8,145 matches
-
you to Believe a Lie / When you see with not thro the Eye" (E: 520). Artă vizionara blakeană este compozita, constituind o mixtura de "cuvinte" și de "imagini", bine identificate, de pildă, de Jean H. Hagstrum (1978, p. 13). Pentru că lectorul să înțeleagă mai bine această estetică particulară, voi face uz, în continuare, de terminologia lui Goodman referitoare la limbajele artistice 116. Tehnic, pictură și gravura sunt autografice ele nu pot fi reproduse, din moment ce alfabetul lor de semnificații este redus la
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
viziunii divine și personificarea imaginației umane. Devenind una în substanță scriiturii, autorul își salvează etern cititorii și, simultan, se salvează etern și pe șine. Această îmi amintește de ideea lui Friedrich Schlegel privitoare la continuitatea de statut dintre scriitor și lector, de relația de contiguitate stabilită între un homo faber și cei cărora el li se adresează: Suntem capabili să percepem muzică instrumentului infinit și să înțelegem frumusețea acestui poem deoarece o parte din poet, o scânteie din spiritul sau creator
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
esteticii. De vreme ce am definit deja conceptul de "viziune", deopotrivă în dimensiunile sale empirica și estetizata, trebuie să mă opresc acum asupra a două concepte aproape la fel de importante în gândirea lui Blake, i.e. acelea de "timp" și de "spațiu"139. Pentru că lectorul să înțeleagă trăsăturile spațio-temporale ale procesului de creație artistică, el trebuie să înțeleagă, în prealabil, esența conflictului dintre cele două realități fenomenale. Trebuie precizat că viziunea inserează o breșă între universul real și lumea imaginara 140. Finit din punct de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la Mani, lumina și întunericul sunt complet și definitiv separate, în timp ce, la Blake, contrariile trebuie reunite pe altarul unității primordiale. Desigur, toate aceste exemple pe care le-am pus în discuție până în acest punct sunt menite să-l ajute pe lector să înțeleagă mai bine relația pe care Blake o dezvolta cu autoritatea și cu teodiceea (problemă prezenței râului în lume), dar ele nu favorizează nicio pistă de interpretare. Încercând să arunc puțină lumină asupra unor sectoare din gândirea filosofico-religioasă blakeană
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cel al lui Schleiermacher subliniază metodă infailibila a apercepției vizionare: contrariile individuale, fie ele de natură materială sau spirituală, trupeasca sau sufletească, trebuie sacrificate intru unitatea divină atotcuprinzătoare. Astfel se închide breșă dintre imanent și transcendent. Parcurgând rândurile acestui subcapitol, lectorul ar putea rămâne cu impresia, justificată până la un punct, ca numeralul cardinal 2 ar trebui să joace rolul cel mai important în imaginarul vizionar blakean. Totuși, adevărata formă mentis în acest caz este constituită de numeralul cardinal 4. În cele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să le sublinieze, prin această, caracterul sistematic. Precizez, de asemenea, ca, dacă, pe parcurs, am avut deja ocazia să mă refer la câteva aspecte semnificative legate de poemele blakeene, voi evita repetițiile și nu le voi relua în continuare. Desigur, lectorul atent realizează că voi fi constrâns să las deoparte câteva intrigi secundare sau figuri mitologice de importanță mai redusă, cazuri valabile mai ales în raport cu marile eposuri. Totuși, nu voi opera niciodată selecții menite să altereze sau să trădeze adevărul analitic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
degrabă intenția de a oferi cititorului câteva modele posibile de lectură. Volumul este o invitație la lectură adresată, în primul rând, cititorilor care au pătruns de curând în universul fascinant al prozei, dar care s-au desprins deja de ipostaza lectorului „naiv”, lăsându-se antrenați în jocul complex pe care îl presupune labirintul operei literare. Este, dintr-un anumit punct de vedere, un instrument pe care cititorul îl poate utiliza în drumul său prin acest labirint, tocmai pentru a se apropia
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
simțurilor”. Când îl vede pe Ieronim în cabinetul lui Francesco, Cezara încearcă să-și ascundă pasiunea tulburătoare care o cuprinde: „Cezara era să răcnească ... dar își astupă gura c-o mânuță și cu alta ochii. Să vorbim încet ... cel puțin lectorii mei închipuiască-și că li vorbesc la ureche ... ia să vedem, rămas-a mâna Cezarei tot la ochi? Sânii îi crescuse într atâta de bătăile inimei încât sărise un bumb de la pieptarașul cam îngust de catifea neagră... de ce-l și încheiase
