4,125 matches
-
asemenea e diferită: nu ii căutăm obiectivitatea, ci încercăm să îl "prindem" în existența lui pură209. De fapt e tot ce ne rămâne de făcut în fața acestui tip de unitate pe care, dat fiind modul particular de activitate a imaginației, intelectul nu o poate cuprinde. Căci, pe parcursul devenirii operei, aceasta facultate se manifestă că productivă, în regim de exercițiu liber, observă, între alți autori, Kroner și Mörchen: "... die Einbildungskraft des Genies ist daher keine reproduktive (Kunst keine Nachahmung), aber sie ist
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
theoretisch-produktive, (...) sondern sie ist "freie Einbildungskraft"...."210; ""produktiv" bedeutet jetzt vor allem "frei""211. Ceea ce nu înseamnă însă o libertate absolută, ci doar o formă deosebită de acțiune, capabilă de a deschide, arată Biemel, drumul subiectului înspre existentul inaccesibil "limbajului intelectului":"Mit der Verwandlung der Sprache des Verstandes în die Sprache der Einbildungskraft bietet sich das Seiende selbst în einer bis dahin für den Verstand unzugänglichen Weise dar"212. Prin substituția limbajului intelectului prin limbajul imaginilor cu alte cuvinte -, existentul se
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
arată Biemel, drumul subiectului înspre existentul inaccesibil "limbajului intelectului":"Mit der Verwandlung der Sprache des Verstandes în die Sprache der Einbildungskraft bietet sich das Seiende selbst în einer bis dahin für den Verstand unzugänglichen Weise dar"212. Prin substituția limbajului intelectului prin limbajul imaginilor cu alte cuvinte -, existentul se oferă într-o formă ce depășește posibilitățile facultății conceptelor. Vitier menționa, într-un sens analog acestei interpretări pe care o permite textul kantian (dar independent de el), o "cunoaștere poetica" a cărei
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
o formă de a cunoaște "necunoscând" ("saber no sabiendo")214. Suspendată temporalitatea, eul artistului formează unitate vie cu totalitatea (precum, în planul religios, al misticului cu divinitatea), aprehende Creația, indistinct, pe deasupra limitelor și formelor, în vârtejul opozițiilor interne absență-prezență, vacuitate-plenitudine. Intelectul nu poate simți; simțurile nu pot gândi. Cunoașterea, afirmă Kant, nu e posibilă decât prin acțiunea articulata a acestor nivele. Așa cum "Gedanken ohne Inhalt sind leer, Anschauungen ohne Begriffe sind blind"215, citim în Critică din 1781. Dar în singulară
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a fi redusă la o pluralitate de concepte virtuale și la nici unul în particular. De fapt Kant precizează, la un moment dat, ca, împreună cu modul schematic, de expunere directă a unității reprezentative a imaginației la concepte (în virtutea regulii impuse de intelect), modul simbolic (de expunere indirectă, bazat pe "simplă analogie", pe "jocul" liber al facultăților) este o variantă a celui intuitiv ("...die symbolische ist nur eine Art der intuitiven." 216). Și că, deși este vorba despre un simplu mod de reprezentare
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
diferite: filosofia și poezia. III. NOTE FINALE Dincolo de cuvânt ...Și ce a descoperit sau ce a realizat artistul prin această demiurgica lucrare? Creația poetica, așa cum este ea schițata în opera filosofului german ca produs al celor patru facultăți subiective (imaginația, intelectul, spiritul și gustul) -, apare că un particular exercițiu de cunoaștere care, în esență, substituie conceptul prin imaginea simbolică. În actul cognitiv, conceptul integrează și ordonează reprezentările diferențiind unitățile constituite și determinându-le semantic în virtutea relațiilor lor judecative, iar adevărul se
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
estética del idealismo alemán; Introducción, p. 54. 47 M. Campo, op. cît., p. 245. 48 Arthur Apitzsch, Die psychologischen Voraussetzungen der Erkenntniskritik Kants [Condițiile psihologice ale teoriei kantiene a cunoașterii], Halle, s. d. S., 1897, pp. 4-5. 49 ["Știu bine că intelectul și voință sunt acelea care pun în mișcare corpul meu."] (1766). Los sueños de un visionario, p. 107. 50 ["Trebuie, deci, să mai așteptăm, până ce ne vom vedea instruiți, poate, în lumea viitorului, prin noi experiențe și noi concepte, asupra
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
sau conferințe despre existența lui Dumnezeu]; în Schriften zur Philosophie, Aesthetik und Apologetik [Scrieri de filosofie, estetică și apologetica], I, Hildesheim, Georg Olms Verlagsbuchhandlung, 1968, cap. VII, p. 352. Tetens de asemenea afirmă că cele trei facultăți ale sufletului sunt intelectul, voința și sentimentul (primele două active iar cea de-a treia pasivă), deși în termeni al căror semnificat nu coincidea exact nici cu cel al conceptelor utilizate de Mendelssohn, nici cu acela pe care îl folosește Kant. L. W. Beck
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
97 CJ, § 53, p. 395. 98 "Viendo y considerando los filósofos naturales la gran fecundidad que Dios tenía en șu entendimiento, lo llamaron Genio, que por antonomasia quiere decir el grande engendrador." [Văzând și considerând filosofii naturali marea fecunditate a intelectului lui Dumnezeu, l-au numit pe acestă Geniu, ceea ce înseamnă marele procreator.] Juan Huarte de San Juan, Examen de ingenios pară las ciencias [Studiu asupra geniilor științei], Buenos Aires, Ed. Espasa-Calpe, 1946, p. 61. 99 Istoria ideii de geniu; în Ț
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
niște părți ale lumii. Niciunul dintre noi nu este un univers izolat... Fără de acest general căruia îi aparținem, nimic în noi n-ar fi explicabil sau de folos. Nu suntem decât niște verigi într-un mare lanț, în afară căruia intelectul și rațiunea noastră nu pot prea mult. Existăm numai că particulari în general.] Eine Metakritik zur Kritik der reinen Vernunft [O metacritica a Criticii rațiunii pure], 8; în J. G. Herder, Sprachphilosophische Schriften, p. 218. 163 J. L. Villacañas B.
