8,051 matches
-
prima oară de tine. Craig replică: - Nu cred în amenințarea că vă veți sinucide. Acesta-i doar încă un truc pentru a mări stresul. Anrella îi zise cu blândețe. - Ești obosit, Lesley, și te afli sub o mare solicitare fizică. Jur pe cuvântul meu de onoare că ceea ce ți-am spus este adevărat. - Ce înseamnă onoarea obișnuită pentru o superfemeie? Ea rămase calmă. - Dacă te-ai gândi la implicațiile refuzului tău de-a ucide pe cei ce vor veni să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
vorba de tatăl meu, Carol. Locuiește aici cu mine. Nu e nici prea în vârstă și nici prea bolnav. I-a intrat însă în cap că viața lui s-a irosit și că nu mai merită să fie trăită. A jurat că-și pune capăt zilelor și, îndărătnic cum îl știu, sunt sigură că o va face. Nu pot să l las în plata Domnului, dar nici să-l supraveghez zi și noapte, minut cu minut... Acum am un copil de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
supărați, eu unde aș putea să dorm? Din partea lui Carol, nici un gest, nici un răspuns. Părea că nu auzise nimic din ce-i povestise Filip sau auzise, dar nu vroia s-o arate. Filip nu se intimidă. Se uită prin cameră, jur împrejur, în căutarea unui loc cât de cât amenajabil. Singurul lucru pe care îl găsi fu un fel de ladă mare de lemn, lipită de perete și închisă cu lacăt. Nu reuși să-și imagineze ce conținea, dar putea să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care ne însoțește în vanele noastre peregrinări prin Lume: "Soarta i-a pus față n față, vorovit-au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și omenire, despre tot ce-i pe pământ de la leagăn la mormânt. (...) S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față..." Al doilea text
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vanele noastre peregrinări prin Lume: "Soarta i-a pus față n față, vorovit-au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și omenire, despre tot ce-i pe pământ de la leagăn la mormânt. (...) S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față..." Al doilea text, Arhivarul (titlu-metonimie), tratează despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
flori și frunze mai rare, mai decolorate. Spre cincizeci de ani... rămâne trunchiul gol, simplu și indelicat. Quinquagenarii cultivă cu conștiință senzualismul. (La 18 ani unii nu-și mai dau seama că frunzele înflorite sunt purtate de un trunchi. Ar jura că sunt fără suport și fără legătură cu pământul prozaic și fecund.) 28. În adevăr, într-o căsnicie când și bărbatul și femeia duc o viață laborioasă, când n-au imaginația bolnavă, când toată vremea sunt cu treabă și când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și sugarii au urechi. Pot să audă. Povestirea pe care i-a citit-o Seymour lui Franny în noaptea aceea, la lumina lanternei, era o poveste taoistă, una dintre cele care îi plăceau lui în mod deosebit. Iar Franny se jură, până în ziua de azi, că și-l amintește pe Seymour citindu-i-o. Principele Mu de Qin i-a spus lui Po Lo: — Ești împovărat de ani. Există în familia ta cineva pe care să-l pot folosi în locul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Da. Vorbesc prea mult despre poezia fratelui meu. Sunt limbut. Și lucrul ăsta nu mă lasă rece. Dar motivele mele de a nu renunța se înmulțesc ca iepurii. Mai mult, deși sunt, așa cum am afirmat limpede, un scriitor fericit, pot jura că nu sunt, și n-am fost niciodată, și un scriitor vesel; mi s-a atribuit și mie, caritabil, doza profesională uzuală de gânduri lipsite de veselie. De pildă, acum nu mi-a trecut prin cap că, dacă mă lansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
