4,083 matches
-
romanul istoric și alte teritorii convenționale" (396-97). În condescendența critică poate fi simțit declinul jurnalismului literar narativ după o primă perioadă atât de solidă. Dar, dacă jurnalismul a fost repudiat de literatură, nici situația opusă nu era mai puțin adevărată: jurnalismul a repudiat literatura. Acest aspect se reflectă în plecarea lui Steffens și Hapgood de la Commercial Advertiser în primii ani ai secolului al XX-lea, în parte datorită directorului executiv H. J. Wright care nu avea nici o simpatie pentru jurnalismul literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
adevărată: jurnalismul a repudiat literatura. Acest aspect se reflectă în plecarea lui Steffens și Hapgood de la Commercial Advertiser în primii ani ai secolului al XX-lea, în parte datorită directorului executiv H. J. Wright care nu avea nici o simpatie pentru jurnalismul literar narativ, preferând în locul acestuia "imagini obiective ale noutăților" (Hapgood, Victorian 172). Mai mult, separerea mutuală dintre jurnalism și literatură poate fi reflectată după Primul Război Mondial împotriva tonului patriotard dacă nu chiar naționalist al majorității informațiilor jurnalistice. Știrile factuale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în primii ani ai secolului al XX-lea, în parte datorită directorului executiv H. J. Wright care nu avea nici o simpatie pentru jurnalismul literar narativ, preferând în locul acestuia "imagini obiective ale noutăților" (Hapgood, Victorian 172). Mai mult, separerea mutuală dintre jurnalism și literatură poate fi reflectată după Primul Război Mondial împotriva tonului patriotard dacă nu chiar naționalist al majorității informațiilor jurnalistice. Știrile factuale și obiective erau la modă în timpul Primului Război Mondial, când ziarele erau monitorizate cu atenție și cenzurate sub legea Spionajului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este indignarea împotriva solidității mărturiilor umane, cu atât mai urgent trebuie probate în mod constant, și cât mai obiectiv posibil, aceste rezultate." (A Test of the News - Testarea știrilor, 33). O asemenea concepție asupra prozei jurnalistice nu însemna că inevitabil jurnalismul literar narativ, mai subiectiv, nu putea să fie decât cel care pierde. Chiar dacă prima perioadă majoră a jurnalismului literar narativ trecuse, texte de acest gen erau mai departe scrise și publicate în al doilea și al treilea deceniu al secolului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
obiectiv posibil, aceste rezultate." (A Test of the News - Testarea știrilor, 33). O asemenea concepție asupra prozei jurnalistice nu însemna că inevitabil jurnalismul literar narativ, mai subiectiv, nu putea să fie decât cel care pierde. Chiar dacă prima perioadă majoră a jurnalismului literar narativ trecuse, texte de acest gen erau mai departe scrise și publicate în al doilea și al treilea deceniu al secolului al XX-lea. Modalitățile în care subiectivitatea încearcă să implice lumea fenomenală - fie că e vorba de subiectivitatea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că acești câțiva jurnaliști au continuat să aprecieze abordarea subiectivă. Relatările lui Davis de la începutul Primului Război Mondial apăreau cam în perioada în care Pattee îl considera pe Davis ca fiind autor de romane istorice, ceea ce-l scotea pe Davis din istoria jurnalismului literar. În fapt, Davis a fost un jurnalist literar narativ încă de când a devenit unul din cei mai populari corespondenți în 1890 (Bradley, 55, 60). Într-adevăr, el este probabil cel mai bine cunoscut prin schița sa Moartea lui Rodriguez
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prieten apropiat al lui Stephen Crane. Simțul onoarei l-a făcut odată pe Davis să ia cu promptitudine apărarea onoarei lui Crane când aceasta a fost atacată de o cunoștință a lui Davis (Churchill, 195). Davis a continuat să scrie jurnalism literar narativ până cu puțin timp înaintea morții sale, în 1916, aceasta contribuind la crearea unei continuități în perioada de acalmie cu care s-a confruntat destinul genului în acei ani. Un exemplu este reportajul său pentru ziarul londonez New
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de Vest. Davis vede dincolo de ipocrizia unui asemenea manierism, el, omul care s-a oferit să fie un corespondent de război îndrăzneț (Ziff, 174, 180) și un apărător al valorilor idealiste în prima perioadă a carierei sale de practicant al jurnalismului literar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Într-adevăr, mare parte din operele sale din acea perioadă au fost caracterizate drept "șovine și imperialiste" [Bradley, 56]). Spre sfârșitul vieții, Davis a trecut printr-o schimbare de stil și asemeni multora
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea. Într-adevăr, mare parte din operele sale din acea perioadă au fost caracterizate drept "șovine și imperialiste" [Bradley, 56]). Spre sfârșitul vieții, Davis a trecut printr-o schimbare de stil și asemeni multora dintre practicanții jurnalismului literar, a fost politizat de această experiență, lucru care se poate observa încă din titlul cărții - era "cu aliații" (With the Allies) - și pe care îl regăsim din nou în The Burning of Louvain (Incendierea orășelului Louvain, n. trad.) când
