3,155 matches
-
au arătat spatele, Alexandru Tăcu Zeletin, păstrându-și „vărcile” fatidice, chiar de-a lungul coloanei vertebrale, rămâne În mijlocul poeziei politice, așa cum face și În „Omul interzis” unde realizează casă bună cu pamfletul de esență argheziana, dar nu-și pierde nici lirismul sănătos de care s-a bucurat Încă de pe băncile liceului „Codreanu” de la Bârlad. „Bolnav” de poezie ori În „convalescenta”, autorul poeziei arestate devine sănătos tun, iar În „Flaut tenebra” Îl vedem orchestrând ospețe mari și cântece lăutărești pe buze, În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de caligrafie al privighetorii” (,,Suflet de primăvară”). Cultiva cu precădere versul concentrat, puternic metamorfozat (de consemnat metaforele florale În cele aproape 70 de poezii din volum), preferând, nu de puține ori, forma și substanță Haiku-ului. Vibrând de un autentic lirism, hrănit la scoala marilor maeștri (,,Să citești poezii de Eminescu, Poe, Rimbaud, Elytis/Ursachi/Lavă Herculanum, Pompei/ Torent, chinuri și insomnii nemiloase”), (,,Să trăiești, să te doară”), poetul, plecat la Întâlnirea ,,cu un om cu fata striata de rădăcini cosmice
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
auzit pe Alexandru Tăcu vorbind despre poezie - și atunci pare un ,,iluminat” - va fi foarte surprins de cartea să de debut pentru că aici nu se exprimă atât poetul, cât fostul deținut politic. Este o carte În care virulenta pamfletului alunga lirismul, Îl izgonește Încă o dată În camera obscură unde a fost silit de altii să zacă mai bine de două decenii. ,,Omul interzis” este ,,omul bolnav” al unei societăți ce se conduce după reguli aberante. În general, despre bolile individului și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fapt modelul ca urmașii să nu se recunoască în predecesori, fără totuși a-i ignora, ca o manifestare a sentimentului de însingurare care caracterizează pe români. Acest învățat a observat apoi că spiritul public românesc este predispus mai degrabă la lirism, la efuziune sentimentală și la manifestare a atitudinii (ca reacție frustă) și mai puțin la argumentare, la efort științific și la organizare riguroasă și, de aceea, chiar atunci cînd a continuat și a dezvoltat idei științifice ale înaintașilor, le-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
refuză în temeiul omorurilor reale săvârșite de el : când ai la activ un genocid ca acela pe care l-am organizat eu, asemenea scene nu mai au niciun efect (I, p. 357). Intendentul evidențiază tiradele majestuoase, caracterele desenate perfect și lirismul concentrat și mai degrabă „apolinic” decât „dionisiac” (I, p. 357), militarul ostenit se gândește doar la drumul străbătut până acasă spre a se putea spăla odată ca lumea, în timp ce acolo baia a fost transformată într-un teatru de cameră (I
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dramatic : prin ritmul rapid al replicilor, prin stringența logică a corespondențelor dintre întrebări și răspunsuri se elimină orice efuziune sentimentală și se concentrează mișcarea dialecticei raționale, sâmburele dramatismului stând în actul rațional (p. 348). Organizarea trilogiei corespunde trecerii lente de la lirism la dramatism. Werner Jäger considera trilogia drept formă dramatică lărgită pe măsura unei concepții mitice bazate pe neam, iar nu pe indivizi, loviturile destinului căzând asupra generațiilor succesive. Alice Voinescu crede că structura amplă reflectă procesul anevoios prin care conștiința
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Prometeu, muritorii fiind supuși unui destin irațional (p. 121). Abia la Sofocle oamenii se sacrifică de dragul unor valori superioare. Tot astfel, Zoe Dumitrescu Bușulenga afirmă limpede superioritatea lui Sofocle, ca analist al omului, asupra lui Eschil care făcea adesea din lirism instrumentul unei tensiuni tragice înalte suplinind un profil uman slab, ilustrat de paloarea, lipsa de consistență a lui Oreste și a Electrei, de caracterul monocord al lui Xerxes, de nedefinirea lui Eteocle (p. 181). Deși se despart adesea în aprecierile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spre casă plângând. Este un episod în care Paisie se dezice de la hotărârea sa enunțată în introducere de a scrie „în grabă”, el zăbovind aici pe mai multe pagini întregi în descrierea ultimei întâlniri cu mama. Pasajele sunt de un lirism pronunțat, verbele folosite pentru acțiunile mamei fiind toate din sfera unei sensibilități crunt lovite și ajunse la limita suportabilității: mama plânge, se tânguie, se zbuciumă, se roagă, imploră, iar în final își binecuvântează fiul și se întoarce acasă, cu presentimentul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
