposibilă pentru facultățile cunoașterii omenești, idee modelatoare pentru conștiința filosofică postkantiană, la care participăm și noi. Ceea ce prinde intelectul intuitiv (nous) aristotelic este, așadar, individualul; tocmai datorită acestui fapt sunt "cunoscute" principiile prime, iar pe baza lor devine posibilă știința, prin care cunoașterea este lărgită către general. Totuși, cum este surprins principiul prin intelectul intuitiv, ținând seama de faptul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
participăm și noi. Ceea ce prinde intelectul intuitiv (nous) aristotelic este, așadar, individualul; tocmai datorită acestui fapt sunt "cunoscute" principiile prime, iar pe baza lor devine posibilă știința, prin care cunoașterea este lărgită către general. Totuși, cum este surprins principiul prin intelectul intuitiv, ținând seama de faptul că inducția este recomandată de către Aristotel drept cale de dobândire propriu-zisă a primelor principii? ("Este evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției", pretinde el). Ce rol are intelectul intuitiv și cum se raportează
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cum este surprins principiul prin intelectul intuitiv, ținând seama de faptul că inducția este recomandată de către Aristotel drept cale de dobândire propriu-zisă a primelor principii? ("Este evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției", pretinde el). Ce rol are intelectul intuitiv și cum se raportează la el inducția? Lăsând la o parte opiniile de mai târziu asupra inducției aristotelice (considerată, de Fr. Bacon, numai ca silogism inductiv, așadar ca inducție completă; pe baza acestui model, socotită astfel și de alții
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putea spune că universalul este un individual care a înlăuntrizat generalul, așa încât fiecare însușire din "structura" individualului este a sa și, totuși, ea poate aparține, într-un cu totul alt aranjament existențial, și altui (altor) individual (individuale). Odată ajuns aici, intelectul intuitiv poate oferi științei principiile de care ea are nevoie, adică premisele raționamentelor științifice, punând la un loc "individualul" și "universalul" și deschizând un câmp de cercetare științei (care este a generalului). Pe de o parte, ceea ce știința produce se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt extreme), cunoștințe noi adevărate. Ceea ce am stabilit până acum este susținut de Aristotel mai cu seamă în Analitici, fie explicit (după cum am citat) fie indirect. Dincolo însă de spațiul logicii sale, întâlnim și alte gânduri despre constituirea cunoștinței, despre intelectul intuitiv (nous) sau despre știință. Dar, în ciuda diferențelor "semantice" sesizate de diferiți comentatori ai operei aristotelice, se poate vorbi de o unitate a viziunii logicianului și filosofului asupra problemei constituirii cunoștinței veritabile și asupra regulilor care nu doar supervizează fenomenul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
interpretarea susținută aici este formulată în Metafizica: "... Inteligența divină, dacă într-adevăr este supremul lucru, se gândește pe sine însăși și Gândirea ei este o gândire a gândirii."78 E drept, aici este vorba despre inteligența divină. Ce legătură are intelectul intuitiv omenesc cu aceasta? Aparent, nici o legătură; dar, în fond, inteligența divină și actul său neîntrerupt reprezintă însăși ținta intelectului intuitiv, în ultimă instanță, ea constituie modelul "inteligenței" omenești. De aceea, "modelul" devine regulativ pentru funcționarea facultății umane de cunoaștere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și Gândirea ei este o gândire a gândirii."78 E drept, aici este vorba despre inteligența divină. Ce legătură are intelectul intuitiv omenesc cu aceasta? Aparent, nici o legătură; dar, în fond, inteligența divină și actul său neîntrerupt reprezintă însăși ținta intelectului intuitiv, în ultimă instanță, ea constituie modelul "inteligenței" omenești. De aceea, "modelul" devine regulativ pentru funcționarea facultății umane de cunoaștere. Desigur, intelectul intuitiv devine, prin ceea ce produce și produce principiile științei (și pe cele ale artei) -, constitutiv cunoașterii și oricărei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
omenesc cu aceasta? Aparent, nici o legătură; dar, în fond, inteligența divină și actul său neîntrerupt reprezintă însăși ținta intelectului intuitiv, în ultimă instanță, ea constituie modelul "inteligenței" omenești. De aceea, "modelul" devine regulativ pentru funcționarea facultății umane de cunoaștere. Desigur, intelectul intuitiv devine, prin ceea ce produce și produce principiile științei (și pe cele ale artei) -, constitutiv cunoașterii și oricărei "metode" de dobândire a acesteia. Nu este vorba aici despre o simplă analogie între inteligența divină și cea omenească. Aristotel pune problema
