KorAP: Find »[drukola/base=lagăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...457 >

11,415 matches

Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443

Militar din Craiova și Timișoara. În octombrie 1941, a fost condamnat la muncă silnică pe viață, însă după doi ani de temniță a fost trimis pe frontul de răsărit și a căzut prizonier în Crimeea. A reușit să evadeze din lagărul de la Tiraspol și s-a întors pe jos în țară, unde s-a prezentat la un alt regiment, alături de care a luptat apoi pe frontul de vest, fiind grav rănit în munții Tatra. A fost arestat de către comuniști înainte de a

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
muncă, precum majoritatea deținuților. Nu a rămas mult la Gherla, ci a fost transferat pentru o scurtă perioadă la Baia Sprie, spre sfârșitul lui 1951. În aceeași iarnă a fost transferat la Aiud. În noiembrie 1958 a fost internat în lagărul Noua Culme, fiindcă îi expirase pedeapsa, însă în vara anului următor a fost din nou condamnat la Timișoara, primind alți 25 de ani de închisoare. Restul detenției și l-a petrecut în Aiud, de unde s-a eliberat la 25 iunie

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
făcute din săpun, care ar fi avut implicații simbolice religioase 5. A fost martor în procesul deținuților din 1954. Constantin Oprișantc "Constantin Oprișan" Fiu de răzeș din Tecuci, Oprișan urmase cursurile Facultății de Litere și Filozofie din Cluj. Trecut prin lagărul de exterminare de la Buchenwald după rebeliunea legionară, a fost numit șef al Frățiilor de Cruce pe țară, în 19456, motiv pentru care a fost una dintre victimele preferate ale lui Țurcanu. Prin ianuarie - februarie 1950 a fost torturat la camera

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
elev la Liceul Comercial „Spiru Haret” din Ploiești. Condamnat la 15 ani de muncă silnică, a fost eliberat în aprilie 1944 prin decret, dar rearestat după doar patru luni. Purtat prin mai multe închisori, Rodas a reușit să evadeze din lagărul de la Slobozia în septembrie 1945 și a fost reîncarcerat abia pe 14/15 mai 1948. Anchetat mai bine de un an de zile, a fost condamnat de Tribunalul Militar Brașov în toamna lui 1949 și închis la Ploiești, Târgșor, Jilava

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
Aiud, Satu Mare și Jilava, fiind eliberat pe 7 noiembrie 1957, cu nouă luni înainte de expirarea pedepsei, datorită muncii prestate la Gherla și Baia Sprie. După doar două săptămâni de libertate, i s-a impus domiciliu obligatoriu în Bărăgan, apoi în lagărul de la Noua Culme. Anchetat la Securitatea Baia Mare pentru aceeași organizație, a fost încă o dată condamnat, de data aceasta la 25 de ani de închisoare. Și-a petrecut restul detenției în Aiud, fiind eliberat în urma decretului din 1964. Ion Vointc "Ion

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
suceveană Sadova, Zbranca a absolvit liceul și a lucrat ca funcționar al domeniilor Bucovina, tatăl său fiind vechi legionar, emigrat în Austria. Octavian Zbranca a fost luat prizonier de armata rusă la 17 martie 1945, în Kolberg, și dus în lagăre din Germania și Polonia. A reușit să scape din lagăr pe 27 iunie și s-a întors în țară, unde s-a reînscris în cadrul Frățiilor de Cruce Câmpulung. A fost judecat în martie 1949 de către Tribunalul Militar Iași și condamnat

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
funcționar al domeniilor Bucovina, tatăl său fiind vechi legionar, emigrat în Austria. Octavian Zbranca a fost luat prizonier de armata rusă la 17 martie 1945, în Kolberg, și dus în lagăre din Germania și Polonia. A reușit să scape din lagăr pe 27 iunie și s-a întors în țară, unde s-a reînscris în cadrul Frățiilor de Cruce Câmpulung. A fost judecat în martie 1949 de către Tribunalul Militar Iași și condamnat la 6 ani de închisoare corecțională. În Pitești a ajuns

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
nu o considerăm deosebit de relevantă. Capitolul Vtc "Capitolul V" Concluziitc "Concluzii" O analiză de fond a evenimentelor ridică o serie de întrebări fundamentale: ce urmărea de fapt acțiunea? De ce a avut loc în România, și nu în alt stat din lagărul comunist? Cine a conceput-o? Cum au fost selectate victimele? De ce a fost ales ca nod central Piteștiul, un penitenciar relativ mic? Cum poate fi explicată atitudinea acelor agresori care au aderat de bunăvoie la acțiune? Care a fost rolul

