4,844 matches
-
Bărbatul din fața mea pășea cu grijă, căutând locurile unde era mai puțin noroi, evitând băltoacele, și, în timp ce-l urmam, am priceput, uimit, că era tatăl meu. Aveam șapte ani, era prima zi de școală. Mergeam cu ochii în pământ, preocupat, intuind vag că se schimba ceva în viața mea. Când am ajuns la poarta școlii, m-am împiedicat. M-am ridicat repede, dar tata dispăruse. În fața mea era acum "unchiul George", rezemat de un gard. Mă privea ironic, fără să spună
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de a se învîrti în cercurile selecte ale societății. Pe mine, însă, nu m-au încercat niciodată asemenea ispite. Nu m-a emoționat deloc faptul că un strămoș al meu folosea, lângă nume, epitetul nobiliar "de Lisa". De altfel, cam intuiesc ce valoare avea acea "boierie", de vreme ce, într-un alt document, din 1678, se spune că pe așa-numiții "boieri liberi" principesa "i-a lăsat să-și zică boieri", dar, dacă nu-și plăteau dările, puteau fi bătuți cu vergile, ceea ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e singura împrejurare în care au precumpănit vanități de moment, deși am vrut mereu să disting între "vanitate" și "orgoliu". Cu o ușurință pe care n-o pot pune decât pe seama superficialității, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din Lisa au intuit instinctiv; că lumea nu e făcută pentru visători; mai ales pentru visători care se mulțumesc să-și viseze viața. În principiu, civilizația nu suprimă "gorila" din noi (îi pune, în schimb, la dispoziție mijloace superioare pentru a-și atinge scopul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fiecare zi la biserică pentru utrenie, pe aceeași stradă, la aceeași oră, bineînțeles; uite că Începea să recupereze timpul, ba chiar Îl redescoperea pe Julius alături, dar acum legănările agonice ale Mercedesului parcă Îi declaraseră război, nu altceva; o scuturau, intuia acceleratorul, o zdruncinau iar, accelera și chiar atunci ajungea la colț și se lovea ușor de bordură, nu e bine: putea veni altă mașină și ar fi trebuit să frîneze și abia pe urmă să accelereze din nou; aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mișcase, că niciodată nu se mișca așa, că tocmai se aplecase, că niciodată nu se apleca așa, că se uita la ei furios. Își dădură și ei seama de ceva din atitudinea ciudată pe care o adopta șeful de sală, intuiră ceva din atîtea zîmbete și se Întoarseră să privească: frig, teamă, spaimă, iată ce simțiră cînd dădură peste ochii roșii, scăldați În alcool ai lui Jose Antonio Bravano. Tatăl fraților săi simți că-i fuge pămîntul de sub picioare, băieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Abraham, care tînjea după lumea bună, pînă la mizeria cumplită din Gomora corciturilor Îngrozitor de urîți, bucătari, pederaști și care se vindeau din dorința de a mă imita. — Atunci asta-i tot, i-o tăie cu un ton definitiv, fiindcă intuise foarte bine un aspect al realității care nu-i făcea plăcere. Asta-i tot! porunci, dezgustat, fiindcă se simți stânjenit. Și tocmai acum, Înainte de masă. Tocmai cînd bea gin and ionic. Asta-i tot! Abraham dădu să se unduiască iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că, din motive confuze, nu poate ajunge la miezul vorbelor mele. Cred că au trecut două minute în care i-am tot dat explicații. Simțeam, obscur, că e ceva în neregulă, dar, ca într-o situație absurdă de vis, nu intuiam unde anume e greșeala. În sfârșit, o colegă mi-a aruncat, neatentă: „Las-o, nu vezi că doarme? Așa doarme ea, cu ochii deschiși“. În acel moment (pentru că D. mă privea mai departe în ochi cu cel mai natural aer
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n șir. Dosto ievski o descrie ca pe un preludiu al epilep siei. Rilke vorbește despre „cumplitul“ ei: ea este frumusețea la limita suportabilului, dincolo de care începe durerea. Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: ești cu adevărat fericit când vrei să oprești timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate. Într-un fel, viața ta a avut sens dacă, în șirul nesfârșit de momente banale, cenu șii, triste, rușinoase