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
instructiv. Spre exemplu, metode arhicunoscute, cum ar fi expunerea, conversația, demonstrația, exercițiul etc. vor Îmbrăca anumite funcții atunci când Își propun Încărcarea memoriei cu cunoștințe de-a gata elaborate și cu totul alte funcții atunci când accentul se va pune pe exersarea intelectului și pe formarea capacităților și aptitudinilor mintale. Între funcțiile posibil a fi deținute figurează: - funcția cognitivă; - funcția formativ-educativă; - funcția motivațională; - funcția instrumentală și - funcția normativă. a) Funcția cognitivă. Cum procesul de Învățământ este orientat cu prioritate (dar nu exclusiv) spre
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de astăzi, pentru a face față unei lumi aflată Într-o perpetuă schimbare. Putem să ne dăm cu ușurință seama de maniera În care metode distincte valorifică În chip diferit conținuturile de transmis; cum metode diferite supun unui exercițiu diferit intelectul; cum metode diferite conduc la rezultate diferite, În ciuda unor tendințe de a egaliza efectele feluritelor metode, stiluri sau strategii (D. Potolea), servindu-ne de exemplul unuia și aceluiași conținut al unei lecții de istorie predat În mai multe variante metodologice
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
dorința exorbitantă de a uniformiza procedeele și de a obține rezultate exterioare imediate sunt principalii dușmani pe care-i Întâlnește atitudinea receptivă În școală. Profesorul care nu permite și nu Încurajează diversitatea operațiilor În tratarea problemelor, pune „ochelari de cal” intelectului elevilor, restrângându-le viziunea doar În direcția În care mintea profesorului este Întâmplător de acord. Probabil că principala cauză a devoțiunii față de rigiditatea metodei este faptul că ea, totuși, pare a promite rezultate concrete, rapide și cu precizie măsurabile. Zelul
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
combinării metodelor În situațiile concrete. Astăzi, explicațiile științifice de care dispunem sunt mult mai vaste, ceea ce permite stabilirea unor legături mai strânse Între practica pedagogică și teorie. Ele favorizează, de exemplu, o mai bună Înțelegere a modului de funcționare a intelectului, a aptitudinilor, proceselor și mecanismelor pe care le implică actul Învățării, a resurselor individuale reclamate de Învățare (operațiile mintale pot ține, de exemplu, de memorie, de puterea de Înțelegere, de gândire, de imaginație, de puterea evaluativă etc.). O teorie a
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Vorbim aici despre reflecția personală, capacitate și mod de acțiune mintală, strâns legată de inteligența și puterea de anticipație, de posibilitățile de abstractizare și de creație, de esența umanului. Privită ca tehnică a activității mintale, reflecția Înseamnă o concentrare a intelectului și o luminare care se produce asupra unor cunoștințe, idei, sentimente, acțiuni etc. luate În analiză, În examinare. Expresie a spiritului activ și constructiv, ea incită mereu la Întrebări, la căutări și explicații, la cercetarea adevărului. Așa cum În viața reală
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
organice), În scopul dezvoltării și menținerii lor În formă. Există convingerea că exersarea unei funcții este condiția dezvoltării ei și a apariției altor funcții (E. Claparède), că exersarea adecvată prin studiu și acțiune practică ar fi În măsură să redea intelectului, ca și corpului, În ansamblul lui, mai multă agerime. Exercițiul face parte, așadar, din categoria tehnicilor de antrenament, dar, subliniem din nou, el nu trebuie Înțeles În sensul de repetare mecanică, deimprimare repetată a unor acțiuni (deși se poate Învăța
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
O analiză atentă a cripticei nuvele poești trimite la probabila folosire a opiumului de către narator, ca stimulent imaginativ, odată ajuns în preajma prietenului Usher. Poemul intercalat de Poe în povestire sugerează, în regim alegoric, deteriorarea bruscă și aparent fără cauză a intelectului uman, ieșit din zodia armonioasă a rațiunii și intrat subit în universul defazat al nebuniei. Parabola trimite de aceea, invariabil, la descompunerea personalității sub influența substanțelor halucinatorii. Nu alta este "inițierea" lui Rivers al lui Huxley. Aflat între capriciile unei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