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
demonstra că astfel de încercări de spălare a creierului au fost des întâlnite în spațiul comunist. Constantin Cesianu încadrează acțiunea de la Pitești în întreg sistemul represiv aplicat în România și crede că ceea ce s-a petrecut în închisorile și în lagărele de muncă forțată din România „a avut ca scop nu numai de a frânge la poporul român orice spirit de rezistență, ci și de a-l face să înțeleagă faptul că este abandonat de toți, că niciodată nimeni nu-i

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
clare de la Moscova cu privire la ceea ce urmau să pună în practică. Cât privește sursele forurilor moscovite, reeducarea prin violență a lui Anton Makarenko a fost, mai mult ca sigur, doar un punct de plecare, întrucât acesta avusese condiții foarte diferite în lagărul său față de cele de la Pitești. Cea mai importantă diferență este că tinerii delincvenți de care s-a ocupat Makarenko nu erau ținuți cu forța în lagăr, ci puteau intra ori ieși din el oricând doreau. Totuși, experimentul dezvoltat de el

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
ca sigur, doar un punct de plecare, întrucât acesta avusese condiții foarte diferite în lagărul său față de cele de la Pitești. Cea mai importantă diferență este că tinerii delincvenți de care s-a ocupat Makarenko nu erau ținuți cu forța în lagăr, ci puteau intra ori ieși din el oricând doreau. Totuși, experimentul dezvoltat de el a fost preluat apoi de mașina de propagandă rusă și, foarte probabil, de serviciile secrete. Uniunea Sovietică mai beneficia, în același timp, de experiența lagărelor de

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
în lagăr, ci puteau intra ori ieși din el oricând doreau. Totuși, experimentul dezvoltat de el a fost preluat apoi de mașina de propagandă rusă și, foarte probabil, de serviciile secrete. Uniunea Sovietică mai beneficia, în același timp, de experiența lagărelor de muncă și a închisorilor politice, precum și de învecinarea cu zona orientală, în care actele de cruzime nu erau puține. Credem, așadar, că principiile fundamentale care au fost aplicate la Pitești, Gherla și, în mai mică măsură, la Târgu Ocna

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
Tăblițele de săpun de la Itset-ip, Editura MJM, Craiova, 2003. Călinescu, Nicolae, Preambul pentru camera de tortură, Editura Marineasa, Timișoara, 1994. Cârja, Ion, Canalul morții, Editura Cartea Românească, București, 1993. Cesereanu, Ruxandra, Gulagul în conștiința românească. Memorialistica și literatura închisorilor și lagărelor comuniste. Eseu de mentalitate, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2005. Cesereanu, Ruxandra (coord.), Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național, Editura Polirom, Iași, 2006. Cesianu, Constantin, Salvat din infern, traducere din

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479

individul pentru care munca era un reper în viața de afară tinde să ajungă demoralizat de sistemul de muncă din instituția totală.” (Goffman, 2005, p. 22). Această schemă explicativă pare adecvată pentru analiza modului în care este munca percepută în lagărele de muncă propriu-zise și în închisorile în care munca este obligatorie (închisorile naziste și comuniste constituie, fără îndoială, cele mai semnificative exemple). Pe de altă parte, este adevărat că, indiferent de situație, organizarea satisfacerii trebuințelor și controlul exercitat de către administrație

Revista de asistență socială (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395

a face vreun rău cuiva până acolo încât nu numai că devine vegetariană, dar își propune să nu mai mănânce nici măcar legume (într-atât o doare soarta lor!), pe de altă parte, ea resimte o fascinație deosebită pentru reportajele despre lagăre de concentrare și închisori. Acest lucru ne face să ne întrebăm dacă interesul ei morbid nu trădează de fapt reizbucnirea, într-un cu totul alt domeniu, a cruzimii pe care ea se străduiește să o refuleze. A. Freud a pus

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Această căutare îi ajută să-și înfrângă angoasa în fața necunoscutului, printr-o „cucerire intelectuală care le dă sentimentul că-și dirijează singuri viața”. Evocând experiența tragică a deportaților, Bettelheim (1960/1972) își aduce aminte că una dintre apărările sale în lagărul de la Dachau consta în exersarea capacităților de observație și în încercarea de a înțelege ceea ce constata. Această reacție spontană îi permitea să creadă că viața sa avea totuși un sens și să se convingă că nu și-a pierdut cu

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
viața sa avea totuși un sens și să se convingă că nu și-a pierdut cu totul interesul față de o activitate din care înainte își hrănea stima de sine. Bettelheim conchide: „Acest lucru m-a ajutat să îndur viața din lagăr”. Intelectualizarea poate fi și un mod de a evita dialogul autentic, la care persoana nu se simte în stare să participe, așa cum arată cazul următor prezentat cu Lamunière (1993). O tânără care a avut relații proaste cu mama sa, o