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un cunoscut de-al meu). Mai mult decât atât, în activul și agitatul meu somn, am ajuns să fac lucruri pe care nu m-aș fi gândit niciodată să le pot realiza... Inventez biografii, ori, cine știe?, poate doar le intuiesc, le deduc (ca să folosesc un termen folosit nu numai în matematici). Și, culmea!, fapte și evenimente ce s-au întâmplat aievea, eu reușesc să le văd, în vis, deformate, înfrumusețate, agrementate din belșug, cu un soi de... sirop, mai degrabă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o țigară. Mi-am aprins și eu una.Trăgea din țigară ca o expertă, nu ca o novice. Era posibil ca să joace un rol sub acea amenințare oarecare. Nu era nicidecum nevoie ca ea să joace teatru, de vreme ce era actriță... Intuiam dincolo de curiozitatea ei, dincolo de jocul pe care îl practica, un aer de incocentă. Eram ca într-un labirint fabulos și o țineam pe Ariadna acum de mână. Uitasem toate iubirile mele trecute, egoismul meu era același și toate aveau
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
avea nevoie ca să se transfere la recuperare. Avea încredere în Daniel așa cum ar fi trebuit să aibă cu mulți ani în urmă. El găsea întotdeauna cea mai bună soluție posibilă. Și mai mult, îl cunoștea pe fratele ei și putea intui ce și-ar dori Mark. Daniel nu se deschise imediat față de ea. Nici nu avea cum, la momentul ăsta. Nu mai era omul care fusese, și asta numai dacă te gândeai la ce-i făcuse ea. Simplul fapt că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Își ceru scuze că nu-l descoperise mai devreme. Karin cercetă fotografia autorului - un bărbat blând, cu părul grizonant, la vreo cincizeci de ani, care arăta ca un dramaturg. Ochii lui contemplativi priveau pe lângă lentilele ochelarilor. Păreau s-o caute, intuind deja pe jumătate povestea ei. Devoră cărțile în trei nopți la rând. Capitol uluitor după capitol uluitor, nu se putea opri din citit. Cărțile doctorului Weber alcătuiau un jurnal al tuturor stărilor în care putea intra conștiința și, de la primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dezorientau, după zeci de ani în vârtejul brun și zgomotos al New Yorkului. Chipurile astea împărtășeau o înțelegere furtivă - a pământului, a vremii, a crizei iminente - care le izola de intruși. Petrecuse doar o jumătate de zi în locul ăsta și intuia deja cât de reticent poate ajunge omul, înconjurat de atâtea grâne. Ea îi luă brațul și se ridică. El o conduse spre ieșirea principală, apoi pe trotuarul ce ducea la parcare. Se simțea tulburat, senzația aceea paralizantă care-l urmărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strecură în cameră, închizând ușa după el. Mark stătea cu spatele la ei, luptându-se cu telefonul. —Alo? Cine e? Urmă o tăcere șocată. Doamne! Unde ești? Unde-ai fost? Weber îi aruncă o privire lui Gillespie. Îngrijitoarea se holba la el, intuind nu doar cine sunase, ci și implicarea lui Weber. Ochii ei îi puneau întrebări. Veni rândul lui să-și ferească privirea, vinovat. Vocea lui Mark se spărgea și se înmuia, salutând întoarcerea din morți a unei persoane dragi. —Ești aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fusese acoperit de zeci de ierburi pe care Weber nu le putea numi. Peste douăzeci, două mii de ani, avea să regreseze iar la ierburi, fără vreo amintire despre acest scurt intermezzo uman. Pe aleea lui Mark era parcată altă mașină; intui a cui era. Pulsul lui Weber răbufni, într-o reacție de tip „luptă sau fugi“. Își cercetă fața în oglinda retrovizoare: arăta ca un pitic de grădină spălăcit. Ajunse la ușa din față fără vreun motiv plauzibil, personal sau profesional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi devenit o efigie a falsei empatii: era imposibil să-i explice. El se pregătește pentru reacția ei, dar nimic nu-l pregătește pentru cât de tare o zgâlțâie vestea pe femeie. O primește ca o Cassandră amorțită, care intuiește deja tot ceea ce el n-a recunoscut încă. —Ce-i poți face tu? Poți face tu ceva ce doctorii de-acolo nu pot? Îl întrebase același lucru în urmă cu un an. Ar fi trebuit s-o asculte atunci. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de faptul că sunt gânditori lucizi care problematizează existența. Ei trăiesc experiențe obișnuite: trădarea unei femei, o afacere rentabilă, conversații banale, dar le privesc din perspectiva valorilor absolute și le judecă în mod critic. Eroul parcurge mai multe etape existențiale, intuind că eul său ar putea fi măsura universului, dar neputându-și demonstra acest lucru. Incertitudinea declanșează introspecția. Ștefan Gheorghidiu simte nevoia de a se verifica permanent și se confruntă cu: planul politic, cel social constituit din familia sa și mediul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