drum, va întâlni însă, un mentor călugăr, duhovnic îmbunătățit, care îl va deprinde cu Rugăciunea lui Iisus și îi va arătă calea ce duce prin rugăciune, răbdare și iubire, tot la Ierusalim, dar la Ierusalimul ceresc. Un text impregnat de lirism, teologie, istorie, psihologie, oferind hermeneuticii planuri multiple de analiză. Afară de toate acestea, în intertext găsim însă întrețesut un model slav, prin excelență al împlinirii și mântuirii prin pelerinaj. Modelul este de altfel identificabil la tot pasul, atât în istoria, în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
din Montesquieu și d'Alembert. Manuscrisele poetului conțin referiri cu privire la lecturi și din alte literaturi: poetul danez Holberg, dramaturgul norvegian Björnson, poetul maghiar Petöfi, polonezul Mickiewicz, Gogol din literatura rusă. Un semn de întrebare rămâne în dreptul dramaturgului Ibsen. Din poemele lirismului persan, "poarta unei lumi de legendă și de vechi frumuseți', Eminescu le gusta pe cele ale lui Saadi, Hafiz și Firdusi. El însuși unul dintre romanticii lumii, Eminescu este așezat alături de spiritele universale ca Dante, Shakespeare, Goethe. Și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
am întrebat (mai ales în ultimii 25 de ani) cum de aceste figuri ieșite din comun prin inteligență și inventivitate au predispoziția de a armoniza științele exacte (în care ei excelează) cu iubirea de frumos și artă, cu evadarea în lirismul naturii. Să dau doar două exemple dintre ieșenii noștri: Cezar Buda, fost specialist în cibernetică, mult timp coordonatorul Academiei de cibernetică generală "Ștefan Odobleja" de la Lugano, și Viorel Barbu, eminent matematician, fost rector al Universității "Al. I. Cuza", fost președinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
instrument de precizie devine somnolentă. Cărțile scrise de el aparțin altui om. În fața oamenilor, el nu știe să provoace magnetismul sălii, lucru în care reușește un actor talentat. Erudiția, așadar, nu e de-ajuns. I se cere o doză de lirism cenzurat, de căldură, chiar de cădere în banal. În arhitectură sunt binevenite spațiile goale, care să permită spiritului solicitat sesizarea efectelor ornamentale de bază. Într-un poem încărcat cu metafore este necesar câte un vers comun, care să producă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pentru a-i duce domnului Bălăiță manuscrisul unei cărți pentru 1986. Sper să nu mai probleme precum cu "Divina..." O bucurie mare este apariția cărții lui Sava (Nicolae Sava n. red.). Mi-a adus-o recent! O găsesc minunată, în ciuda lirismului excesiv uneori! Deci, încă o victorie a tinerilor nemțeni. Mai zilele din urmă a venit și Adrian Alui Gheorghe pe la mine. Radu Florescu e aici, acasă deci, de o săptămînă. Ne vedem zilnic. E un poet foarte bun. Chiar i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mariana Marin n. red.) ori Ștefoi (Elena n. red.); dimpotrivă, e după ele! Așa cum nu-s de acord cu modalitatea Constanței Buzea de a "povesti" poemele lui Adrian (Alui Gheorghe n. red.) (vezi ultimul Amfiteatru!), ca să nu mai spun că lirismul nu trebuie reacreditat, el existînd, în doze diverse, la orice poet! Bine, însă, că s-a scris și cu entuziasm despre talentul lui. Adrian ar fi mai bun dacă ar risca în text. Textele sale se citesc uniform și dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu mai sînt abonat la nimic. Îmi vor scoate cartea. Sântimbreanu mi-a spus că trebuie să schimb titlul, din motive politicoase. "Ce divină!" vorba lui. Îmi amintesc acum de un eseu (sau conferință?!) al lui Paul Claudel, "Diplomație și lirism", în care afirma că cea mai bună metodă de a soluționa problemele este de a nu-ți da seama că ele există. Dar de unde, uneori, atîta "esprit de finesse"?! O vor scoate-n octombrie. Poate în noiembrie cel tîrziu. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Editura "Septentrion", 2007, 184 p. Fructificându-și mai vechi înclinații, așternute încă din adolescență într-un "caiet tainic" cu încercări literare, reunește în cele douăsprezece secțiuni ale cărții compoziții de o mare varietate, circumscrise liricii publice, dar și unui delicat lirism individual. Elegia civică, poezia patriotică, imnul și oda, pastelul, meditația, poezia didactică se situează pe coordonatele unei conștiințe publice comune, hrănite de sensibilitatea unui "cetățean exemplar", devotat binelui public. Caracterul activ al iubirii sale de țară, entuziasmul, atașamentul față de valori
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și Maria Lavric din Costișa, precum și soțului său, Visarion Vasilovschi. Cele peste 200 de pagini ale sale, grupate în șapte secțiuni, cuprind "gândurile și frământările" din diferite "etape ale vieții", purtate "pe aripile dorului". Dominantă este aici lirica eului, un lirism al treptelor devenirii, al "trecerii și petrecerii" sale pe acest pământ binecuvântat al Bucovinei, pe sub soare și luceferi. Temele majore sunt natura, iubirea, timpul. Confesiunea, meditația, evocarea din catrene (cele mai multe) și distihuri recreează toposul mirific al Bucovinei: casa strămoșească leagăn
