2,990 matches
-
nu se mai tolerează ortografia veche, iar erorile ortografice făcute de elevi duc la scăderea notei. Germana este limba oficială în Germania, Austria și Liechtenstein, una din limbile oficiale în Belgia (alături de neerlandeză și franceză), Elveția (împreună cu franceza, retoromana și italiana) și Luxemburg (împreună cu franceza și luxemburgheza), precum și limbă oficială regională în regiunea autonomă Tirolul de Sud din nordul Italiei (alături de italiană), Raionul național german Halbstadt din Rusia (alături de rusă) și Raionul național german Azovo din Rusia (alături de rusă). Pînă în
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
Germania, Austria și Liechtenstein, una din limbile oficiale în Belgia (alături de neerlandeză și franceză), Elveția (împreună cu franceza, retoromana și italiana) și Luxemburg (împreună cu franceza și luxemburgheza), precum și limbă oficială regională în regiunea autonomă Tirolul de Sud din nordul Italiei (alături de italiană), Raionul național german Halbstadt din Rusia (alături de rusă) și Raionul național german Azovo din Rusia (alături de rusă). Pînă în 1990 a fost și una dintre limbile oficiale ale Namibiei (alături de afrikaans și engleză; din 1990 este limba națională). Într-o
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
Țara Moților, Țara Călatei, etc.) la care se adaugă Zona Metropolitană Cluj-Napoca. Numele de "Cluj" provine din latinescul "Castrum Clus", folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a numi Cetatea Clujului. Cuvântul latin "clusa" înseamnă "închis" (în italiană "chiuso") și se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri. Echivalentul german, "Klause", este păstrat în denumirea "Klausenburg". O localitate și o regiune cu numele Klausen (în italiană ) există și în Tirolul de Sud. Față de județul
Județul Cluj () [Corola-website/Science/296653_a_297982]
-
Cetatea Clujului. Cuvântul latin "clusa" înseamnă "închis" (în italiană "chiuso") și se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri. Echivalentul german, "Klause", este păstrat în denumirea "Klausenburg". O localitate și o regiune cu numele Klausen (în italiană ) există și în Tirolul de Sud. Față de județul Cluj (interbelic), continuatorul comitatului istoric al Clujului, județul actual cuprinde și cea mai mare parte din teritoriul județului Turda și din județul Someș, care nu au fost reînființate la reforma administrativă din
Județul Cluj () [Corola-website/Science/296653_a_297982]
-
a fost eliminat temporar pentru că nu salutase un profesor. Iorga alege să părăsească orașul și să se înscrie la Colegiul Național din Iași, fiind admis, primind bursă și fiind lăudat de director, filologul Vasile Burlă. Tânărul vorbea deja fluent franceza, italiana, latina și greaca, mai târziu referindu-se la studiile grecești ca fiind "„cea mai rafinată formă a rațiunii umane”". La vârsta de șaptesprezece ani, Iorga a devenit mai rebel. Devenise interesat în activități politice, dar are convingeri cu care mai
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
în limba vorbită de la o regiune la alta. standard se bazează pe dialectele folosite în Toscana și este asemănătoare atât cu limba latină cât și cu alte limbi romanice. Similitudinea lexicală cu franceză este estimată la 89% (Matteo Bartoli numește italiana și franceza „limbi inovative”, în opoziție cu limbile Peninsulei Iberice și româna), la 87% cu catalana, la 85% cu sarda, la 82% cu spaniola, la 78% cu ladina și la 77% cu româna. Printre limbile romanice mari, este și cea
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
sarda, la 82% cu spaniola, la 78% cu ladina și la 77% cu româna. Printre limbile romanice mari, este și cea mai asemănătoare cu limba română. Se caracterizează prin păstrarea consoanelor și vocalelor duble și accentului cu rolul distinctiv. Influența italienei asupra altor limbi a fost moderată și este vizibilă cel mai puternic în artă, mai ales în muzică. Ideile Școlii Ardelene și latinismului au dus la mărirea numărului cuvintelor de origine italiană în limba română. Astăzi, cuvintele care intră în
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
românești fiind "pizza", "pastă" sau "spaghete". Italiana derivă din latină vulgară, o variantă populară a limbii latine. Aparține familiei limbilor indo-europene și italice și face parte dintr-o ramură mare a limbilor romanice. Pronumele sunt în general puțin necesare în italiană și sunt folosite mai ales pentru a elimina ambiguitatea în înțelesul unei propoziții. De obicei, ca și în română, terminația verbului dă informații despre subiect. Lei și Loro (scrise cu L mare) au un înțeles special în plus față de înțelesurile