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-se, chiar prin acest act, de condiția divină). Dacă schimbăm unghiul de vedere asupra acestei probleme, încercând o genealogie a cunoașterii, putem observa că preluarea "regulii" gândirii care se gândește pe sine presupune existența unei facultăți potrivite; este vorba despre intelectul intuitiv (care poartă același nume cu inteligența divină: nous). Aceasta trebuie să se apropie cât mai mult de inteligența divină. Se apropie, ținând seama de ceea ce spune Aristotel despre intelectul intuitiv (omenesc)? Cel puțin prin ceea ce produce; și, cum știm
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe sine presupune existența unei facultăți potrivite; este vorba despre intelectul intuitiv (care poartă același nume cu inteligența divină: nous). Aceasta trebuie să se apropie cât mai mult de inteligența divină. Se apropie, ținând seama de ceea ce spune Aristotel despre intelectul intuitiv (omenesc)? Cel puțin prin ceea ce produce; și, cum știm deja, produce principiile științei (și ale artei). Precum gândirea care se gândește pe sine își produce propriul principiu: ea însăși. Dar sunt principiile științei, în unitatea lor, însuși intelectul intuitiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre intelectul intuitiv (omenesc)? Cel puțin prin ceea ce produce; și, cum știm deja, produce principiile științei (și ale artei). Precum gândirea care se gândește pe sine își produce propriul principiu: ea însăși. Dar sunt principiile științei, în unitatea lor, însuși intelectul intuitiv (care le produce), pentru a fi refăcut modelul? Într-un fel, da, sunt. Pentru că ele nu reprezintă în ele însele ceva, ci sunt doar pentru o facultate de cunoaștere pregătită să treacă la travaliul noetic, adică la producerea de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
facultate de cunoaștere pregătită să treacă la travaliul noetic, adică la producerea de noi cunoștințe veritabile, prin demonstrație (raționament științific); sunt, altfel spus, pentru însăși facultatea care le-a produs. Pe de altă parte însă, principiile științei nu sunt însuși intelectul intuitiv; pentru că ele reprezintă ceva anterior actului de preluare (a regulii după care gândirea se gândește pe sine); acesta este motivul pentru care Aristotel prelungește operația constituirii principiilor științei, activând un întreg scenariu, alcătuit, așa cum s-a precizat mai sus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe sine); acesta este motivul pentru care Aristotel prelungește operația constituirii principiilor științei, activând un întreg scenariu, alcătuit, așa cum s-a precizat mai sus, din cele patru momente (percepția, amintirea, experiența și principiul). În plus, deși intuiția (în sens de intelect intuitiv) prinde individualul, ea are, totodată, în chiar această preluare a individualului, universalul. Dar distincția între acești doi termeni rămâne și, de asemenea, este instituită și altă diferență, aceea dintre particular și general (am putea spune, forțând puțin semantica termenilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutive cunoașterii. Regulile pe care Aristotel le va formula, în cadrul proiectului logicii-organon, sunt legate intim de aceste diferențe; precum și de ideea unei gândiri care se gândește pe sine, idee care întemeiează și justifică diferențele amintite. Dacă principiile sunt prinse prin intelectul intuitiv, operațiile anterioare percepția, amintirea și experiența (generalizarea) își au rostul numai în această mișcare către principiu. Fără acesta, ele nu ar avea nici o semnificație cognitivă. Și-o capătă pe aceasta doar așezate astfel, într-o asemenea ordine; iar ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mișcare către principiu. Fără acesta, ele nu ar avea nici o semnificație cognitivă. Și-o capătă pe aceasta doar așezate astfel, într-o asemenea ordine; iar ceea ce este valabil pentru principii, va fi valabil și pentru ele. Principiul, ca "obiect" al intelectului intuitiv 81, reprezintă, pe de o parte, o formalizare. Intelectul intuitiv care ajunge la principii este asemenea gândirii care se gândește pe sine (nous) și care admite, pentru sine, două "poziții": gândirea care gândește și gândirea care este gândită. Aceste