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rafinată și prețioasă, precum și la tablourile lui Pieter Bruegel cel Bătrân, supranumit al Țăranilor (cca 1525-1569), care a reprezentat admirabil înțelepciunea hâtră a popoarelor conservată în proverbe (alături de reprezentarea celor peste o sută de proverbe olandeze, tratate cu vervă și lirism, vezi, printre altele, și Anotimpurile, Jocuri de copii 1560, Dansul miresei 1566, Dans țărănesc 1568). Și, evident, pentru spațiul nostru cultural, în primul rând, la Ion Creangă, George Coșbuc, Vasile Posteucă și Ion Druță. Nu putem încheia fără a consemna
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Editura Septentrion, 2007, 184 p. Fructificând mai vechi înclinații așternute încă din adolescență într-un "caiet tainic" cu însemnări literare, am reunit în cele douăsprezece secțiuni ale cărții de o mare varietate a compoziției, circumscrise liricii publice și unui delicat lirism individual. Poezia este o adevărată fațetă a omului de la catedră sensibilitatea la bucurii, înfrigurări, așteptări uneori deziluzii pentru timpul trecut. Volumul "Pe a dorului aripă...", din 2008, l-am dedicat părinților mei, Silvestru și Maria Lavric din Costișa, precum și soțului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ș.a. A participat cu numeroase expoziții peste hotare (Bulgaria, Anglia, Spania, Germania, Cehoslovacia). Lucrează portrete, compoziții, peisaje, folosind ca tehnică acuarela pe hârtie udă. După un exercițiu lung a ajuns un adevărat maestru în tehnica acuarelei, lucrările sale emanând "un lirism intens de sorginte romantică". Își alege subiectele din domeniul istoriei, din peisajul brăilean sau din cel bucovinean. Uneori abordează și compozițiile metaforice inspirate din lupta omului cu natura. Liric prin datul naturii, se inspiră din poezia clasică, în special cea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care m-a bântuit dintotdeauna. O nimicnicie caldă, apropiată, umană, cum am reușit să descopăr abia odată cu volumul Drumul furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de un conținut tragism, în care omul secolului al 21-lea se regăsește ludic. Necurmatei treceri care supune omenescul destin, poetul îi opune, prin simbolistica nimicului, nesfârșita întindere a clipei. Universal prin neființă, dar prezent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
oricăror îndoieli; din partea mea, aș paria oricând pe majoritatea numelor celor cei amintiți anterior, ca invitați la Botoșani, în acest iunie, 2014. Dar și pe Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Dan Perța. Numele lor acoperă o bună parte din formele lirismului contemporan, mai sunt și altele, desigur, dar am avut un eșantion, sau un expresiv ,,pars pro toto'' la Ipotești, în iunie, 2014. A.B.Cum e critica de astăzi? Au obosit cumva criticii să mai citească, să mai analizeze, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
alături de cei ce semnează, această revistă, îi susțin și le urez succes. Să avem credința că va fi bine. (22.XI.1996, Târgoviște) Radu G. Țeposu ... Cred că sunt un amestec ciudat de ironie și patriotism, de sensibilitate plastică și lirism, de predispoziție teoretizantă și explozie imaginativă. Sau poate că nu sunt decât un om confuz, vorba domnului Cehov... Critica de direcție nu mai are gloria de dinainte A.B.D-le Radu G. Țeposu, cât de actual este conflictul între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
egală plăcere să mă scald în efluviile lirice ale poeziei, ori să despic în patru firul teoretic al conceptelor critice. Dacă stau și mă gândesc bine, cred că sunt un amestec ciudat de ironie și patetism, de sensibilitate plastică și lirism, de predispoziție teoretizantă și explozie imaginativă. Sau poate că nu sunt decât un om confuz, vorba domnului Cehov. A.B.Din experiența Dumneavoastră, în decursul activității sale, un critic literar are posibilitatea să "desființeze" un scriitor? Ați fost pus în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mereu pline de căldură, de încurajare. "Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar noua" (1993), "Viața și opiniile personajelor" (1983) și "Suferințele tânărului Blecher" (1996). Cred că sunt un amestec ciudat de ironie și patriotism, de sensibilitate plastică și lirism, de predispoziție teoretizantă și explozie imaginativă. Sau poate că nu sunt decât un om confuz, vorba Domnului Cehov", îmi declara intr-un interviu. Iubea tot ce făcea, sprijinea poeții tineri, critica sa era corectă, verticală, iubea filosofia și oamenii. Ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]