toți au aceeași soartă: cel drept, ca și cel păcătos, cel bun, ca și cel rău, cel curat, ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce nu aduce, cel bun ca și cel rău, cel ce jură ca și cel ce cinstește juraământul. Este un mare rău În tot ceea ce se face sub soare (...) Oare cine va rămâne În viață? Pentru toți cei vii este o nădejde, căci un câine viu este mai de preț decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întrebau ce s-a Întâmplat, Ippolit, fluierând aceeași arie, le spunea că a fost la un concert. Acum Subotin se simțea Într-un fel culpabil că ajunsese să-și calce jurământul. Pentru că acasă erau mereu discuții, Subotin Își luase angajamentul, jurând pe părinții lui, că nu se va mai atinge de alcool sau, dacă se va atinge, se va limita la un singur păhărel, ca să cinstească masa. Acum ce era de făcut? Ippolit mătură cu privirea podeaua. Oare nu cumva apriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la bun Început, mi-ai plăcut: pari om serios, nu mai Încape discuție. Apreciez felul hotărât cum ai abordat afacerea, de aceea doresc să-ți fac un favor. Ofer 55 lei pentru un singur dollar...” Hotărât să-l convingă, argumentă. „Jur pe onoarea mea, ești primul client căruia i’am oferit un asemenea preț. Ești norocos, domnule. Nu mai sta pe gânduri, hai, bate palma...” O fracțiune de secundă, Tony Pavone fu tentat să plece, să-și vadă de treburile lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe treptele cele mai Înalte a Îndrăznelii nu rostise cuvântul decisiv, atunci când...?? Hotărârea era luată. Observând-o pe Directoare În mijlocul unor Îngrămădiri de oameni, Își potrivi vocea să fie cât mai sonoră, monologând,cu vocea Încordată la maximum. „Tatiana, Tatiana...! Jur, te iubesc și... doresc, să fii amanta mea...!!” Rostind aceste jignitoare cuvinte, marele Îndrăgostit avu o secundă de luciditate. Vocea lui de bariton, izbuti să stopeze activitatea din curtea depozitului de vinuri iar toți ce-i prezenți să holbeze ochii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-și piardă controlul minții. Efectiv Își făcuse plinul. Organismul său, suprasolicitat de abuzul de băutură de nopți nedormite unde de multe ori dormea În scurtele drumuri efectuate cu tramvaiul, iar de cele mai multe ori moțăind direct În timpul mersului...! În repetate rânduri jurase abstinență totală și nu va mai pune piciorul În cârciumă dar jurase strâmb. Desigur, nu din vina lui. Era imposibil ca atunci când era nevoit să discute cu partenerii de lucru unele amănunte, nu le puteau orândui la birou - unde erau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
abuzul de băutură de nopți nedormite unde de multe ori dormea În scurtele drumuri efectuate cu tramvaiul, iar de cele mai multe ori moțăind direct În timpul mersului...! În repetate rânduri jurase abstinență totală și nu va mai pune piciorul În cârciumă dar jurase strâmb. Desigur, nu din vina lui. Era imposibil ca atunci când era nevoit să discute cu partenerii de lucru unele amănunte, nu le puteau orândui la birou - unde erau prea multe urechi - și nici În stradă deoarece se derulau valori materiale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tudose Ion, nu se știe prin ce relație făcu rost de o icoană reprezentând pe Maica Domnului cu pruncul În brațe, chemă pe rând o parte din lucrătorii lui Tony Pavone Îi așeză În genunchi poruncind isteric să sărute icoana jurând dacă oferă mită și ce cotă parte, lui Tony Pavone. Dar, intuind pericolul, muncitorii făcură zid apărându-și șeful, desigur și pielea lor, În caz contrar puteau fi Învinui-ți - complicitate la de lapidare. Lct.Col. Tudose Ion turba. Sperase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încă tânără iar pe deasupra mamă a doi copii...!” Speriată femeia, făcu ochii mari și văzând mutra hidoasă a Lct.Col.Tudose Ion, izbucni Într’un isteric plâns, bătându-se cu pumnii În cap. “Nu-i adevărat. Nu poate fi adevărat...! Jur pe copilașii mei, nu știu nimic. Credeți-mă...!” “Încetează plânsul femeie...” Pe mine nu mă poți Înduioșa, iar cu artificiu de formă am buzunarele pline. Faptele fiind bine dovedite, va trebui să te arestez. Scoate tot ce ai prin buzunare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În lacrimi, pronunță. “Nu se poate...! Nu pot crede, tu ești Întradevăr...? Tu, medaliat cu medalia “Muncii” pentru munca ta numai cu bune rezultate, să te țină arestat ca pe un borfași de rând...?! Ce timpuri trăim, domnule...? Ai Încredere...! Jur, ori câtă condamnare vei suferi, te aștept...!!” Uimit, pierdut În spațiu, Tony Pavone nu reuși să deschidă gura. Cu ochii În lacrimi intră În biroul Maiorului, exclamând. “Ori câte cuvinte a-și rosti pentru a’mi exprima gratitudinea tot n
