5,217 matches
-
care, mânuind „ideea”, trebuie să-i aducă pe muncitorii la lupta cea mare: „Aceste denunțări politice care îmbrățișează toate domeniile sunt condiția necesară și fundamentală a învățării de către mase a activității revoluționare”. (Ce-i de făcut?, 1902). Așadar pentru Lenin, legitimitatea luptei comuniste nu este fondată pe o ideologie, ci pe o știință obținută dintr-o dogmă provenită din texte sacre - îndeosebi de-ale lui Marx - a căror decriptare cade în sarcina intelectualilor revoluționari. Amestec de scientism și de utopie*, leninismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vechi bolșevic și înalt responsabil al GPU, apoi al NKVD, și care controla departamentul cadrelor IC. El a fost împușcat în 1940. =CULTUL PERSONALITĂȚII= 3. Acest afiș sovietic din 1953 este tipic pentru simbolistica comunistă stalinistă. El reprezintă continuitatea și legitimitatea revoluționară a mișcării comuniste în perspectiva succesiunii liderilor săi istorici - Marx, Engels, Lenin și Stalin - sub ale căror chipuri uriașe mase de oameni se îndreaptă spre comunism cu drapele roșii fluturând în vânt. 4. Acest afiș din 1967 reia și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este confruntată cu o gravă criză: „raportul secret” al lui Hrușciov la cel de-al XX-lea Congres al PCUS din februarie 1956, destalinizarea* care urmează și intervenția sovietică în Ungaria, în noiembrie 1956, pun în cauză infailibilitatea PCUS și legitimitatea lui de a conduce MCI. Morolitismul declarat al organizației* și al ideologiei* comuniste pe plan mondial și supremația sovietică asupra mișcării, deja contestate de către Tito* în 1948, sunt acum puse în discuție și de alții, îndeosebi de PCI*. Pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sacrificiului. Dar fermenții totalitarismului* dospesc deja în această masă: extremismul ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său, legitimarea violenței și a războiului civil*, respingerea democrației pluraliste, lipsa unei înrădăcinări în societatea civilă*. și, în plus, această afirmare a monopolului legitimității revoluționare care vrea ca partidul să-și plaseze sub dominația-i totală sovietele, sindicatele, clasa muncitoare și întreaga societate. De la partidul extremist de mase la partidul-stat totalitar Cucerind puterea, la 7 noiembrie 1917, Lenin modifică, volens nolens, natura Partidului bolșevic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
30000 de membri ai elitelor dispar fără urmă. Obiectivul este ca, printr-o teroare intensă, orice rezistență să fie decapitată și anihilată. Această brutalitate se datorează în mare parte faptului că șefii comuniști știu prea bine că nu au nici o legitimitate - în România, PC nu numără decât câteva sute de membri în 1944 - și că li se opune rezistență, cu atât mai puternică cu cât, începând din 1948, Stalin vrea să impună sovietizarea. Rezistența militară și gherilele - în Ucraina sau în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cel al Chinei -, atunci când interesele lor naționale le-o cereau. Totuși, această analiză este fundamentată pe un concept foarte aleatoriu - interesul național - și nu ia în seamă rolul central al ideologiei în sistemul comunist. Or, ideologia constituie coloana vertebrală a legitimității partidelor-state. Esențială legitimității interne, dar și externe, ea constituie un instrument indispensabil mobilizării unor forțe sociale în favoarea partidelor comuniste. Formează o dimensiune a puterii lor - sof power. URSS, China, Cuba nu ar fi putut niciodată să obțină atâta sprijin pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atunci când interesele lor naționale le-o cereau. Totuși, această analiză este fundamentată pe un concept foarte aleatoriu - interesul național - și nu ia în seamă rolul central al ideologiei în sistemul comunist. Or, ideologia constituie coloana vertebrală a legitimității partidelor-state. Esențială legitimității interne, dar și externe, ea constituie un instrument indispensabil mobilizării unor forțe sociale în favoarea partidelor comuniste. Formează o dimensiune a puterii lor - sof power. URSS, China, Cuba nu ar fi putut niciodată să obțină atâta sprijin pentru cauza lor fără
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mult, o socializare prea îndrăzneață provoacă, în interiorul sistemului comunist, contestare, așa cum a dovedit-o mai ales disputa revizionismului între URSS și China. în realitate, dilema este de nedepășit. Fie partidul-stat sfârșește prin a adera la ordinea internațională, dar își pierde legitimitatea; fie rămâne un outsider, dar costul contestării devine insurmontabil pe termen lung. URSS este cel mai bun exemplu în acest sens. Stat paria în anii 1920 și marginalizat în anii 1930, face un pas decisiv prin inserția sa în ordinea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care implică apărarea drepturilor omului, Brejnev* declanșează mișcarea disidenței*. în 1989, renunțând la folosirea violenței pentru împiedicarea prăbușirii democrațiilor populare, Gorbaciov* alege cooperarea cu occidentul și definitiva socializare a URSS în ordinea internațională. Dar, prin acest gest, dezagregă principiul de legitimitate a URSS și îi grăbește dispariția și, în același timp, pe aceea a sistemului comunist mondial și a contra-societății sale internaționale. POSTCOMUNISM DIFICILA DECOMUNIZARE Căderea Zidului Berlinului în 1989 și apoi dispariția URSS în 1991 au creat o nouă situație
