3,561 matches
-
Oricum, trebuie să mă pregătesc și eu. Luă sosul de roșii de pe ultimul raft și turnă o cantitate indecentă din el În sandvișul cu șuncă. — Ar fi trebuit să te arăți mai devreme. Fața nou-venitului făcu o grimasă fățișă de invidie În momentul În care agenta Jackie Watson Înfulecă o bucată sănătoasă din sandvișul ei. Mestecă parcă făcându-i În ciudă, având Întipărit pe chip un zâmbet pătat din belșug cu sos de roșii. Nefiind tocmai un tip care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își dădeau seama subit că vor Întârzia. Ici și colo, câte un nebun stătea la volan, cu țigara Încleștată Între dinți și cu geamul mașinii lăsat. Pentru ca fumul să poată ieși și burnița să poată intra. Logan Îi privea cu invidie. Începea să aibă sentimentul că inspectorul Insch Îi transmisese ceva prin tot discursul acela cu „privilegiile rangului“. Ceva neplăcut. Își trecu mâna peste frunte, simțind bulgărele umflat al creierului prin piele. Nu era de mirare că Insch Îl muștruluise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care, la Roma (în ciuda puternicei și servilei prietenii cu Augustus), Tiberius îl sechestrase și îl distrusese, fiindcă Paterculus povestise cu ani în urmă prima mare revoltă din Germania, pe care Tiberius nu fusese în stare s-o înăbușe. Ura și invidia lui Tiberius față de victoriile tânărului Germanicus izvorâseră oare din acea veche înfrângere? Se temu că opera era o capcană întinsă pentru el și o puse la loc în scrinul întredeschis, deși ardea de curiozitate s-o citească. Se dedică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcu apariția Mnester, singur, desculț; purta doar un perizom minuscul, dintr-un material auriu. Furmusețea lui senzuală și lipsită de pudoare le tulbura chiar și pe cele mai incoruptibile matroane și îi lăsa cu respirația tăiată (de dorință sau din invidie) pe senatori și magistrați. Prin Roma circulau o mulțime de povești despre banchete în care dansurile lui întreceau orice închipuire, despre iubiri capricioase, despărțiri, disperări și furii. Mnester se opri în mijlocul scenei. Luminile aranjate cu pricepere alunecau asemenea apei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sub șiretul corsetului; chiar acum Îl vor rupe recăpătând sfânta libertate. Carnea luminoasă pufoasă decolteul sânii valsul beția atingerii; deodată, m-am aplecat ușor tandru (toți au crezut că vreau s-o sărut, s-au uitat cu lacomă curiozitate, cu invidie, cu ironie, așa cum se Întâmplă când spargi regula, când ești mai puternic decât ceilalți și acest lucru iese În evidență chiar dacă tu nu-ți dai seama și nici nu-l urmărești), i-am adulmecat conturul corpului pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dat-o cu colegul meu de la clasa paralelă, Duică Gabriel. El Îi făcea curte nemțoaicei din clasa noastră, Irmi, de care eram Îndrăgostit și eu. Deși locuia În altă direcție, venea pe strada gării s-o conducă până acasă. Câtă invidie, atâta gelozie!) Gabriel avea ochii albaștri de culoare abstractă, lipsiți de afect. „Eu pot să te hipnotizez, te voi bate imediat!“, mi-a spus. A fost un duel surd, căci, În timp ce ne scrutam Încordați, am avut senzația că Îmi pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Tac pentru că orice vorbă este o trădare a ființei mele ascunse și adevărate; cu cât sunt mai Închis, cu atât mă simt mai puternic, cu atât mă simt mai eu, impenetrabil, blindat În fața asaltului prostiei, baricadat la orice imixtiune a invidiei și perfidiei. Dacă vorbesc, se observă imediat că nu sunt la fel cu ceilalți, că nu mă prefac, că e În mine un nucleu de neatins pe care nu vreau să-l arunc pradă bârfei fetide a celui care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
existe ceva important ce i-a Împins să-mi dea atâta atenție și să mă discute. M-am Întors Înăuntru ca să aud, din curiozitate, ce anume i-a râcâit din modul meu de a fi, care este motivul principal al invidiei lor, să-l cunosc și să pot să mă apăr În viitor. „Dacă se comportă așa cum se comportă, Înseamnă că are ceva În el numai al lui, ceea ce noi nu avem și trebuie să-l lăsăm cum e el, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