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numai minciuni...! M-a acuzat, de compliitate la tabla care a vândut’o fără acte legale. Drept urmare am fost arestat iar la inventarul făcut În lipsa mea, au găsit o lipsă de, două milioane lei...!” „Ai recunoscut lipsa...!” „Vai de păcatele mele. Jur, nu am furat și nu am dat nimănui măcar o singură foaie de tablă de furat. Am solicitat o nouă expertiză contabilă cu participarea mea, dar canaliile au refuzat...!!” „Trebuia să protestezi...!” „Are cine să te asculte...? Odată ajuns În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
continuând cu o revoltă sfâșietoare, electrizând asistența. „Doamnă judecătoare, onorată instanță de recurs, doresc să faceți dreptate nu În lumina acuzării verbale a procurorului ci, În virtutea probelor dela dosar...! Indiferent, dacă Îmi veți mai da ori nu ani de Închisoare, Jur În prezența mulțimii din sala de judecată și În fața onoratului Tribunal, sunt nevinovat. Mulțumesc...!” Asistența din sala de recurs fu cuprinsă de o tăcere stânjenitoare În timp ce unele persoane se auzeau plângând. La rândul lor gardienii de pază a deținuților, priveau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din nou laolaltă? Ei bine, doctore Lal, nu sunt sigur la ce poate folosi această examinare sau dojană. Nu e ca și cum aș fi sigur că ființele umane pot fi controlate la orice nivel de complexitate. Nu m-aș Încumeta să jur că omenirea era guvernabilă. Dar Wells era Înclinat să creadă că era. A crezut, mai tot timpul, că civilizația În minoritate putea fi transmisă marilor mase și că erau posibile condiții ordonate pentru acest transfer. Condiții decente, În stil britanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
au desfăcut singure? Aiurea, Wallace, țevile plesnesc doar iarna. Da, bănuiesc că așa e. — Deci ai crezut că sunt pline de bancnote de o mie de dolari. A, Wallace! Nu mă dojeni, Unchiule. Pe undeva pe aici e pradă. Este, jur. Îl știu pe tata. Ascunde. Și la ce-i mai sunt buni banii acum? Nu și-ar putea permite să-i declare nici dacă... — Nici dacă ar supraviețui? — Chiar așa. Și e ca și cum ne-ar Întoarce spatele. Sau precum câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
adevărul suprem despre omenire e copleșitor și zdrobitor. Acestă concluzie vulgară și mișelnică, respinsă din tot sufletul de Sammler, reprezenta convenția locală implicită, prostimea Însăși, metafizică, trăind această interpretare a realității și această vedere asupra adevărului. Sammler nu putea să jure că aceasta era exact așa, Însă Broadway-ul intersectat cu 96th Street Îi dădea un asemenea sentiment al lucrurilor. Viața, când era așa, doar Întrebări și răspunsuri de pe culmile intelectului până În străfundurile sale, era de fapt o stare de nenorocire murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spre Feffer: Și tu ce ai de spus acum? — L-am prins În flagrant. Vă rog, așteptați puțin, mă doare rău gîtul. — Prostii, nu fă pe Îndureratul cu mine. Acesta e omul de care vorbim. El e rănit serios. — Vă jur că fura din geantă și i-am făcut două poze. — Nu mai spune! — Păreți supărat, domnule. De ce sunteți așa de supărat pe mine? Sammler văzu acum mașina poliției, lumina intermitentă de pe acoperiș și polițiștii care se apropiau agale, croindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]