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
limiteze dezvoltarea forțelor comuniste. Faptul acesta este deosebit de evident în Polonia, unde Rezistența comunistă este foarte slabă în raport cu Rezistența naționalistă. Nu așa stau lucrurile, în schimb, în țările unde Rezistența se confruntă cu o putere colaboraționistă care posedă o legalitate/legitimitate deloc neglijabilă și unde aceasta refuză să restabilească puterea de dinainte de război, considerată responsabilă pentru dezastrul național - ca în Franța, Italia sau Grecia. Dacă, la scala continentului, Rezistența comunistă nu este cea mai numeroasă, ea apare ca fiind cea mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Cehoslovacia sau în Franța, insurecțiile milaneză, pragheză și pariziană demonstrează, din perspectiva comuniștilor, că poporul s-a eliberat singur, că este, prin urmare, stăpân pe propriu-i destin și că forțele care l-au călăuzit în lupta insurecțională au legitimitatea necesară pentru a-l conduce și pe calea eliberării de ocupația nazistă, iar apoi spre libertate. REVOLUȚIE în sensul modern, termenul „revoluție” trimite la bulversări - revoluție industrială, a moravurilor, biologică, comunicațională etc. - care provoacă o modificare semnificativă a morfologiei și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunicațională etc. - care provoacă o modificare semnificativă a morfologiei și valorilor unui grup social. Revoluția politică își are propria logică: aceasta decurge dintr-o destrămare a contractului social și dintr-un dezacord în chiar cadrul elitei, favorizând o pierdere de legitimitate în folosul unor forțe inedite care vor să fie avangarda unei noi societăți. Impactul său asupra cursului istoriei depinde de conducători, de voința lor de reformă sau de distrugere, dar și de capacitatea acestora de a promova în cadrul maselor un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în ianuarie 1919 la Berlin, Ungaria lui Bîla Kun în 1919, muncitorescul Torino din 1920, China anilor 1920, Spania republicană în 1936-1939. Toată dau greș și-l lasă pe Stalin* singurul stăpân al jocului revoluționar. în inima democrațiilor, revoluția câștigă legitimitate mulțumită instrumentalizării contra-modelului sovietic - utopia pe cale de înfăptuire - și mistificării figurilor carismatice ale lui Lenin și Stalin. Mesajul său este preluat de unele partide comuniste structurate, conduse și finanțate de la Moscova . Ancorarea lor în spațiu și timp țin de existența
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
închiși și blestemați de posteritate; și Mao Tzedun însuși, a cărui imagine a fost pentru totdeauna pătată. Cu toate acestea, paradoxal, decimând PCC și rezervând cele mai bune roluri multora dintre vechii conducători, Revoluția Culturală i-a cruțat în parte legitimitatea. Astfel, i-a autorizat menținerea la putere și apoi vastul compromis cu capitalismul care a fost hotărât de conducătorii supraviețuitori și aplicat de o populație excedată, dar și de fostele gărzi roșii. REVOLUȚIA GAROAFELOR La 25 aprilie 1974, un puci
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
salvării naționale este înlocuită de un Consiliu al Revoluției, condus de Gonșalves, Gomes și de Carvalho. La 11 aprilie este semnat un acord între MFA și principalele partide, instaurând tutela primului-ministru asupra vieții politice între trei și cinci ani. Dar legitimitatea democratică, incarnată de Adunarea constituantă aleasă la 25 aprilie 1975, se îndreaptă spre o altă direcție. în timp ce participarea ajunge la 92%, PCP nu obține decât 12,5% din sufragii, spre deosebire de aproape 38% pentru PS și 26,4% pentru partidul centrist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mistic: noua societate trebuie să se fondeze pe armonie și egalitate, bizuindu-se pe construirea unui „om nou”*. Urgența proiectului este cu atât mai evidentă, cu cât comuniștii preiau puterea în societăți extrem de rurale, unde trebuie să construiască înseși bazele legitimității lor, clasa muncitoare*. Lenin și distrugerea societății țariste Experimentarea leninistă se produce pe fondul unor tulburări nemaiîntâlnite, marcate de epuizarea unei populații încercate de dezastrele primului război mondial și aruncate, din 1918, într-un război civil*, în comunismul de război
