13,725 matches
-
podul nostru, cel cu lămpile electrice, care fuseseră îndepărate cu mult timp în urmă. Fierul balustradei era, în noapte, o bandă luminoasă de frig. Am atins-o pentru o clipă și atrebuit să-mi retrag mîna aproape imediat. Am depășit lampă după lampă, în etape. Nu le-am numărat niciodată. Reușeam să găsesc mijlocul fără dificultate. Și pentru că aveam sentimentul că nu mi se poate întîmpla nimic, m-am oprit. Apa dedesubtul meu, mișcîndu-se fără odihnă, întinzîndu-se și legănîndu-se ca și cum ar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cel cu lămpile electrice, care fuseseră îndepărate cu mult timp în urmă. Fierul balustradei era, în noapte, o bandă luminoasă de frig. Am atins-o pentru o clipă și atrebuit să-mi retrag mîna aproape imediat. Am depășit lampă după lampă, în etape. Nu le-am numărat niciodată. Reușeam să găsesc mijlocul fără dificultate. Și pentru că aveam sentimentul că nu mi se poate întîmpla nimic, m-am oprit. Apa dedesubtul meu, mișcîndu-se fără odihnă, întinzîndu-se și legănîndu-se ca și cum ar fi știut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru că nu aveau noțiunea degradării. Erau clădiți pe nisip, nu pe apă. Oamenii trăiau acolo fără păcat și totuși eram bucuros să nu mai aparțin acelui loc. Am reînceput să mă mișc. E mai ușor la coborîre. Am numărat șase lămpi fără lumină. Știam că, la mică distanță, voi afla clubul părăsit. Zilele de dinaintea campionatului au fost ciudate. Schneiderhahn ne-a interzis să vîslim cu putere, chiar ne-a îngăduit trei zile fără antrenament. Trebuia să fim hămesiți după apă, să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aveau o adâncitură, ca și cum ar forma un fel de nișă în fața căreia a fost găsit un altar cu patru coarne, asemănător celor de la Hazor și Meghido. Caracterul cultual al încăperii este confirmat de mai multe obiecte de cult: cădelnițe, potire, lămpi și multe oase de caprine și ovine, ce pot fi considerate resturi ale activității de cult. Prezența și a altor obiecte precum: urcioare, cupe, oale, a dus la presupunerea că aici s-ar fi pregătit și mese sacrificiale. Un mic
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în mormânt împreună cu diferite oferte, depuse pe băncuțe, alături de trup sau chiar ca obiecte personale ale celui mort (cf. polemica din Sir 30,18-19). Majoritatea lucrurilor găsite în morminte sunt obiecte din ceramică de uz comun, precum boluri, sticle, borcănașe, lămpi cu ulei, oale, vase. În afară de acestea se găsesc adesea și obiecte dragi defunctului sau care îl caracterizau cât timp era în viață (arme, ustensile, instrumente de lucru sau domestice, sigilii, brățări, inele, cercei etc.) sau alte obiecte de factură religioasă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să aibă arme pe măsura celor pe care le concepuse Discipolul pentru a preîntâmpina fuga lui și era hotărât să le obțină. Se afla într-un culoar larg, iar primul lucru pe care-l văzu fu un lung șir de lămpi magnetice. O memoriză pe cea mai apropiată și numaidecât se simți mult mai bine Era în posesia unei arme reduse, dar eficace care va putea acționa pe întreaga Yalerta. Mergea pe culoar, dar nu se mai grăbea. Dinamul și pila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se prelungea la dreapta și la stânga și se îndoia puțin câte puțin în ambele părți. Deocamdată Gosseyn nu dorea să exploreze. O urmă pe Leej pe trepte în sus până într-o încăpere luminoasă și deja remarca dispunerea deosebită a lămpilor pe tavan. Aceasta îi confirma prima "senzație" a sursei de energie a navei: magnetism. Faptul îl interesa pentru a-și face o imagine despre dezvoltarea științifică a Yalertei, comparabilă cu aceea a se-colului al XXII-lea din istoria terestră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
