6,649 matches
-
Intuiția sensibilă oferă, așadar, conținutul cunoașterii noastre, conceptele intelectului îi dau forma. Fără intuiție cunoașterea nu are conținut și este, în acest sens, goală. Fără conceptele intelectului nu putem gândi obiecte în genere și nu putem, prin urmare, cunoaște obiecte. Intuiția sensibilă este o componentă a oricărei cunoașteri despre realitate. O cunoaștere intuitivă despre realitate nu există însă. Cunoașterea devine posibilă numai prin supunerea intuițiilor conceptelor. Ea cere, mai întâi, diversul intuiției pure, în al doilea rând, sinteza acestui divers prin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Fără conceptele intelectului nu putem gândi obiecte în genere și nu putem, prin urmare, cunoaște obiecte. Intuiția sensibilă este o componentă a oricărei cunoașteri despre realitate. O cunoaștere intuitivă despre realitate nu există însă. Cunoașterea devine posibilă numai prin supunerea intuițiilor conceptelor. Ea cere, mai întâi, diversul intuiției pure, în al doilea rând, sinteza acestui divers prin imaginație și, în al treilea rând, conceptele intelectului care îi conferă unitate sintetică 11. Pentru trasarea contururilor conceptului cunoașterii orientat spre formă în CRP
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în genere și nu putem, prin urmare, cunoaște obiecte. Intuiția sensibilă este o componentă a oricărei cunoașteri despre realitate. O cunoaștere intuitivă despre realitate nu există însă. Cunoașterea devine posibilă numai prin supunerea intuițiilor conceptelor. Ea cere, mai întâi, diversul intuiției pure, în al doilea rând, sinteza acestui divers prin imaginație și, în al treilea rând, conceptele intelectului care îi conferă unitate sintetică 11. Pentru trasarea contururilor conceptului cunoașterii orientat spre formă în CRP este esențială sublinierea insistentă că nici conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al doilea rând, sinteza acestui divers prin imaginație și, în al treilea rând, conceptele intelectului care îi conferă unitate sintetică 11. Pentru trasarea contururilor conceptului cunoașterii orientat spre formă în CRP este esențială sublinierea insistentă că nici conținutul dat prin intuiție, nici conceptele fără conținutul dat în intuiție nu reprezintă cunoaștere. Kant afirmă explicit că orice cunoaștere bazată pe experiență „conține două elemente foarte diferite, anume o materie pentru cunoașterea prin simțuri și o anumită formă de a o ordona din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
imaginație și, în al treilea rând, conceptele intelectului care îi conferă unitate sintetică 11. Pentru trasarea contururilor conceptului cunoașterii orientat spre formă în CRP este esențială sublinierea insistentă că nici conținutul dat prin intuiție, nici conceptele fără conținutul dat în intuiție nu reprezintă cunoaștere. Kant afirmă explicit că orice cunoaștere bazată pe experiență „conține două elemente foarte diferite, anume o materie pentru cunoașterea prin simțuri și o anumită formă de a o ordona din izvorul intern al intuirii și gândirii pure
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Delimitarea netă a acestor două elemente în analiza kantiană a cunoașterii se sprijină pe opoziția fundamentală dintre sensibilitate și intelect. Prin conceptele intelectului devine abia posibilă sinteza diversului și, prin aceasta, cunoașterea bazată pe experiență. Materia sintezei ne oferă însă intuiția sensibilă. A gândi un obiect și a cunoaște un obiect nu este, deci, același lucru. Din cunoaștere fac parte, în adevăr, două elemente: mai întâi conceptul, prin care, în genere, un obiect este gândit (categoria); și, în al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sensibilă. A gândi un obiect și a cunoaște un obiect nu este, deci, același lucru. Din cunoaștere fac parte, în adevăr, două elemente: mai întâi conceptul, prin care, în genere, un obiect este gândit (categoria); și, în al doilea rând, intuiția, prin care obiectul este dat; căci dacă conceptului nu i-ar fi dată o intuiție corespunzătoare, atunci el ar fi o idee în ceea ce privește forma, dar fără nici un obiect, și prin ea nu ar fi posibilă nici o cunoaștere despre un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Din cunoaștere fac parte, în adevăr, două elemente: mai întâi conceptul, prin care, în genere, un obiect este gândit (categoria); și, în al doilea rând, intuiția, prin care obiectul este dat; căci dacă conceptului nu i-ar fi dată o intuiție corespunzătoare, atunci el ar fi o idee în ceea ce privește forma, dar fără nici un obiect, și prin ea nu ar fi posibilă nici o cunoaștere despre un lucru oarecare, fiindcă, după câte știu, nu ar exista nimic, și nici nu ar putea exista
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dar fără nici un obiect, și prin ea nu ar fi posibilă nici o cunoaștere despre un lucru oarecare, fiindcă, după câte știu, nu ar exista nimic, și nici nu ar putea exista ceva la care ideea să poată fi aplicată. Orice intuiție posibilă pentru noi este sensibilă, prin urmare gândirea unui obiect în genere cu ajutorul unui concept pur al intelectului nu poate deveni în noi cunoaștere decât întrucât acest concept este raportat la obiectele simțurilor.13 Dacă nu sunt raportate la obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