așa cum trupul și sufletul rămîn două entități ultimativ disjuncte (o tradiție culturală, ce își are apogeul în romantism, susține practic aceeași ipoteză!). Descartes credea că mintea (suprapusă, filozofic, cu un așa-zis "centru al sufletului", reperabil noțional, de asemenea, ca "intelect" sau "rațiune") își are sediul într-o glandă minusculă, cunoscută, pe atunci, sub numele de conarium, transformată, în limbajul medical al prezentului, în epifiză. Acest "conarium" avea existență sui generis, în opinia filozofului, constituind identitatea per se a omului. Trupul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cele familiare ei de cele lumești și prealumești iar voievodul din înălțimi să se întrupeze, lepădându-se de nemurire și slavă. O lecție utilă ne poate oferi, cred, și metoda psihanalitică: poftele făpturilor se cer subminate în vreme ce ispitele încercate de intelect și duh își află adevărata săvârșire în principiul de jertfă pentru neputințele, nevoințele și orbecăirile ființelor deopotrivă (nu însă în doze egale) alcătuite din întuneric și lumină. În cele din urmă căci Hyperion e un astru Luceafărul se dovedește a
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
prezentă cu numeroase articole de direcție, chiar din numărul inaugural, unde C. Rădulescu-Motru, în textul intitulat Încotro merge literatura?, dă tonul unei discuții mai largi, ce va fi continuată de Tudor Arghezi (Literatura, meșteșug) și de Șerban Cioculescu (Pentru știință, intelect și dogmă), ilustrând calea estetică a temperanței intelectuale și evitarea extremismelor ideologice. Pe același ton intervine și Mihail Dragomirescu atunci când evocă anii formației sale culturale. Cronicarul dramatic al hebdomadarului este A. Dominic, care urmărește, pe rând, spectacolele de la Naționalul bucureștean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289481_a_290810]
-
cît și la femei între 40 și 60 de ani. Bolnavul prezintă următoarele simptome: indiferență, somnolenta, lentoare, greutate în vorbire, gât scurt, torace globulos, forța musculară scăzută, reflexe încetinite, creștere în greutate, infantilism genital, tulburări psihice, de memorie și scăderea intelectului.Bolnavul beneficiază de consultație și tratament dacă merge la un cabinet endocrinologic. Bolile Suprarenalelor Hipersecreția de cortizon produce sindromul Cushing. Boală constă în: alterarea echilibrului hidric; astenie musculară; alterarea imaginii corporale în legătură cu modificările fizice și comportamentale, osteoporoza, scadera stimei de
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
componentele filosofice cu cele teologice, elementul revelat cu cel rațional. El căuta o filosofie care să-i hrănească credința și evlavia, apropierea sa de teologie și de mistică, acea căldură afectivă pentru care fiecare pas este totodată un act al intelectului și al iubirii. În cadrul tradiției monastice și al spiritului religios întemeiat de Francisc din Assisi, Bonaventura, având în față tradițiile filosofice cele mai autoritare, optează pentru perspectiva platonică, respingând-o pe cea aristotelică. «Tezele fundamentale ale sfântului Bonaventura derivă de la
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
inclusiv legile morale. Dar, într-o astfel de situație, care sunt drepturile necesare și absolute? Sunt doar cele conținute în prima tablă a legii mozaice, adică unicitatea lui Dumnezeu și obligația de a-l adora doar pe El. Sigur că intelectul percepe adevărul preceptelor celei de-a doua table ale legii. Însă obligativitatea acestora se întemeiază doar pe voința legiuitoare a lui Dumnezeu, în absența căreia am avea doar o etică rațională, a cărei încălcare ar fi irațională, însă nu păcătoasă
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
criteriile păgâne decât cele creștine. În realitate ceea ce s-a spus despre voința lui Dumnezeu poate fi spus, respectând desigur proporțiile necesare, și despre voința omului. Iar Scotus subliniază de mai multe ori rolul călăuzitor al voinței, care acționează asupra intelectului, orientându-l mai degrabă înspre unele direcții decât înspre altele. Lumina intelectului este necesară, dar nu determinantă. Pentru a ne putea vindeca de o boală trebuie să cunoaștem medicamentele adecvate, însă actul de a lua medicamentul nu este necesar, ci
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
voința lui Dumnezeu poate fi spus, respectând desigur proporțiile necesare, și despre voința omului. Iar Scotus subliniază de mai multe ori rolul călăuzitor al voinței, care acționează asupra intelectului, orientându-l mai degrabă înspre unele direcții decât înspre altele. Lumina intelectului este necesară, dar nu determinantă. Pentru a ne putea vindeca de o boală trebuie să cunoaștem medicamentele adecvate, însă actul de a lua medicamentul nu este necesar, ci liber, întrucât cineva ar putea prefera moartea mai degrabă decât să trăiască
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]