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
include înlăturarea la rubrica apărărilor de nivel ridicat. Exempletc "Exemple" În pofida rezervelor pe care tocmai le-am expus, nu este exclus ca înlăturarea să fie efectiv posibilă. În autobiografia sa, Charpak (1993) - fizician de renume, care a trăit deportarea în lagărele naziste -, după ce povestește că, imediat după eliberarea sa de către americani, a descoperit cu oroare o baracă plină până în tavan de cadavre, afirmă: „Urăsc aceste amintiri și nu mă gândesc niciodată la ele”. Și adaugă: „Pelerinajul organizat la Dachau în 1947

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
un infern”. Treptat, pacienta ajunge să povestească evenimentele trecutului său tragic. La vârsta de zece ani, soldații naziști îi ucid tatăl aruncându-l pe fereastră și le duc pe E., pe sora sa mai mică și pe mama lor în lagărele de concentrare. Amintirile dureroase din acea perioadă revin pe timpul primilor doi ani de cură psihanalitică. Ele par însă a acoperi alte amintiri, chiar mai terifiante, dar prea insuportabile pentru a urca în câmpul conștiinței. Tulburările de memorie ale doctorului E.

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
mecanismelor de apărare, fără însă a-i da vreo definiție. Exempletc " Exemple" „Apărările în situații extreme”: iată titlul pe care Bettelheim (1960/1972) îl dă unuia dintre capitolele cărții pe care a scris-o bazându-se pe experiența trăită în lagărele de concentrare naziste. Printre apărările enumerate în acest capitol apare și „detașarea emoțională”, descrisă de autor ca fiind renunțarea la atașamentul afectiv față de familie și ruperea vechilor legături. În niște circumstanțe asemănătoare, o femeie deportată la Ravensbrück evocă starea de

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
înconjurător. Erau niște „cochilii goale”, acționate mecanic din exterior și nerăbdătoare să moară. Levi (1958/1987) confirmă acest diagnostic, afirmând că însingurarea lor interioară era absolută și că ei erau „mult prea goliți pentru a mai suferi cu adevărat”. În lagărele de femei, omologii lor feminini, numite în batjocură Schmuckstück (bijuteriile), prezentau aceeași solitudine morală și același abandon de sine (Tillon, 1988). Această stare de mare degradare a fost atribuită unei situații de extremă subnutriție, care a dus la distrugerea unei

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261

traume psihice în urma bătăilor primite la poliția germană; ea a fost ascunsă câtva timp chiar la unul din acești medici acasă, până la vindecare. După un an, prinsă într-o razie având manifeste asupra ei, Irina a fost trimisă într-un lagăr din Germania, unde a fost exterminată. Tot așa Maria, soția pictorului Erco Bercovici și cumnată a profesorului dr. Vasile Mârza, în urma unei arestări a făcut o depresiune nervoasă gravă; tratată sumar de noi, ea a trebuit să fie dusă afară

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
din Interior (F.F.I.). Sub îndrumarea Frontului Național Român, Asociația Medicilor Români și Asociația Femeilor Române din Franța au desfășurat o activitate rodnică și după eliberarea teritoriului Franței. Ele au luat sub îngrijire o parte din foștii deportați români eliberați din lagărele din Germania, au organizat îngrijirea lor medicală, readaptarea lor la viața normală. O acțiune similară a fost și aceea de recuperare a copiilor aduși din lagărele din Germania, deportați și smulși la vârstă fragedă de lângă familiile lor. Foarte utilă a

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
Franței. Ele au luat sub îngrijire o parte din foștii deportați români eliberați din lagărele din Germania, au organizat îngrijirea lor medicală, readaptarea lor la viața normală. O acțiune similară a fost și aceea de recuperare a copiilor aduși din lagărele din Germania, deportați și smulși la vârstă fragedă de lângă familiile lor. Foarte utilă a fost și activitatea dusă în lagărele de la Sédan. Aici se afla un grup compact de români, toți țărani din nordul Ardealului deportați în Germania, de unde fuseseră

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
lor medicală, readaptarea lor la viața normală. O acțiune similară a fost și aceea de recuperare a copiilor aduși din lagărele din Germania, deportați și smulși la vârstă fragedă de lângă familiile lor. Foarte utilă a fost și activitatea dusă în lagărele de la Sédan. Aici se afla un grup compact de români, toți țărani din nordul Ardealului deportați în Germania, de unde fuseseră împinși spre vest. Aprovizionarea lor prin F.N.R, acțiunea de lămurire împotriva legionarilor infiltrați în aceste lagăre a fost dusă

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]