biruit pe profesor În Încercarea sa de a curta o fată drăguță din Drăgășani, care fusese și ea la Olimpiadă. Am reușit să-l pun pe linie moartă și am simțit cum cresc În ochii lui. Aproape mă privea cu invidie. (miercuri) Citesc Camus. Ader la aceste afirmații: „Ce que je sais, ce qui est sûr, ce que je ne peux nier, ce que je ne peux rejeter, voilà ce qui compte. Je peux tout nier de cette partie de moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ultima oară. Luasem această hotărâre și căutam să gust orice clipă, eram sigură că ea nu se va mai Întoarce. Ce clipe Îngrozitoare! Mă aștepta o luptă de neconceput din nou În lumea de care fug cu dezgust, uneori cu invidie, dar rareori cu ură. Dar, atunci când a Început publicul, atunci când ne-am avântat din nou Împreună, mi-am dat seama că nu pot să-l alung de lângă mine, e atât de bine cu el, suntem veseli, uit de toate, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Barbu Îi spunea lui Vianu: „Mă, eu sunt mare poet... În Act!“. (joi) Nu știu de ce A. este contestată vehement În grupă În ceea ce privește chiar calitatea ei principală: tensiunea trăirii. Modul pasional pe care-l afișează și care devine motiv de invidie din partea celorlalți se află În ea Însăși; este ceva ce iese la suprafață imediat, ca untdelemnul deasupra apei. Ea este dăruită de pasiune În tot ce face: În orice gest, chiar lipsit de importanță, se exaltă până dincolo de normal; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de o imensă milă, Își ia aripile În brațe și fuge cu ele, le ascunde o vreme, apoi, când nimeni nu se așteaptă, Începe să zboare din nou, se ridică deasupra celorlalți, destul ca să se observe diferența, destul ca să creeze invidia, destul ca să trezească ura. (vineri) Acum, când scriu crispat pentru a umple golurile dintre cel de acum și celălalt, năvălește alt timp peste mine și mă oprește să scriu sau să citesc. Mă izolez În această cameră de student cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
maniere galante, mai degrabă făceam scut cu corpurile noastre s-o ferim de orice intrus, de orice intenție vulgară venind din partea cuiva; așa se face că orice atenție din partea-i, către oricare dintre noi, se transforma În motiv de crâncenă invidie, dacă nu mai mult; astfel se explică exaltarea ce m-a cuprins când am Înțeles că nu-i sunt chiar indiferent, că mă preferă Între ceilalți pretendenți la atenția ei; primul simptom În acest sens mi s-a Întipărit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atracția ce se stabilise Între noi era reperabilă de acum În clasă, creând izolarea noastră specială În masa amorfă, ca un cuplu ce se deosebește de ceilalți; tensiuni existențiale maxime se citeau În mimica noastră; de aceea, ne priveau cu invidie și răutate, cu gelozia dată de ceva la care ei nu aveau acces; exista un ghiduș al clasei, un prichindel (se numea Crețu Ion), care, În pauza dintre ore avea un gest reflex: odată, mă Împungea cu un deget În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
povești despre perseverența lui uimitoare de a depăși toate obstacolele, reacții ale oamenilor când îi vedeau în public sau poate detalii despre viața intimă pe care o aveau. Nimic de acest gen. Ba mai mult, Sachs simți un fel de invidie inexplicabilă din partea Karei. Aceasta explică: - Eu stau foarte prost la capitolul bărbați în ultimul timp. - Nu te vezi cu nimeni? - Nu sunt sigură, răspunse Kara pe un ton mai degrabă reflexiv. Ultima noastră întâlnire s-a terminat cu un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu grijă lama Gillette În mașina de bărbierit În timp ce privea afară pe fereastră... Pe străzi oamenii erau fericiți că primăvara venise atât de repede, era o primăvară neobișnuită, era soare, era lumină, era cald. Îi privea cu un soi de invidie că se pot bucura și că sunt fericiți. Fericiți de anotimp, firește. Intră În baie. În fața oglinzii Își săpunește cu migală fața. Ce frumos miroase crema de ras. Începe să se bărbierească. Situația existentă: Își urmărește propriul interes de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să zică și se laudă, aiurea, că el este mare și are drept de vot și mâine se duce să voteze. Pe tine te roade invidia că el este mai mare decât tine și că o să meargă la vot. Când invidia nu te mai roade, hotărâți Împreună să nu mai mergeți la ora de sport și chiuliți ca să vedeți filmul Elena din Troia. La gazeta de perete a cinematografului