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
aventurat până aici pentru a construi un mic avanpost comercial, o cetate pe insula Sfântul Gheorghe; ei au construit o bancă și o piață pentru mătăsuri și catifele. Orașul l-au numit după sfântul protector al Genovei, sfântul Gheorghe (în italiană San Giorgio), de la care se trage numele actual. Giurgiul a fost pentru prima dată menționat în documentul Codex Latinus Parisinus din 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc majoritatea forței de lucru, dar aceștia rezidează în afara Vaticanului. Limba oficială este limba latină, "lingua franca" a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice. Italiana și - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru conversație, publicații și transmisiuni. Germana este limba oficală a Gărzii elvețiene. Există și o cetățenie vaticană separată care împuternicește oficialii să călătorească cu ajutorul pașaportului vatican și le
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
Karol Józef Wojtyła", (n. 18 mai 1920, Wadowice, Polonia - d. 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 - aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
sub forma „Pontus Euxinus”, folosind însă și „Mare Scythicum”, iar ulterior, în vremea împărăției Bizantine, în Evul Mediu, apar denumirile de „Μεγάλη Θάλασσα” ("Megali thalassa" preluată în românește ca „Marea cea mare” din documentele lui Mircea cel Bătrân și în italiana genovezilor ca „Mare maggiore”) și de „Kαικίας Θάλασσα” ("Chechias thalassa", anume "marea crivățului", preluată în bulgărește ca „море Сесил” : "marea oarbă" sau "închisă"), denumiri prezente în hărțile venețiene precum și în cronicile lui Wavrin și lui Villehardouin. Calificativul Neagră, apare în
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
Spanisch", engleză "Spanish", poloneză "hiszpański", rusă "испанский"). Spaniola face parte din subgrupul iberoromanic al limbilor romanice. Are multe în comun cu limbile aragoneză, asturiană, catalană, galiciană și portugheză. Spaniolii se pot înțelege și cu vorbitorii limbii italiene, fără a cunoaște italiana. Limba ladino, vorbită de către sefarzi, este de fapt castiliana medievală, influențată de turcă și ebraică. Fiind o limbă romanică găsim multe similitudini cu limba română, foarte mulți cetățeni români care au emigrat în Spania după 1989 îmbrățișând cu ușurință limba
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
generalului von Weichs situația dificilă a Armatei 3, dispusă pe un front de 160 de km la sud de Don; aceasta, în condițiile în care inamicul controla majoritatea trecerilor peste fluviu și deținea, între Armata 6 germană și Armata 8 italiană, acel cap de pod adânc de 25 km și larg de 70 km. Având în vedere că luptele deveneau tot mai dificile, germanii căutând soluții pentru obținerea unei victorii decisive înainte de instalarea iernii, generalul von Weichs a ridicat din umeri
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
(limba greacă veche: Tομή "Tomí", latină: "Tomis Constantiana", în italiană prin navigatorii genovezi și din ea, în alte limbi latine "Constanza", limba greacă "Κωνστάντζα"/ "Κωνστάντια", limba turcă otomană "كو ستنجه" (Köstendje), , (Kiustengea), armeană "Կոնստանցա", ebraică "קונסטנצה", slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară "Konstanca", albaneză "Qushtendja", bosniacă "Kostanj", germană Küstendje (pe
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
și dealurile țării, albul reprezintă Alpii acoperiți cu zăpadă, iar roșul reprezintă sângele vărsat în războaiele italiene de independență. O interpretare religioasă este că verdele reprezintă speranța, albul reprezintă credința, iar roșul reprezintă milostenia, cele trei virtuți teologice. Primul "tricolore italiano" oficial a fost adoptat la 7 ianuarie 1797, când al XIV-lea Parlament al Republicii Cispadane, la propunerea deputatului Giuseppe Compagnoni din Lugo, a decretat „să facă unviversal ... stindardul sau drapelul în trei culori, verde, alb și roșu ...” Aceasta probabil
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
ea folosea un drapel italian din 1796, s-au unit și au format "Repubblica Cisalpina" (Republica Cisalpină) și au adoptat tricolorul vertical pătrat fără stemă în 1798. Drapelul a fost folosit până în 1802, când Republica a fost redenumită în "Repubblica Italiana" (Republica Italiană) și s-a adoptat un nou drapel, de această dată un câmp roșu cu un pătrat verde cu un romb alb. În 1799, "Repubblica di Lucca" (Republica Lucca) independentă a intrat sub influență franceză și a adoptat drept