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de fapt sintetizat (in)conștient chiar printr-o frază a personajului principal: „Doi oameni care nu pot trăi unul fără celălalt și totuși se chinuiesc.” (p. 213) Ioana este o carte „lipsită de orice dinamism, care ar putea ține curiozitatea lectorului mediocru încordată”, după cum însuși autorul mărturisea, dar, ea este totodată un roman „scris pentru oameni și nu pentru artiști”. Parcurgând paginile romanului, cititorul are impresia că asistă „la o torturantă și ineficace măcinare în gol”. Ioana este prin excelență un
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
unei povești de iubire. Romanul se scrie cu conștiința acută a actului în sine, întrucât Sandu este până la urmă, ca și Marcel din romanul proustian, un scriitor avant la lettre. El analizează în scris, având mereu conștiința adresării către un lector: „Cineva, citind aceste note, ar putea reflecta că[...]” (p. 125) sau „Un al treilea care ar citi rândurile acestea s-ar grăbi să reflecteze: Nu mă interesează eroina, este un caz patologic”[...]” (p. 216). Uneori, conștiința de scriitor a naratorului
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
i-ai surprins trăind, și care trăiesc mai departe, după terminarea ultimei pagini”. Fraza care încheie cartea („ - Am visat pe Ahmed...” - p. 255) este la fel de ambiguă ca și cea din romanul anterior, O moarte care nu dovedește nimic, lăsând posibilitatea lectorului de a continua scenariul deja desfășurat de scriitor. De această dată sugestia este însă mult mai subtilă, replica putând fi înțeleasă numai în contextul perceperii simbolului pe care autorul a vrut să-l înfățișeze prin nevinovatul motan Ahmed. Ioana este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
francez (aceea că are în față o poveste de dragoste victoriană învelită în multe pagini siropoase), este rapid spulberată de modul în care scriitorul își construiește textul. Naratorul face în treacăt observații, pe cât de nevinovate, pe atât de neobișnuite pentru lectorul care nu are experiența unor lecturi anterioare de acest tip. Remarci de genul celor pe care le cităm, la întâmplare, în continuare depășesc simpla intenție a autorului de a da autenticitate istoriei sale: „Iscoada din partea locului - exista, într-adevăr una
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
care scriitorul est „le Maître”, cel care, deși nu vrea să dea impresia că dirijează destinul personajelor, cel care este mereu în spatele lor, ezitând dacă să intervină sau nu în evoluția acestora, jucându-se mereu cu puterea de intuiție a lectorului. Celebrul capitol Treisprezece se vrea a fi un fel de apogeu în încercarea continuă a romancierului de a-și autenticiza scriitura. Având drept moto un fragment din Tennyson („Căci învăluite în beznă sunt căile Făcătorului, precum Isis ascunsă sub văl
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
semnul ludicului, al mișcării perpetue între aparență și esență. Acesta debutează cu răspunsul la o întrebare lansată în finalul capitolului anterior: „Cine e Sarah? Din miezul căror tenebre vine ea?” Răspunsul nu este cu siguranță cel așteptat de tipul de lector cuminte, obișnuit să guste linguriță cu linguriță porțiile echilibrate de enigmatic pe care le oferă schema unui roman așa-zis „bun”, dacă ar fi să vulgarizăm problema, ci este, mai curând, un răspuns care provoacă la reflecție: „Habar nam. Istoria
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
reacțiile la lectura unui astfel de capitol, continuând pe câteva pagini să demonteze orice tentativă a acestuia de a-și asuma rolul în cel mai simplu mod cu putință, obligându-l, într-un fel, să se transforme dintr-un eventual lector pasiv într-un potențial lector activ, care să participe la crearea universului ficțional. Și de aici până la presupusa complicitate autor-cititor nu mai este decât un pas. Scriitorul devine „personaj” al propriului roman, lăsând impresia că poartă un dialog deschis cu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de capitol, continuând pe câteva pagini să demonteze orice tentativă a acestuia de a-și asuma rolul în cel mai simplu mod cu putință, obligându-l, într-un fel, să se transforme dintr-un eventual lector pasiv într-un potențial lector activ, care să participe la crearea universului ficțional. Și de aici până la presupusa complicitate autor-cititor nu mai este decât un pas. Scriitorul devine „personaj” al propriului roman, lăsând impresia că poartă un dialog deschis cu potențialul cititor, dispus să intre
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
din perspectivă proprie a unui univers nu mai puțin autentic. Odată prins în acest joc al „falselor mărturisiri”, cititorul riscă enorm în a cădea în trista ipostază a acelui „hypocrite lecteur” de care Fowles însuși pomenește spre finalul capitolului; acel lector incapabil să unească cele două lumi artificial numite „reală” și „imaginară” prin puntea firavă a ceea ce în mod obișnuit numim intuiție rezultată din filtrarea individuală a faptelor. Cheia e oferită de fapt, chiar de scriitor, spre finalul capitolului: „Așa că dacă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