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care să conducă în mod inexorabil spre un deznodământ fericit, cântând Vaterland, Mein Vaterland, sau în acest caz, Deutschland Über Alles - Germania (o altă generalizare totalitară) "deasupra tuturor". Un alt exemplu ilustrativ pentru acest stil din perioada de acalmie a jurnalismului literar dintre 1910 și era Marii Crize îl reprezintă articolele tânărului jurnalist Ben Hecht, mai cunoscut, poate, în calitate de co-autor al piesei Prima pagină (The Front Page). La începutul anilor '20 ai secolului al XX-lea, el a scris un articol
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
precum și cea a lui Bret Harte, Richard Harding Davis, Nathaniel Hawthorne, Maxim Gorky, Honoré de Balzac, Guy de Maupassant, Edgar Allan Poe, William Makepeace Thackeray și a "unui om de pomină numit [Alexandre] Dumas" (84). Astfel a ajuns să practice jurnalismul cu o predilecție spre literatură. Însă comparația cu Gogol este cu precădere potrivită, întrucât Hecht a mers până într-acolo încât și-a denumit pudelul francez "Googie", de la Gogol. Hecht, un filolog autodidact și pasionat de literatura rusă (Child, 69
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aici au profesat la un moment dat în viața lor ca jurnaliști. Astfel, el atrage atenția asupra pericolului de a adera la o clasificare prea rigidă. Apoi, romanul său poate fi privit atât ca un memoriu, cât și ca aparținând jurnalismului literar. Pe de o parte, acesta este orientat spre interior prin virtutea faptului că reprezintă amintirile lui Cummings despre sine. Pe de altă parte, este orientat spre exterior, prin descrierea tipului social asociat jurnalismului literar, prezentând viețile colegilor săi deținuți
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un memoriu, cât și ca aparținând jurnalismului literar. Pe de o parte, acesta este orientat spre interior prin virtutea faptului că reprezintă amintirile lui Cummings despre sine. Pe de altă parte, este orientat spre exterior, prin descrierea tipului social asociat jurnalismului literar, prezentând viețile colegilor săi deținuți din "Camera imensă" care servește drept închisoare (90). Astfel, Camera imensă reamintește cât de fragilă este granița dintre memoriu și jurnalismul literar, dar și alte forme de nonficțiune. O caracteristică a romanului este faptul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Pe de altă parte, este orientat spre exterior, prin descrierea tipului social asociat jurnalismului literar, prezentând viețile colegilor săi deținuți din "Camera imensă" care servește drept închisoare (90). Astfel, Camera imensă reamintește cât de fragilă este granița dintre memoriu și jurnalismul literar, dar și alte forme de nonficțiune. O caracteristică a romanului este faptul că anticipează jurnalismul gonzo 74 al lui Hunter Thompson din 1960 și 1970, doar că primul nu scrie sub influența drogurilor. Asemeni lui Thompson, Cummings este impertinent
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
viețile colegilor săi deținuți din "Camera imensă" care servește drept închisoare (90). Astfel, Camera imensă reamintește cât de fragilă este granița dintre memoriu și jurnalismul literar, dar și alte forme de nonficțiune. O caracteristică a romanului este faptul că anticipează jurnalismul gonzo 74 al lui Hunter Thompson din 1960 și 1970, doar că primul nu scrie sub influența drogurilor. Asemeni lui Thompson, Cummings este impertinent prin răspunsul oferit mediului și circumstanțelor sale. Având un spirit de picaro, își acceptă arestul sub
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Istorisirea lui are un ton facil, eroicomic, indus de consumul de droguri; inspirat din tradiția picarescă, romanul lui dezvăluie, în cele din urmă, că visul american este vid. În consecință, Cummings și Thompson contribuie la crearea unei tradiții în cadrul istoriei jurnalismului literar. În această perioadă, Ernest Hemingway își făcea auzită vocea literară prin intermediul jurnalismului său literar. Asemeni lui Davis și Hecht, Hemingway a îmbrățișat mai multe perioade, scriind în timpul primei perioade de acalmie, în timpul celei de a doua perioade majore a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din tradiția picarescă, romanul lui dezvăluie, în cele din urmă, că visul american este vid. În consecință, Cummings și Thompson contribuie la crearea unei tradiții în cadrul istoriei jurnalismului literar. În această perioadă, Ernest Hemingway își făcea auzită vocea literară prin intermediul jurnalismului său literar. Asemeni lui Davis și Hecht, Hemingway a îmbrățișat mai multe perioade, scriind în timpul primei perioade de acalmie, în timpul celei de a doua perioade majore a stilului și în anii 1950, când din nou s-a înregistrat o acalmie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Asemeni lui Davis și Hecht, Hemingway a îmbrățișat mai multe perioade, scriind în timpul primei perioade de acalmie, în timpul celei de a doua perioade majore a stilului și în anii 1950, când din nou s-a înregistrat o acalmie în practica jurnalismului literar. Un exemplu timpuriu din anii 1920 este articolul "Italy, 1927", pe care Hemingway l-a scris pentru ziarul New Republic. O relatare la persoana a I-a despre Italia fascistă, "Italy, 1927" este remarcabilă pentru că Hemingway o va antologiza