înțesată de scaune și măsuțe joase. Camera părea ponosită nu din pricina faptului că era murdară, ci din pricina luminii. Pe podea era un covor roșu-aprins, scaunele erau tapițate cu stofă stacojie, tavanul jos era ornamentat cu spirale din ipsos roz, dar lămpile din pereți, ce răspîndesc o lumină verde și obscură, transformau culorile în nuanțe de cafeniu și făceau ca pielea clienților să pară cenușie, moartă. Intrarea se afla într-un colț al încăperii, iar colțul opus era ocupat de o tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o bibliotecă luminată de un foc viu care ardea sub o poliță sculptată. Deasupra rafturilor cu cărți ce acopereau pereții se aflau portrete și, între ele, arme străvechi încrucișate. înăuntru erau multe fotolii din piele cu spătare înalte și o lampă cu un abajur din mătase roșie se afla lîngă unul dintre ele, din care tocmai se ridica un bărbat. — Ei, uite-l pe scriitor! i se adresă el lui Lanark zîmbind. Avea aproape doi metri și era îmbrăcat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
între ele, iar ea șopti în fața uneia: „Sînt acasă“, iar ușa se deschise spre interior. Camera era un cub, iar pereții, tavanul și podeaua erau panouri de oglindă. în mijloc, patul dublu era acoperit cu perne din catifea, iar o lampă din perete proiecta asupra lui un fascicul de lumină - asta era toată mobila. Lanark împietri; i se părea că se află printre o sută de cutii strălucitoare din oglindă, fiecare cu un pat, o fată și el însuși. Privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea impresia că ar fi nepoliticos dacă nu și-ar fi tîrșit picioarele ca un hamal. După alte douăzeci de minute, au ajuns într-un alt hol octogonal, unde se întîlneau alte coridoare. Domul albastru avea modele stelare și o lampă care arunca de la înălțime o rază albă pe un monument de granit aflat în mijloc, un bloc neșlefuit cu figuri gigantice și apă șipotind în mici bazine ornamentale. Acolo erau băieți și fete care fumau și conversau pe treptele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
steaguri zdrențuite; pe lîngă pereți erau memoriale ornamentate în cinstea soldaților care invadaseră continente îndepărtate. înainte de arcadele de sub turlă, o luară la stînga și coborîră cîteva trepte, apoi la dreapta, și pășiră pe altele, intrînd într-o capelă mică. O lampă portocalie atîrna de plafonul cu nervuri de piatră, dar piatra era văruită, iar efectul era odihnitor. Aerul era încălzit și parfumat de sobe cu parafină puse în colțuri; lîngă perete era o grămadă de saltele din plastic atingînd aproape plafonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repede și-apoi adormiră. Se trezi printre șoapte și foșnete. Lanțuri de puncte luminoase curgeau în zigzag peste bolta întunecată, coloane și podeaua plină de lume. Veneau de la un glob cu fețe argintii care se învîrtea în locul în care fusese lampa portocalie, și acum treptele intrării era singura porțiune luminată continuu. Acestea se întindeau pe toată lățimea peretelui. Tineri în salopete instalau mașini electrice, care umpleau din cînd în cînd capela cu un sunet răgușit. Trei oameni mai în vîrstă stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ființe împovărate și iubitoare. Simțind un fior de milă, Lanark știu că Sludden n-o să aibă parte de liniște casnică alături de Rima. — Nu vreau să vorbesc cu jurnaliștii, zise Lanark. — Nu-ți face griji, simpla ta apariție este suficientă. O lampă cu abajur aflată pe polița șemineului scălda grupul restrîns din fața focului într-o lumină blîndă și ovală. Sludden, Gilchrist, un bărbat cu un aer liniștit și altul cu un aer nesăbuit stăteau pe o canapea din piele în fața focului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea ferestre dincolo de care era întuneric, iar paturile erau înghesuite, aproape fără spațiu între ele. Toți pacienții erau foarte bătrîni. Cei care se puteau mișca făceau curățenie și acordau îngrijiri, pentru că nu prea era personal. Dispozitivele de iluminat arătau ciudat. Lămpile atîrnau de tavan de fire paralele, dar ușor înclinate spre un colț al salonului. Cînd asistenta îi scoase tubul din braț și-i schimbă bandajele, o întrebă: — Se înclină