547,468 matches
-
încă. Trăseseră de timp, ocoliseră subiectul, și se pare că nici nu primiseră vreo somație să o cârmească într-o parte sau alta. Era atât de târziu, încât nu mai aveau vreme să-și facă obișnuitele calcule. Cei care-i luaseră prin surprindere erau magicienii, dar acum se întreceau cu gluma, lăsând montagnarzii să fiarbă în suc propriu. Le dădeau timp să se răzgândească sau să rămână consecvenți principiilor inițiale. Somnul limitat al Lunettei îi putea determina să o urmeze, vigilența
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
triunghi echilateral. Prezența lor generă un nou subiect de meditație. Zburătoarele fură atrase de ciuperca muntelui înalt, care le captă și zgomotele. În urma lor sporiră supozițiile montagnarzilor. Unii credeau că oamenii altor platouri soseau pe calea aerului pentru a-și lua rămas bun de la bătrâni, aflând în ce secol urmau să se afunde. Drumezea bănuia că inspectorii Patrimoniului Internațional veniseră să vadă minunea cu ochii lor, dar, cum aceasta întârzia, se retrăseseră pentru o vreme. Tania își închipuia că pretențiile ei
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
de control al timpului. Puteau să aștepte doar cântecul cocoșilor, care își începeau concertul cam pe la acea oră. Cineva se apropia de teleferică. Nu-i putu transmite însă nimic, fiindcă ostașii lui Stănchescu îi cerură, din priviri, să renunțe. Nefiind luați în calcule, aceștia începeau să-și exercite singuri atribuțiunile. Totuși, în aceste clipe de amorțire, funcționa ceva: armata. Cetatea avea nevoie de ea. Negrescu ar fi vrut să le explice că trebuiau să reacționeze, dacă erau atacați. Dar, ca în timpul
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
jocurile încheiate, în vreme ce generalul de evenimente îl descoperea în mulțime pe Drumezea, care, cu ochii întredeschiși, îi urmărea tremurător mișcările. Generalul de informații părea paralizat și el de situație. Se pregătea, poate, să se predea, ca în timpul loviturii de stat, luând drumul temniței. Nu-l mai putea ajuta pe inițiatorul operațiunii, dar nici Negrescu nu avea de gând să-l solicite. El studia somnul profund, cu tresăriri rare, al Taniei. Rămasă în aceeași poziție, ca atunci când fusese expusă în fața amvonului, o
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
dorea cu ardoare moartea. Încercă să facă ceea ce nu reușise atunci: să-i sară victimei în ajutor. Era însă prea târziu s-o mai oprească din drumul ei ușor de anticipat. Se aruncase de una singură, fusese ajutată să-și ia viața, nu putea spune. Poate, totuși, mai exista o speranță. Cu abilitatea ei de alpinistă, reuși să-i repereze trupul: Albin Negrescu căzuse pe un covor de Floarea Domnului, crescut în îmbucătura a trei stânci. La semnele ei disperate, apărură
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
întreba securistul răspopit, călare pe-un tanc. „Da!!! Să vină aici, lângă noi!“ răspundea într-un glas mulțimea care nu prea știa bine pentru ce se află acolo., Atunci, jos lliescu!“ strigă răspopitul, răstălmăcind cererea oamenilor. §i din ce in ce mai murfi se luau după el. Mai tarziu, după ce pierduse partida, isi anunfase de la balcon demisia din guvernul provizoriu. Fusese greșit înțeles... El nu făcuse altceva decât să-1 cheme pe lliescu în mijlocul oamenilor. Jos, unde erau ei! Dar nimeni nu-1 credea. Cacealmaua lui eșuase
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
și ascunse la București, mai înainte că regimul Ceaușescu să devină istorie. I-am adus pe amândoi la domnul Guta și-am râs împreună pe seama lor. Nu știam cine-i trimisese și în numele cui vorbeau, dar, daca i-ai fi luat în serios, puteai să crezi că dispuneau de averile lui Rockefeler, atât erau de generoși cu promisiunile lor de răsplată. N-am putut să le fiu de niciun fobs, decât poate cu plimbarea la care i-am însofit prin Bucureștiul
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
fie „în deplasare“, într-o localitate din împrejurimi unde se stabilise Danusia. Îmi adusese fotografii de la to(i. Privindu-le, mi se aburiseră puțin ochii, dar n-am lăsat să se vadă. Domnul Guta înțelesese emoția mea și, o vreme, luase pe contul său conversația. - Dragul meu - îi spusese el - suntem foarte bucuroși de vizita dumitale, ca oaspete venit din cea mai puternică țară a lumii. Deie domnul să fii porumbelul vestitor al venirii americanilor, pe care cei din generafia mea
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