noi este sensibilă, prin urmare gândirea unui obiect în genere cu ajutorul unui concept pur al intelectului nu poate deveni în noi cunoaștere decât întrucât acest concept este raportat la obiectele simțurilor.13 Dacă nu sunt raportate la obiecte date prin intuiție, conceptele intelectului rămân „simple forme de gândire prin care nu este cunoscut încă nici un obiect determinat.” 14 Kant a oferit o elaborare particulară, specifică conceptului orientat spre formă. Particularitățile acestei elaborări decurg, în primul rând, din concepția kantiană asupra formei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obiectivă a acestor concepte, a categoriilor, constă în aceea că, în calitate de forme pure, ele fac posibilă sinteza diversului și, prin aceasta, cunoașterea. Kant subliniază cu insistență că sinteza diversului nu poate avea loc prin simțuri sau prin forma pură a intuiției sensibile. Acea corelare care este desemnată de Kant prin termenul sinteză este caracterizată drept „un act al intelectului”15. Sensibilitatea și intelectul sunt acele facultăți care conferă cunoștințelor noastre determinările lor sensibile și respectiv formale. Conceptul cunoașterii orientat spre formă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acest concept, depinde de o teorie asupra facultăților cunoașterii, cum este cea elaborată de Kant. Dacă abandonăm orice teorie de acest gen caracteristicile fundamentale, definitorii ale conceptului vor rămâne neafectate. Ele ar putea fi prezentate schematic astfel: dualism al conținutului (intuițiile) și formei (conceptele); între concepte și intuiții există o prăpastie logică; conceptele nu pot fi derivate din intuiții; cunoașterea noastră despre realitate se constituie prin corelarea intuițiilor sensibile și ale conceptelor; conceptele sunt condiții ale posibilității oricărei cunoașteri prin experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
facultăților cunoașterii, cum este cea elaborată de Kant. Dacă abandonăm orice teorie de acest gen caracteristicile fundamentale, definitorii ale conceptului vor rămâne neafectate. Ele ar putea fi prezentate schematic astfel: dualism al conținutului (intuițiile) și formei (conceptele); între concepte și intuiții există o prăpastie logică; conceptele nu pot fi derivate din intuiții; cunoașterea noastră despre realitate se constituie prin corelarea intuițiilor sensibile și ale conceptelor; conceptele sunt condiții ale posibilității oricărei cunoașteri prin experiență; ele sunt a priori în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
teorie de acest gen caracteristicile fundamentale, definitorii ale conceptului vor rămâne neafectate. Ele ar putea fi prezentate schematic astfel: dualism al conținutului (intuițiile) și formei (conceptele); între concepte și intuiții există o prăpastie logică; conceptele nu pot fi derivate din intuiții; cunoașterea noastră despre realitate se constituie prin corelarea intuițiilor sensibile și ale conceptelor; conceptele sunt condiții ale posibilității oricărei cunoașteri prin experiență; ele sunt a priori în sensul că fac posibilă experiența; valabilitatea obiectivă este conferită conceptelor de capacitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vor rămâne neafectate. Ele ar putea fi prezentate schematic astfel: dualism al conținutului (intuițiile) și formei (conceptele); între concepte și intuiții există o prăpastie logică; conceptele nu pot fi derivate din intuiții; cunoașterea noastră despre realitate se constituie prin corelarea intuițiilor sensibile și ale conceptelor; conceptele sunt condiții ale posibilității oricărei cunoașteri prin experiență; ele sunt a priori în sensul că fac posibilă experiența; valabilitatea obiectivă este conferită conceptelor de capacitatea lor de a corela, de a structura intuițiile sensibile; orice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prin corelarea intuițiilor sensibile și ale conceptelor; conceptele sunt condiții ale posibilității oricărei cunoașteri prin experiență; ele sunt a priori în sensul că fac posibilă experiența; valabilitatea obiectivă este conferită conceptelor de capacitatea lor de a corela, de a structura intuițiile sensibile; orice cunoaștere prin experiență reprezintă o întrepătrundere indisociabilă a intuițiilor și conceptelor; nu există conținuturi sensibile despărțite de orice formă conceptuală, adică intuiții, ca materia nuda, nestructurate de nici o formă. Contribuții semnificative la elaborarea unui concept al cunoașterii orientat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