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
regale de Savoia a fost primul drapel național și a fost menținut în acea formă timp de 85 de ani până la instaurarea republicii în 1946. Drapelul civil și cel de stat al statului-marionetă nazist din nordul Italiei, denumit "Repubblica Sociale Italiana" (Republica Socială Italiană), sau "Republica Salò" după cum i se mai spunea, era identic cu cel al Republicii Italiene de astăzi. Acesta era rareori arborat, dar drapelul de război împodobit cu un vultur argintiu ținând "fasci littori", era frecvent folosit în
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
în acțiunea de răspândire a culturii în mediul rural. A elaborat alături de Samuil Micu prima gramatică tipărită a limbii române: "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" (Viena, 1780). A fost poliglot, însușindu-și pe lângă limba română, latina, maghiara, germana, greaca veche, italiana și franceza. Informația și cultura i-au permis ocuparea funcției de bibliotecar al Colegiului de Propaganda Fide din Roma, având permisiunea de a cerceta orice fel de documente. În Italia, precum și în Ungaria și la Viena, pe atunci capitala Sfântului
Gheorghe Șincai () [Corola-website/Science/298233_a_299562]
-
trimis la studii, împreună cu fratele său, Giuseppe, în vârstă de zece ani, la noua școală a iezuiților din Viterbo, actualul seminar. A rămas acolo șase ani (1818-1824), unde a dobândit binecunoscuta ușurință de a se folosi de latină și de italiană, lucru admirat mai târziu în scrierile sale oficiale și în poemele sale. Un mare merit l-a avut în acest sens profesorul său, părintele Leonardo Garibaldi. Când în 1824 Collegio Romano a fost redat iezuiților, Gioacchino și fratele său Giuseppe
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
a Universității din București. Strămutarea a fost dureroasă, chiar el mărturisind în volumul „Păcatul împotriva spiritului” că a fost o experiență dură care l-a făcut apoi să se poată adapta cu ușurință oriunde în lume. A absolvit secția de italiană cu teza „Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere”. A fost coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Șerban Anghelescu, prieten cu Dorin Liviu Zaharia. O influență deosebită asupra lui Ioan Petru a avut-o profesorul Cicerone Poghirc, un
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
atât mai mult cu cât numele francez se scrie în litere latine, ori nu toate limbile folosesc această grafie. Întâlnim astfel : "Ivory Coast" în engleză, "Elfenbeinküste" în germană, "Costa de Marfil" în spaniolă, "Elefántcsontpart" în maghiară, "Costa d'Avorio" în italiană, "Берег Слоновой Кости" în rusă, iar în limba noastră, „”. În schimb, din adjectivul francez "ivoirien" au apărut adjective similare în celelalte limbi: "ivorian", "ivorianer", "ivoriano" ș.a.m.d. Între timp guvernul ivorian s-a schimbat astfel că denumirea franceză, în
Coasta de Fildeș () [Corola-website/Science/298331_a_299660]
-
latină. Arta germană era orientată în special spre tradițiile stilului gotic. Konrad Witz (ca.1400-1445) pictează peisaje sub influența artei flamande. Cu opera lui Albrecht Dürer (1471-1528), pictor, desenator și gravor, se realizează legătura cu arta Renașterii, după modelul celei italiene. Ciclurile sale de gravuri în lemn "Patimile" și "Viața Mariei" sunt cunoscute în întreaga Europă. În special compoziția sa "Cei patru Apostoli" (1526) arată atașamentul la eleganța picturii italiene și forța sa de exprimare. Dürer întreprinde călătorii în Italia și
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
și după 1990, moment în care a (re)dobândit un statut de autor mitic, în sensul discuției în jurul unei opere neintegral publicată în România. Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tânărului Eliade s-a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului. Evaluarea critică a posterității lui Eliade rămâne astfel importantă, tocmai datorită prestigiului și imaginii culturale covârșitoare
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
preponderent turistico-recreativă și într-o mai mică măsură sportivă, dar non-competițională, care are ca scop ascensiunea în munți, pe zăpadă, stâncă și gheață (ghețar). Acest termen este folosit cu precădere în limbile latine europene precum franceza (alpinisme), spaniola (alpinismo) sau italiana (alpinismo). Termenul provine de la ascensiuni în munții Alpi (alpi+nism), fiind promovat în special de francezi, pentru a rămâne în istorie că această activitate a apărut în Alpii francezi (masivul Mont Blanc), în anul 1786. În limba spaniolă din America de Sud
Alpinism () [Corola-website/Science/297128_a_298457]