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să susțină regimurile muribunde pe care le conduceau, de două decenii, niște dinozauri care împiedicaseră orice mobilitate socială. SOCIETATE CIVILĂ „Societatea civilă”, care face trimitere la o viziune pluralistă și liberală a societății, semnifică faptul că puterea politică își extrage legitimitatea din consimțământul cetățenilor, că în interiorul acestei entități simbolice își găsește ea autoritatea. Termenul lasă să se înțeleagă și că statul trebuie să respecte, dar și să garanteze autonomia indivizilor și a grupurilor care alcătuiesc țesătura vieții sociale. Ce întrebuințare i-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și, în fine, în Afganistan. Supraevaluându-și, însă, puterile, vor ajunge să se prăbușească. SIMBOLISM COMUNIST Ca orice religie politică, mișcarea comunistă acordă un loc central simbolisticii, iar prima sa dorință a fost de a se înscrie în seria de legitimitate a mișcării muncitorești europene, a cărei simbolistică este întreținută, înainte de toate, prin imnul - Internaționala* - și prin steagul său roșu. Comuniștii au mai preluat și simbolistici politice anterioare acesteia: soarele - semn al cunoașterii și speranței, lanțul sfărâmat - reprezentare a eliberării sociale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu facțiunea cea mai dură a mișcărilor palestiniene - Frontul Popular de Eliberare a Palestinei (FPLP), Organizația „Abu Nidal”. Crearea unui stat armean în septembrie 1991, chiar neintegrând populația armeană din Turcia, a răpit mișcării ASALA cea mai mare parte a legitimității sale politice. Terorism în Africa și Asia Congresul Național African (ANC), întemeiat în 1912 și controlat, începând din anii 1920, de PC al Africii de Sud (PCAS), a dus o bătălie îndelungată împotriva apartheid-ului, pentru independența și drepturile negrilor. Confruntat cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu e zdruncinată serios „matricea simbolică” din străfundul comunismului sovietic, care cere ca societatea să fie în continuare concepută după modelul fantasmatic al unui corp unic, omogen, transparent pentru el însuși, și ca, în aceeași mișcare, să fie negată orice legitimitate expresiilor politice sau culturale de autonomie, a fortiori de rezistență, după cum o dovedesc reprimarea revoluției ungare* din 1956 și cea a Primăverii de la Praga* din 1968, apoi punerea la respect a disidenței în întregul „lagăr socialist”. Va trebui așteptată apariția
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și dorință. De aceea „socialismul științific” al lui Marx, centrat pe legile transformării înscrise în contradicțiile modurilor de producție și de schimb, se dorește unica „expresie teoretică” a proletariatului și a organizațiilor lui partizane. Dacă demersul științific trebuie să ofere legitimitate luptei de clasă și acțiunii revoluționare, niciodată însă comuniștii - și încă și mai puțin marxist-leniniștii* - nu abandonează total utopia. Cu toții recunosc în anumiți utopiști „semănătorii” marii idei comuniste, în perioade în care structurile economice, politice și sociale blocau orice expresie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialiste. Relativ privilegiate în anii 1920, ele devin, în anii 1930, o clasă recompensată la nivel oficial. Această schimbare mărturisește despre trecerea la o cultură a exemplarității. Recunoașterea lor de către putere traduce misiunea care le revine în calitate de avangardă. Primindu-și legitimitatea exclusiv din partea puterii, aceste elite profită de funcția de distribuție a unui stat care deține monopolul proprietății și gestionează penuria. în acest context, accesul la bunuri este mai important decât posesia lor. Astfel, elitele sovietice nu constituie o categorie de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să consacre ideea că un compromis nu înseamnă o trădare. De fapt, gestul de a ceda în aspecte care nu sunt vitale a fost (în și prin sine) un lucru bun datorită obiceiului pe care-l imprimă - unul care acceptă legitimitatea altor actori în joc și, ceea ce este și mai important, acceptă existența unui joc - o competiție, dar una limitată, cu reguli clare și bine înțelese și mize care să nu atingă nivelul existențial. Pe scurt, diplomația trebuie să constituie înlocuitorul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-și transmită mesajul: voi luați Manciuria, iar noi restul Chinei, și așa mai departe, de-a lungul globului” 43.) Declinul vechiului consens moral a făcut ca diplomația tradițională - expresie a unei rivalități limitate între jucători ce-și recunosc unul altuia legitimitatea - să devină depășită. Totuși, aplicarea a ceva semănător diplomației tradiționale poate contribui la refacerea consensului moral. Când Morgenthau nota că „o situație favorabilă unei soluționări diplomatice include două elemente: forța și interesele conflictuale capabile de reconciliere” se referea la ambele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în numele Națiunilor Unite se va bucura probabil de un succes mai mare decât puterea echivalentă folosită de o națiune „agresoare” sau pentru încălcarea dreptului internațional. După cum vom vedea mai încolo, ideologiile politice au rolul de a acorda politicii externe aparența legitimității. Deși este în general recunoscut faptul că interacțiunea dintre anticiparea beneficiilor, frica de dezavantaje și respectul sau atașamentul față de oameni și instituții, în combinațiile lor mereu schimbătoare, stă la baza tuturor tipurilor de politică internă, importanța acestor trei factori este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]