posibilității oricărei cunoașteri prin experiență; ele sunt a priori în sensul că fac posibilă experiența; valabilitatea obiectivă este conferită conceptelor de capacitatea lor de a corela, de a structura intuițiile sensibile; orice cunoaștere prin experiență reprezintă o întrepătrundere indisociabilă a intuițiilor și conceptelor; nu există conținuturi sensibile despărțite de orice formă conceptuală, adică intuiții, ca materia nuda, nestructurate de nici o formă. Contribuții semnificative la elaborarea unui concept al cunoașterii orientat spre formă, care pot fi găsite în reflecții epistemologice ocazionale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
posibilă experiența; valabilitatea obiectivă este conferită conceptelor de capacitatea lor de a corela, de a structura intuițiile sensibile; orice cunoaștere prin experiență reprezintă o întrepătrundere indisociabilă a intuițiilor și conceptelor; nu există conținuturi sensibile despărțite de orice formă conceptuală, adică intuiții, ca materia nuda, nestructurate de nici o formă. Contribuții semnificative la elaborarea unui concept al cunoașterii orientat spre formă, care pot fi găsite în reflecții epistemologice ocazionale ale unor cercetători ai naturii de cel mai înalt rang, precum și în analize mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
între concepte. Doar caracteristicile structurale ale lumii sunt accesibile cunoașterii. Conținutul îl putem intui, resimți în mod subiectiv, dar nu îl putem cunoaște. Cunoașterea este simbolică în sensul că reprezintă o descrierea structurală a faptelor printr-un sistem de semne. Intuițiile oferă doar materia cunoașterii. Ele sunt subiective; cu alte cuvinte, ele sunt ale unui anumit subiect și nu pot fi comunicate altora. Cunoașterea este, dimpotrivă, ceva comunicabil și testabil, controlabil de către alții deoarece are drept obiect doar formele, structurile 24
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filosofia transcendentală a lui Kant. Într-un al doilea pas, trebuie să se sublinieze, totodată, opoziția dintre rezultatele acestei reflecții, care s-a dezvoltat pe fundalul unei concepții empiriste asupra cunoașterii, și apriorismul kantian. Pentru Kant, cunoașterea este rezultatul reunirii intuițiilor și conceptelor pure ale intelectului. Pentru empirismul modern, cunoașterea reprezintă o coordonare univocă a unor experiențe senzoriale date și a unor concepte create în mod liber de mintea omului, respectiv a cercetătorului. Reflecția metodologică modernă asupra științei pornește de la supoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
generalizări și analogii ieftine”. (H. Reichenbach, Der Aufstieg der wissenschaftlichen Philosophie, Braunschweig, Vieweg, 1968, p. 142.) 4. H. Reichenbach, Op. cit., p. 133. 5. În scrierile lui Moritz Schlick, această temă apare în formulări sugestive. Iată doar un singur pasaj semnificativ: „Intuiția bergsoniană nu are nimic de a face cu sensul pe care îl are acest cuvânt, atât în știință, cât și în viața de fiecare zi. Cu toate acestea, «cunoașterea intuitivăă a lui Bergson nu este nimic altceva decât o formulare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a exprimat Kant în această privință la începutul „Prefeței” ediției a doua a CRP. El observă că fizicii i-a fost mai greu decât matematicii să „apuce drumul sigur al științei”. Căci spre deosebire de matematică, ale cărei obiecte sunt construite în intuiția pură, obiectele cunoașterii fizice nu ne sunt date independent de experiență. O știință matematică a luat naștere încă în antichitatea greacă, în timp ce fizica a pășit pe acest drum mult mai târziu, abia în secolul al XVII-lea. Atunci ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ca ei să se poarte cu tine”. Ideea că ceea ce distinge îndatoririle morale este că ele pot fi universalizate, că ele sunt valabile în egală măsură pentru mine și pentru semenii mei, nu este o invenție a filosofilor, ci o intuiție prezentă și activă în rațiunea morală comună. Este rațiunea care rămâne vie, chiar dacă abia pâlpâie, și în acele momente ale istoriei care stau sub semnul imenselor suferințe provocate de oameni altor oameni. Fără stavilele pe care le pune exercițiul rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dau un sens vieții omenești nu ar fi fost, în genere, posibilă. Kant și teoreticienii utilitarismului au împărtășit supoziția că prima condiție pe care trebuie să o satisfacă o teorie a moralității demnă de atenție este cea a acordului cu intuiții care conferă substanță rațiunii morale comune. Incapacitatea unei filosofii morale de a da socoteală de reprezentările morale ale rațiunii sănătoase, de a contribui la clarificarea și întemeierea lor, îi va fi fatală. Dimpotrivă, stabilirea unor puncte de contact cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a gândi. Era opinia fermă a lui Kant că menirea teoreticianului moralei nu este să producă, prin forța gândirii speculative, ceva fără nici o legătură cu rațiunea morală comună, ci să separe ceea ce este acolo amestecat, să o clarifice, să ofere intuițiilor ei de bază o întemeiere prin principii. În scrierile lui Kant întâlnim numeroase referiri la rațiunea morală comună și la relația ei cu „metafizica moravurilor”. Sunt semnificative, în acest sens, chiar și titlurile primelor două secțiuni ale Imm: „Trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]