generafia mea au murit asteptându-i... - Porumbel vestitor!?... repetase Daniel vorbele domnului Guta, încheindu-le cu un semn de mirare și cu unul de întrebare. Un porumbel primit cu slana și palinca... se înveselise el apoi. §i la Timișoara, m-au luat în primire cu toții: în sfârșit, au venit americanii! E frumos s-auzi asta. În Yemenul de Sud, unde-am fost de curând, oamenii ies pe străzi ca să strige: „Americani, carati-va acasă!“. §i aruncă în noi cu cocteiluri Molotov... §i
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
asta? Că serviciile străine trăgeau și ele care-ncotro, lansând fel de fel de zvonuri otrăvite, țesând fel de fel de intrigi, sporind confuzia generală și pregătind țară nu pentru a fi vândută, așa cum credeau fraierii, ci pentru a fi luată pe gratis, bucată cu bucată? §tiam că, în după-amiaza acelei zile, se organizase o manifestație autorizată, pentru a se protesta împotriva intenției celor instalafi la putere de a se transformă într-un partid și de a Candida la alegerile viitoare
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
deveni astfel odios în ochii celor mulfi, care se temeau acum și de umbra lor? - E greu să-ți explic... i-am spus lui Daniel. Nici nu Știu de unde sa-ncep... - Nu vrei să mergem acolo? m-a-ntrebat el, fără să ia vreo clipă în discufie un eventual refuz. - Cum vrei tu... i-am spus. Ești musafrrul meu... - Ce rost are? a-ncercat să ne mai taie din entuziasm domnul Gufa. În decembrie, știam exact pentru ce luptăm. Acum, când îi văd
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
ochi, își potrivește armura de erou pe sub cămașa albastră. exact când se îndeletnicea cu această apotropaică izolare, sună sora lui kirilă și-i spune "unde ești, vino repede". kirilă o întreabă ce s-a întâmplat, ea îi zice "l-au luat pe bunicu, nu mai poate să respire, nu știu dacă mai ajunge viu, au venit cu ambulanța, de data asta nu mai scapă, e foarte rău, kirilă, trebuie să te grăbești, trebuie să-l vezi, o să moară, trebuie să te
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
spre bunicul care nu mai poate să respire și din care viața ieșea fără să-i pese. kirilă și-a dat seama că nu poate singur, că nu poate deloc singur și-l sună pe artistul plastic, îi zice să ia mașina, să meargă, să nu-l lase, credea că are tensiunea 20, se sufoca, își zicea că o să moară înaintea bunicului și că or să ajungă cu două salvări în același timp și că bunicu se va trezi și va
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
puțin din cer se va muta în inima lui. va merge mai greu, spune doctorul, va respira mai greu, noi îl ținem până scoatem sarea din el, îl ținem la nevoie până la ultima respirație și kirilă îi zâmbește doctorului, îl ia în brațe, doctorul îl împinge, dar kirilă îl ține strâns de tot în brațe, crede că atunci când îi va da drumul din strânsoare viața va ieși din bunicu sau bunicu o să se facă iar cardiac și bunicu e colonel și
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
dă gata butoiul cu bere Vreme de o poezie, Se îmbată cu Dumnezeu în timp ce aranjează un mic trafic Cu clipe eterne, Cu ochii holbați de gradele de la vodkă se uită la tine și se vede Tot pe sine, imperial se ia de după umeri și plonjează În cea mai neagră drojdie: ziua în care își clătesc viețile ca niște cămăși asudate toți nefericiții pămîntului Sau, mai rău: e un fustangiu care se îndrăgostește De femeile tuturor, le smintește, le încurajează să vadă
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
fericiți Se pupă cu cîinii prin parcuri - spun unii -, Botul i s-a alungit ca al lupilor, Și-a inventat un pedigriu fabulos Cu care vrea să treacă toate vămile pustiei din jur, Dar, cititorule, ține-te deoparte, Poți să iei turbarea Iar de turbare nu scapi nici Cu toată poezia lumii injectată Sub piele De asta zic: în pămîntul de sub unghii îngroapă-l - cît mai adînc - și pune-i deasupra drept lespede un sughiț Da, fiecare cititor are poetul său
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
o iapă ce purta la gît o talangă de oi, omul aruncîndu-le mistreților înfometați cîte doi-trei știuleți de porumb; se crease astfel un reflex condiționat. La vînătoarea lui Ceaușescu, același pădurar "agita talanga în spatele președintelui, iar mistreții veneau să-și ia porția lor de porumb" (Anatole Paniș, Talanga). O parte din trofeele lui Ceaușescu pot fi admirate și astăzi, în muzeul cinegetic de la Posada. Demne de atenție sînt, mai cu seamă, cîteva piei de urși, pe care i-am putea socoti