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificație cognitivă. Și-o capătă pe aceasta doar așezate astfel, într-o asemenea ordine; iar ceea ce este valabil pentru principii, va fi valabil și pentru ele. Principiul, ca "obiect" al intelectului intuitiv 81, reprezintă, pe de o parte, o formalizare. Intelectul intuitiv care ajunge la principii este asemenea gândirii care se gândește pe sine (nous) și care admite, pentru sine, două "poziții": gândirea care gândește și gândirea care este gândită. Aceste două poziții, date printr-o diferență nemijlocită, trec, în cazul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
date printr-o diferență nemijlocită, trec, în cazul unei gândiri care nu se gândește doar pe sine, ci gândește și altceva diferit de sine, așa cum este gândirea omenească, în funcțiunile logice S și P. De aceea principiul, ca obiect al intelectului intuitiv (nous), este, în esența sa, ceva formal. Dar Aristotel nu-l lasă astfel; preocupat de constituirea științei, el va miza și pe un conținut al acestei forme, S P. Tocmai pentru aceasta el construiește scenariul inducției, prin care se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un conținut al acestei forme, S P. Tocmai pentru aceasta el construiește scenariul inducției, prin care se trece de la simpla percepție a unui lucru, prin amintirea imaginii astfel căpătate, până la experiență; și de aici, la principii, însă doar prin intervenția intelectului intuitiv. Inducția este calea de procurare a unui conținut pentru forma judicativă originară, formală ca atare. Prin ea și prin producerea principiilor de către intelectul intuitiv, știința își capătă propriile temeiuri. Principiile vor constitui premise ale raționamentelor științifice. Dar să fie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin amintirea imaginii astfel căpătate, până la experiență; și de aici, la principii, însă doar prin intervenția intelectului intuitiv. Inducția este calea de procurare a unui conținut pentru forma judicativă originară, formală ca atare. Prin ea și prin producerea principiilor de către intelectul intuitiv, știința își capătă propriile temeiuri. Principiile vor constitui premise ale raționamentelor științifice. Dar să fie vorba la propriu despre un conținut pentru acea formă? Și, daca avem un conținut, acesta schimbă ceva în privința formei? Trece aceasta din urmă în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la Aristotel, în contextul evocat? Se întrevede deja elementul lipsă din această "formulă" a condițiilor științei: este vorba despre adevăr. Toată cercetarea lui Aristotel are sensul formulării condițiilor de posibilitate ale adevărului. Dintre toate "facultățile" cunoașterii opinia, raționamentul, știința și intelectul intuitiv doar acesta din urmă produce adevărul ca atare, fără nici un pericol de eroare. Din acest punct de vedere, adevărul este ca atare ceva formal, asemenea intelectului intuitiv, mai bine zis, principiului ca obiect al său. Numai că adevărul, deși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condițiilor de posibilitate ale adevărului. Dintre toate "facultățile" cunoașterii opinia, raționamentul, știința și intelectul intuitiv doar acesta din urmă produce adevărul ca atare, fără nici un pericol de eroare. Din acest punct de vedere, adevărul este ca atare ceva formal, asemenea intelectului intuitiv, mai bine zis, principiului ca obiect al său. Numai că adevărul, deși prin natura sa ceva formal, reprezintă o corespondență, între formă (S P) și anumite "fapte". Cum sunt procurate aceste fapte? Desigur, prin inducție. Rostul acesteia se lămurește
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva formal, reprezintă o corespondență, între formă (S P) și anumite "fapte". Cum sunt procurate aceste fapte? Desigur, prin inducție. Rostul acesteia se lămurește acum: unul dintre termenii adevărului adevărul fiind prin natura sa formal este asigurat de inducție. Dacă intelectul intuitiv uman ar fi identic gândirii care se gândește pe sine (inteligenței divine), atunci nu ar fi nevoie de inducție. Dar intelectul intuitiv uman nu este perfect, ceea ce înseamnă că el nu poate atinge adevărul ca atare, fără intervenția unei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se lămurește acum: unul dintre termenii adevărului adevărul fiind prin natura sa formal este asigurat de inducție. Dacă intelectul intuitiv uman ar fi identic gândirii care se gândește pe sine (inteligenței divine), atunci nu ar fi nevoie de inducție. Dar intelectul intuitiv uman nu este perfect, ceea ce înseamnă că el nu poate atinge adevărul ca atare, fără intervenția unei facultăți diferită de sine, care să asigure cel de-al doilea element al adevărului-corespondență: faptul, "lucrul"; urmându-l îndeaproape pe Aristotel: imaginea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]