spitalul? — Deci ți s-a dezlegat limba pînă la urmă? — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o balustradă tăindu-i drumul. Lăsă distorso-rul și avansa cu prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice amplasate din loc în loc, în lungul giganticelor ziduri curbate. Tranșeea avea circa 3 kilometri lungime, un kilometru și jumătate lărgime și 800 de metri adâncime. Ocupând jumătate din fund, se afla un transportor spațial. O navă cum pământenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Îngenunchie și pipăi în grabă podeaua. La dreapta, simți un covor. Deplasându-se târâș în acea direcție, identifică în câteva secunde o comodă, un fotoliu și un pat. Un dormitor. Undeva trebuia să se afle comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră. Renunțând să-și mai piardă vremea cu reflecții inutile, trecu la acțiune. Întrerupătorul manual funcționă sub apăsarea degetelor sale. Astfel că, la numai trei minute de la prima sa cădere, putea să-și inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să nu tulbure noaptea. Mă ghemuisem pe o bancă și așteptam să știu unde trebuia să cobor. După un ceas, am știut și am coborât. Era o haltă, nu i-am putut citi numele, o gheretă de scânduri cu o lampă afumată, aproape stinsă. Trenul se oprise câteva clipe, abia am apucat să mă dau jos. Am bătut în geamul gheretei, cineva dinăuntru a șoptit : „Ce dorești ?“, am întrebat tot în șoaptă unde e satul, nu i-am spus numele pentru că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pornit înapoi, spre haltă. Câinii se liniștiseră. Am străbătut satul fără să văd țipenie de om, ai fi zis că muriseră toți. Hainele ude, încinse acum de soare, începuseră să mă frigă. La haltă, am bătut din nou în geam. Lampa se stinsese, cred, singură. Am întrebat la ce oră trece primul tren spre București; aceeași voce mi-a șoptit că mai am de așteptat. Soarele devenise explozie galben-roșcată. M-am tras mai la o parte, exista și acolo un pâlc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să aibă arme pe măsura celor pe care le concepuse Discipolul pentru a preîntâmpina fuga lui și era hotărât să le obțină. Se afla într-un culoar larg, iar primul lucru pe care-l văzu fu un lung șir de lămpi magnetice. O memoriză pe cea mai apropiată și numaidecât se simți mult mai bine Era în posesia unei arme reduse, dar eficace care va putea acționa pe întreaga Yalerta. Mergea pe culoar, dar nu se mai grăbea. Dinamul și pila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se prelungea la dreapta și la stânga și se îndoia puțin câte puțin în ambele părți. Deocamdată Gosseyn nu dorea să exploreze. O urmă pe Leej pe trepte în sus până într-o încăpere luminoasă și deja remarca dispunerea deosebită a lămpilor pe tavan. Aceasta îi confirma prima "senzație" a sursei de energie a navei: magnetism. Faptul îl interesa pentru a-și face o imagine despre dezvoltarea științifică a Yalertei, comparabilă cu aceea a se-colului al XXII-lea din istoria terestră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o balustradă tăindu-i drumul. Lăsă distorso-rul și avansa cu prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice amplasate din loc în loc, în lungul giganticelor ziduri curbate. Tranșeea avea circa 3 kilometri lungime, un kilometru și jumătate lărgime și 800 de metri adâncime. Ocupând jumătate din fund, se afla un transportor spațial. O navă cum pământenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Îngenunchie și pipăi în grabă podeaua. La dreapta, simți un covor. Deplasându-se târâș în acea direcție, identifică în câteva secunde o comodă, un fotoliu și un pat. Un dormitor. Undeva trebuia să se afle comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră. Renunțând să-și mai piardă vremea cu reflecții inutile, trecu la acțiune. Întrerupătorul manual funcționă sub apăsarea degetelor sale. Astfel că, la numai trei minute de la prima sa cădere, putea să-și inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]