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
frunze. în cele din urmă, cerbul se văzu bine și ne-am oprit amîndoi. I-am spus: - Apropie-te. Nu te teme. Dacă am o pușcă, e numai ca să-mi dau importanță, să fac și eu ca oamenii care se iau în serios. Nu o întrebuințez niciodată și las cartușele acasă în lăcașul lor. Cerbul asculta și-mi adulmeca vorbele. Cum am tăcut, n-a stat la îndoială deloc: picioarele lui au început să se miște ca niște tulpini pe care
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
ș...ț - Ahota asta, cucoane, e tot așa de rea ca și dragostele din tinereță." (Filip Negru) Omul, s-ar putea zice dacă am vorbi simultan în două limbi, era "ahotnic de ahotă"... Domnia ta, domnule Odobescu, îți propuneai să analizezi, luînd ca subiect vînătoarea, "toate impresiunile ce ea produce asupra imaginațiunii și asupra simțimintelor omenești atît prin împărtășirea omului la înseși acțiunile ei, cît și prin descrieri literare, prin imitațiuni armonice sau prin reprezentări plastice ale scenelor de vînătoare". Ceea ce mi-
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
vînătorului sînt, în esență, emoții epice... Am spus "practicanții autentici" pentru a-i exclude din capul locului pe oaspeții de la Balc și pe toți semenii lor, oricare dintre ei putînd fi, fără pagubă, substituit printr-un robot: o cameră de luat vederi, o pușcă automată și un contor de înregistrare (atîtea minute, atîtea focuri, atîtea piese doborîte). Iar pentru că unii membri ai tagmei arborează și titluri nobiliare, mai mult sau mai puțin hibride ori apocrife, îmi voi declara neșovăielnic preferința pentru
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
dihania ar fi fost răpusă de oameni sau, potrivit unei alte tradiții, sugrumată de sfînta Marta (eveniment celebrat în fiecare an o dată cu praznicul sfintei) are mai puțină însemnătate. Orișicum, în amintirea victoriei de atunci, "în toate diminețile de duminică, Tarasconul ia armele și iese afară din cetate, cu sacul pe spate, cu pușca pe umăr, cu haite de cîini, cu dihori pentru vînatul iepurilor, cu trompete, cu cornuri de vînătoare. Minunată priveliște! Din nefericire, vînat nu se găsește - nu se găsește
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
erau de lumină. - Vino, vino să vezi cum răsare soarele! - m-a trezit vocea Mamei. îl striga pe Tata. M-am sculat și eu. Desculț, în cămașa de noapte lungă ca o sutană. Tata era aplecat pe fereastră. M-a luat în brațe și mi-a arătat Marea incendiată. Focul era însoțit de clipocitul valurilor, ușor, sub briză, ca o adiere sonoră. De dimineața până seara, soarele înconjura prima "mea" casă. Era o baie de lumină care începea cu spălatul pe
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
subțiri ca degetele mele, cu cadrul suplu, ghidonul în coarne de berbec, șaua prelungă și înaltă. ... După câteva luni, comandamentul sovietic a dat ordin să părăsim imobilul în 48 de ore. Din funcționarii băncii au mai rămas câțiva. Directorul își luase cursiera și soția aduse din Anglia după terminarea studiilor și plecase. Mi-a rămas în memorie ca un prototip al bărbatului tânăr, înalt și sportiv, tuns scurt, modern, cu ținuta dreaptă, privirea albastră și directă, coborând din familii vechi, absolvent
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
care există trei împricinați și fiecare are dreptul la opinie. Din combinarea răspunsurilor posibile în funcție de aceste 3 instanțe rezultă 4 situații distincte dacă discutăm în proporții matematice (100%, 0%, 33%, 66% acceptă răspunsul francez, de pildă) și 8 variante dacă luăm în considerare și repartiția opțiunilor. între cele 8 (un ex. Ionescu se afirmă român, românii îl cred român, francezii îl cred francez) numai în două cazuri se poate vorbi de o identitate clară: cînd toate trei răspunsurile spun român sau
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Germania, mai căpătase o specializare, în electronică. Reprezentant al firmei Bayer în Ardeal, la Auschwitz el a urmat defetistului (îndoitului de victoria nazistă) Krömer, între 12.2.1944-18.1.1945, urcând până la gradul de maior. Triază deținuți pentru gazare, le ia bijuteriile și dinții din aur și, cinic persuasiv, trimite la moarte cu surâsul pe față. Ca și Diavolul (care crede înfiorat, dar rămâne nesupus), nu ajunge nici el întruchiparea răului absolut. Dar nu devine o figură contradictorie comună. Condamnat la
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]