petrecere. Îi dorim Părintelui Ion Cârciuleanu ani mulți și binecuvântați, pentru a-și continua minunata misiune pe care i-a dat o Dumnezeu într-o lume în care, parcă mai mult ca oricând, avem nevoie de modele și repere valorice. Lector universitar Dr. Bogdan Constantin Neculau Iași, decembrie 2010 Femeia în economia dumnezeiască, femeia a avut și are un rol important în viață și pentru viață. Dumnezeu, Creatorul omului este „iubire” (I Ioan 4, 8), iar omul, la rândul său, trebuie
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de la secvență (propozițiile succesive ce respectă linearitatea limbii și tipul de secvențialitate) la figură (înțelegînd textul ca un întreg coerent). Noțiunea de orientare configurațională permite formularea unor ipoteze asupra interpretării textului ca un întreg coerent; ea reunește și conceptul de "lector model", atît de drag lui Umberto Eco: În această perspectivă, doctrina interpretantului apare legată și de alte concepții ale pragmaticii, aceea în care mai curînd decît structura semantică a enunțului, sînt privilegiate circumstanțele enunțării, raporturile cu co-textul, presupozițiile operate de către
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
variations sur un incipit", Littérature, nr. 1, Larousse, Paris. DUCROT O., 1980, Les mots du discours, Éd. de Minuit (col. "Le sens commun"). 1984, Le dire et le dit, Ed. de Minuit (col. "Propositions"), Paris. ECO U., 1985 (trad. fr.), Lector in fabula, Grasset (col. "Figures"), Paris. FAUCONNIER G., 1984, Espaces mentaux, Éd. de Minuit (col. "Propositions"), Paris. FLOCH J.-M., 1989, Le? livres des PUF quest?onnent le mond?, étude sémiotique, PUF, pp. 9-52. FOUCAULT M., 1969, L'Archéologie du
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
bande-annonce desemnează extrasele dintr-un film, pentru publicitate, înainte ca acesta să fie prezentat (n. t.). * Gérard Genette, 1994, Introducere în arhitext, dicțiune și ficțiune, traducere și prefață de Ion Pop, Univers, București, p. 82 (n. t.). * Umberto Eco, 1991, Lector in fabula, traducere de Marina Spalas, Univers, București, p. 76 (n. t.). * Expresia "moutons de Panurge" (în original) desemnează un grup sau o persoană care urmează orbește, fără discernămînt, o altă persoană sau mulțime (n. r.) * Menționăm că această analiză se
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Menționăm că această analiză se aplică formulării în franceză a lui [P2], "On a défini scientifiquement comment un enfant en venait à aimer la lecture" (n. r.). * Titlurile din paranteze reprezintă cărțile apărute în limba română (n. t.). * Umberto Eco, 1991, Lector in fabula, op. cit. p. 92 (n. t.). ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------6 1 PERIFERIA TEXTULUI Cuvînt înainte Introducere Definiția paratextului Paratextul autorului Paratextul editorului Cheia exercițiilor Index de noțiuni Index de autori Bibliografie Cuprins
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Slavici-monografie, antologie comentată, receptare critică aduce operele analizate în "imediata noastră apropiere"49. Cititorul e impresionat. Ceea ce el sesizase intuitiv, criticul va formula cu ușurință într-o scriitură densă cu valențe poetice. De obicei, studiile critice pertinente "îl conving" pe lectorul împătimit care, fascinat, își însușește ideile. În cazul de față, parcursul e cu totul altul. El recunoaște ideile prezentate. Bucuria nu va fi a descoperirii unui teritoriu necunoscut, ci a întoarcerii la un "acasă" știut, bănuit, dar, până acum, ignorat
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Slavici sau pulverizarea mitului" (I, II) 4-11 iunie 2002) sunt veritabile exerciții de mitanaliză în care criticul își propune să stabilească un raport între arhitectura mitică a operei discutate și firul povestirii, pe de o parte, și universul imaginar al lectorului, pe de altă parte. Există o bogăție de scenarii pe care pe care cercetătorul le descoperă în ambele nuvele atunci când acestea sunt supuse "forajului mitic". Unele sunt chiar hazardate. Nimic nu justifică, de exemplu, paralela pe care criticul o propune
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să stea mereu cuprins de îngrijare, pentru că, de ar fi mai nevinovat decât copilul de trei zile, tot îi frâng în cele din urmă gâtul. E aproape jumătate de an de atunci, dar timpul fizic s-a condensat dând, paradoxal, lectorului senzația de durată, în cazul lui Lică cel puțin. Observăm însă că această comprimare a timpului e o caracteristică implicită a părții finale (după judecată) a nuvelei. Dacă primelor douăsprezece capitole le este rezervată prima jumătate a anului, ultimele cinci
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]