fi rezolvat, am putea să căpătăm o imagine mai clară despre destinul nostru. În ce te privește, salvează fiul - și-o câștigi pe mamă... cred eu..." Lui Gosseyn îi venise altă idee: "Trebuie", spuse el, să facem tot posibilul să intuim cum poate Enro, conducătorul galactic, să folosească acest contact în avantajul său. Și pentru că e capabil de omor în masă în sensul militar al cuvântului, trebuie să ne asigurăm că n-o să aibă nici un avantaj." El continuă: "Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de a învinge a-ceastă lume. Însă, pentru a face aceasta, ei trebuie să cunoască fenomenologia urâtului și să caute care îi sunt cauzele. Ei bine, se poate spune că urâtul este perceptibil în trei situații: atunci când se rupe ceea ce se intuiește că trebuie să fie unit; atunci când lucrurile, persoanele și evenimentele se îngrămădesc une-le peste altele, dispărând orice distanță; atunci când disproporția ia locul măsurii. Ținând cont de această paradigmă, constatăm că există astăzi o exagerare a urâtului de proporții destul de mari
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
echilibrului, a instabilei construcții de încredere care se crea între mine și David, lemnul și metalul bărcii, apa rîului și privirea Doctorului de pe țărm. Era o încredere în care încă nu puteam să cred cu adevărat, dar al cărei colaps intuiam deja că ar fi o adevărată dezamăgire, o baie mai rece decît ar fi putut vreodată să fie una în apa rîului. Rîsul lui David și al lui Schneiderhahn mă asiguraseră că nu s-a produs un adevărat accident și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Regilor nu este menționat niciun profet „canonic” cu excepția lui Isaia. Că realitatea istorică a profeției, în timpul monarhiei în Israel și Iuda, a fost în mare parte diferită de cea exemplară oferită nouă de cărțile biblice atribuite profeților scriitori, se poate intui observând informațiile, probabil de arhivă, conținute în 2Rg 14,23-27 despre regele lui Israel, Ieroboam al II-lea. În aceste versete, în ciuda judecății moralmente negative a regelui, nu se face nicio aluzie la criticile drastice și oracolele de condamnare din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca o necesitate și un mecanism adaptiv. Se reține și se operează mental doar cu acele obiecte sau particularități ale lor care sînt mai importante situativ sau din punctul de vedere al cerințelor interne sau al celor sociale conștientizate sau intuite de personalitate. În genere, acestea se detașează de fond și au o mai mare semnificație la un moment dat. Se vorbește în acest sens de s. atenție, a memoriei, a percepției etc. (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Sentiment
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
pînă acum știința cronologiei. Decența e, desigur, un termen vag, și acum sugerăm că înseamnă ceva mai mult decît frăție între colegi de rang egal sau aproape egal. Autoritatea consiliului a depins întotdeauna de sprijinul creaturii, și pînă recent am intuit că legăturile dintre Monboddo și grupul Algolagnics-Cortexin ratifica doar poziția lui de președinte puternic. Dezvăluirile recente făcute de irascibilul șef al departamentului energetic, Ozenfant, demonstrează totuși că împrumuturile de energie recente ale creaturii au fost absorbite de cancelaria lordului președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
capiteluri și spații deschise regulate. Nici unul dintre aceste artifacte nu-l impresionează îștiu asta) prin frumusețea lor; îl mișcă, așa cum și noi am fi mișcați de o mașinărie complexă al cărei scop nu-l cunoaștem dar în al cărei plan intuim o inteligență imorală. Inteligență imorală, da. Acea inteligență nemuritoare locuiește în acea casă care este creierul orașului, prima casă a cunoașterii instituționale și administrației moderne. Peste cîteva secole se va împărți în tribunal, universitate, templu, trezorerie, bursă și arsenal. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este deplină. Urmă o scurtă tăcere. Apoi Mașina reluă, cu o curioasă nuanță de tristețe în voce. ― Eu nu sunt decât un creier imobil și vag informat de ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei Eu nu pot decât să intuiesc planurile ce se pun la cale. Veți ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei. Eu fi surprins și dezamăgit când veți afla că nu pot să vă spun mai mult. ― Dar ce puteți totuși să-mi spuneți, întrebă Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]