scrie că „Votul dat candidaților Frontului Democrației Populare, va fi un vot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iernilor . La ce editură să dai cartea asta ca o trompetă strivită? Pe marginea revistei stă scris de mâna unui prieten: „Auzi, tu, ma, stricht vorbind, ce mai e Europa? Ștefan Shell Mare”. De tine nu scrie nimic. Mori de invidie. Te roade invidia. Ca un pantof nou-nouț. Ca Într-o democrație reală. De tine scrii Tu. Ce s-ar fi Întâmplat dacă ai fi fost Erou al Revoluției? Dar dacă te căsăpeau minerii? Acum erai mort. Mort de glonț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept stupidă, ceea ce e prin definiție un grav capăt de lezmajestate; a tăgăduit, cum am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și ură); drumul literar și l-a început cu un roman de-a dreptul autobiografic, dar meticulos elaborat timp de vreo zece ani: Pace în război, una din puținele cărți pe care le-a produs ca scriitor ovipar. Celelalte romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nuvele, în grade diverse de reușită literară, părăsesc orice intenții de construcție realistă și psihologică, se dezlănțuie în schițarea unor tablouri în tușe ample de situații morale paradigmatice sau de mari pasiuni de insprație biblică: să ne gândim la parabola invidiei cainite din Abel Sánchez. Una historia de pasión (1917), la extraordinarul dublu portret al Martei și Mariei, cu accent dramatic asupra unui profund elogiu al maternității spirituale, în La Tía Tula (1921), toate împănate și cu elemente autobiografice, toate sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
chiar și fără a fi privite. Și cei doi își văzură de drum, în direcții opuse, tăind cu sufletele lor încâlcita pânză de păianjen a străzii. Căci strada alcătuiește o țesătură în care se încrucișează priviri pline de dorință, de invidie, de dispreț, de compasiune, de dragoste, de ură, cuvinte vechi al căror spirit a rămas cristalizat, gânduri, năzuințe, o întreagă pânză misterioasă care învăluiește sufletele trecătorilor. Augusto se pomeni în sfârșit iarăși în fața portăresei Margarita, în fața zâmbetului Margaritei. Primul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
diversitate, Doamne Dumnezeule! — Hai, spune legenda. — Imediat. Ei bine, într-un târg portughez trăia un pirotehnist sau fogueteiro, și el avea o nevastă nespus de frumoasă, care îi era toată mângâierea, încântarea și mândria. Îi plăcea să asmută, așa-zicând, invidia celorlalți muritori și-o plimba cu sine parcă spunându-le: O vedeți pe femeia asta? Vă place, da, nu-i așa? Ei bine, e a mea, doar a mea! Și vai de voi, ceilalți! Nu făcea decât să ridice-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iar o frază oarecare dintr-un mare scriitor nemijlocit nu capătă valoare până când un erudit nu o reia și nu citează opera, ediția și pagina în care a expus-o. Și toată povestea cu solidaritatea muncii colective nu era decât invidie și neputință. Aparținea clasei de comentatori ai lui Homer care, dacă Homer însuși reînviat le-ar intra în birou cântând, l-ar da afară în brânci pentru că i-ar fi împiedicat să lucreze pe textele moarte ale operelor lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Singurătatea! Singurătatea e miezul esenței noastre, și când ne adunăm unii într-alții, când ne gregarizăm, nu facem decât să o adâncim. Și din ce, din ce oare dacă nu din singurătatea, din singurătatea noastră radicală, a luat naștere acea invidie, cea a lui Cain, a cărei umbră se întinde - bine spunea dragul meu Antonio Machado - peste dezolarea solitară a înaltului deșert castilian? Invidia aceea, cu drojdia ei dată în spumă, invidia care nu-i decât rodul invidiei cainite, invidia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din ce, din ce oare dacă nu din singurătatea, din singurătatea noastră radicală, a luat naștere acea invidie, cea a lui Cain, a cărei umbră se întinde - bine spunea dragul meu Antonio Machado - peste dezolarea solitară a înaltului deșert castilian? Invidia aceea, cu drojdia ei dată în spumă, invidia care nu-i decât rodul invidiei cainite, invidia care se naște din turmele supuse ordinii, acea invidie a produs tragedia istoriei Spaniei noastre. Spaniolul se urăște pe sine. Ah, da, există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]