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
funcționar fascist și meschin care îl șantajează. Asemeni întrebării socratice, suntem lăsați să ne întrebăm ce va aduce cu sine viitorul neconcludent, doar pe baza unui singur exemplu. Hemingway nu insistă asupra subiectivității în măsura în care o fac mulți alți practicanți ai jurnalismului literar; totuși, aceasta iese în evidență din cel puțin două motive. În primul rând, prin intermediul tropilor utilizați, de regulă asociați stilului romanesc, "scriitorul își face cunoscute prezența și propria conștiință modelată" (Weber, Some Sort, 20). Fără îndoială că orice scriere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
utilizați, de regulă asociați stilului romanesc, "scriitorul își face cunoscute prezența și propria conștiință modelată" (Weber, Some Sort, 20). Fără îndoială că orice scriere, inclusiv știrile obiective, reflectă o conștiință modelată. Diferența este una de nivel, iar prin opoziție cu jurnalismul literar, știrile obiective reflectă o încercare de a nega o conștiință modelată prin abordarea obiectivității care derivă din limbajul detașat și abstract. Jurnalismul obiectiv încearcă să depășească sau să evite subiectivitatea ca mijloc care contribuie la producerea știrilor. În al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scriere, inclusiv știrile obiective, reflectă o conștiință modelată. Diferența este una de nivel, iar prin opoziție cu jurnalismul literar, știrile obiective reflectă o încercare de a nega o conștiință modelată prin abordarea obiectivității care derivă din limbajul detașat și abstract. Jurnalismul obiectiv încearcă să depășească sau să evite subiectivitatea ca mijloc care contribuie la producerea știrilor. În al doilea rând, dimensiunea impactului creat de ceea ce face Hemingway este sporită de contrastul dintre articolul său și cele anterioare și posterioare acestuia, care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de a "înțelege acest lucru", "soldații americani" care "au rezolvatt lucrurile în felul lor eficient", "numeroasele persoane... ucise" și "deportate" și "pacea și ordinea... restabilite" reflectă tipul de detașare lingvistică - volatilizarea lui Nietzsche - pe care o adoptă curentul dominant al jurnalismului obiectiv, având ca efect mărirea distanței dintre o subiectivitate alienată și moartea obiectivată, printre alte abstractizări. Acest articol amintește de observația lui Stephen Crane cum că mortalitatea obiectivată din curentul dominant al jurnalismului devine, în cele din urmă, puțin mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe care o adoptă curentul dominant al jurnalismului obiectiv, având ca efect mărirea distanței dintre o subiectivitate alienată și moartea obiectivată, printre alte abstractizări. Acest articol amintește de observația lui Stephen Crane cum că mortalitatea obiectivată din curentul dominant al jurnalismului devine, în cele din urmă, puțin mai mult decât "cifrele din suma interesantă a oamenilor uciși" (Regulars get no glory, 171). "Detaliul intuit" al lui Hemingway este într-un contrast puternic cu "înțelegerea" faptelor abstracte a lui Linton Wells. Aceeași
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în timpul Războiului Civil din Spania și în romanul Pentru cine bat clopotele. Experiența descrisă în "Italy, 1927" contribuie, astfel, la politizarea lui datorită implicării propriei subiectivități. Între timp, în această perioadă au existat eforturi mai puțin reușite de a practica jurnalismul literar cu ajutorul tropilor specifici stilului romanesc, ca în cazul cărții lui Lowell Thomas, With Lawrence in Arabia (Cu Lawrence în Arabia, n. trad.). Acestea alcătuiesc o categorie mai cunoscută de jurnalism pseudoliterar, întrucât mimează atributele jurnalismului literar. În cazul lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
au existat eforturi mai puțin reușite de a practica jurnalismul literar cu ajutorul tropilor specifici stilului romanesc, ca în cazul cărții lui Lowell Thomas, With Lawrence in Arabia (Cu Lawrence în Arabia, n. trad.). Acestea alcătuiesc o categorie mai cunoscută de jurnalism pseudoliterar, întrucât mimează atributele jurnalismului literar. În cazul lui Thomas, nu ar trebui să ne surpindă; nu a fost niciodată pe deplin respectabil ca jurnalist, ci mai degrabă o persoană interesată de autopromovare. Într-un fel, ar putea fi privit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]