3,158 matches
-
înainte, el va ocoli imediat prăpastia pe care o vede în față atunci când merge la târg săși cumpere pâine (reiau aici într-o manieră liberă un frumos exemplu aristotelic). Dezicerea de sine poate fi sesizată cu relaxare, în variante aparent ludice, când umorul vine să ia locul siguranței de sine. De ce cutare spune totuși că e același lucru a face și a nu face? Doar ca să producă fiori celor din jur? Nu ar trebui să ne grăbim cu un răspuns, căci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să apară străine sensului comun, această posibilitate fiind variată și într-un fel fără granițe. Însă altceva ne reține acum, faptul că omul dorește să recunoască nemijlocit acest lucru și să-l exprime ca atare. O face în multe feluri, ludic și literar, cotidian sau metafizic, ri tualic și religios. Cu orice formă de expresie are această posi bilitate, cuvântul oferind probabil forma sa privilegiată. Însă, cum bine știm, oamenii nu se deschid în același mod către ceea ce numesc nonsens. De
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării.“<ref id="132">Ibidem, p. 274.</ref> Iar nivelul sensului - sau al nonsensului, dacă privim altfel același lucru - cunoaște moduri variate, poetic și ludic, moral, me tafizic, religios etc. Trebuie luată în seamă aici noua diferență pe care Coșeriu o face între desemnare, semnificație și sens. Acesta din urmă e sesizabil la nivelul vorbirii concrete sau al discursului ca atare. Sensul privește „modul de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Ar trebui să ne gândim la ceva deopotrivă incongruent, incorect și inadecvat. Ar fi nu doar un eșec în privința desemnării, ci deopotrivă ceva lipsit de semnificație și de sens. De exemplu, când un fizician - care nu are deloc o dispoziție ludică sau poetică - îi spune altui fizician că aude griul teoriei sale. Spusa lui este absurdă (cel puțin prin secvența „griul teoriei“), lipsită de semnificație (căci nu transmite nici un conținut lingvistic) și lipsită de sens (căci nu face o glumă, nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși ar putea procura multe surprize celui care ș i-ar petrece puțin timp cu ea. Observ doar că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
același fel valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații stau însă antinomiile unor sofiști din vremea sa, de regulă ludice și frivole. În unele situații, se dovedesc destul de subtile, năucitoare. De exemplu, a spune „ceva este și nu este“ pare în primă instanță un simplu joc. Însă a spune: „ceea ce nu este este, întrucât ceea ce nu este este tocmai ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ad ~ 56 alteritate 57, 88-97, 122, 155, 169; celălalt este absurd 22 (n. 11), 57, 64 (n. 52), 74, 88-97 ambiguitate (a celor absurde: vezi „absurd“) anámnesis 172, 177 anonimat 31-32 antinomie ~ existențială 163, 165-166 ~ logică 87, 160- 162, 163 ~ ludică 161 ~ eristică (sau sofistică) 161 ~ in re 62 ~ proprie celor absurde (vezi „absurd“) ~ proprie dogmei 152-164 ~ și paradox 158-164 ~ transfigurată 152 aparență reală 132, 151 apariție (a sensului) 7, 8, 15, 24- 25, 99, 109, 115-116, 122, 142, 175 ~ și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de aur a comediei mute, ca și la vârsta arca dică a desenului animat hollywoodian. Pentru cei ce au înclinația unei călătorii în timp, la bordul uneia dintre mașinile ciudate ale profesorului Belpomme, viața celor doi prieteni/dușmani evocă grația ludică și fantezia debordantă a peliculelor lui Mack Sennett, dar și vivacitatea demonică a lui Donald Duck sau Woody. Banda desenată este, odată cu Pif și Hercule, nu numai ocazia de a experimenta antropomorfizarea animalelor, dar și spațiul în limitele căruia verosimilul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din energia clovnului, după cum în naivitatea cu care trăiesc în lumea lor de păpuși vorbitoare se află redescoperirea bucuriei de a fi vecin cu miracolul cotidian. Pif și Hercule își conservă, în această eră impersonală a filmelor 3D, puritatea lor ludică. Ei nu au nici agresivitatea sângeroasă a desenelor animate japoneze, după cum nu posedă nici puterile extraordinare ale echipei de mutanți adunate în jurul profesorului Xavier. Ei dețin, asemeni lui Tintin, cheile de intrare în lumea de dincolo de zidul tern al cotidianului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bazinele din care se alimentează optimismul escatologic al acestui pelerin cu ochii către ideal. Grație lui Amicalement votre sau Les mistères de l’Ouest, banda desenată din Pif comunică cu nivelul seriilor-cult de televiziune. The persuaders sunt definiți de tensiunea ludică dintre elegantul lord Sinclair și extrovertitul self-made man Danny Wilde. În paginile din Pif Gadget trece ceva din aura glamour ce îi înconjoară pe Roger Moore și Tony Curtis. Pe un alt palier, Vestul sălbatic devine, odată cu investigațiile celor doi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Gadget. În noua sa substanță virtuală, banda desenată continuă să-i fascineze pe exploratori, asemenea comorii ce își trimite razele din sipetul abandonat de pirați în mijloc de ocean. Supraviețuirea confreriei acesteia, sudate prin mesaje postate pe wall-uri și complicitate ludică, este omagiul ultim adus unui vis care a fost visat de atâția dintre noi, în contra ideologiei. Cărarea pierdută (Tintin) Tintin pătrundea, asemenea lui Pif, în tărâmul socialist. Mult mai dificil de obținut decât revistele franceze, el nu înceta să ne
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vecinătatea funestă a băuturii, sunt asociate cu pierderea uzului rațiunii. De aici, necesitatea prieteniei cu un Tintin care vede în căpitanul doborât de beție pe urmașul vânătorilor de corsari și al curajosului navigator. Metamorfoza lui Haddock este realizată în registru ludic, dar în ea se poate ghici amprenta salvatoare a unui Tintin ce păstrează, intactă, energia acelui bine necorupt ce contaminează și transformă pe cei din jurul său. Geniul narativ al lui Hergé este vizibil și în maniera în care ficțiunea sa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
închipuim, prin același joc al imaginației, că rolul de companion curajos și buf al lui Milou este acordat unui simpatic cimpanzeu, Jocko, o ființă înzestrată cu același apetit pentru loialitate rocambolescă. Și, în fine, să ducem la capăt acest exercițiu ludic adăugând celor doi copii și tovarășului lor o familie ce reunește un inginer destoinic și brav și o mamă atentă la destinele fiului și fiicei sale. Din aceste ingrediente, doar în aparență banale, se naște un ciclul narativ în care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl produce în secolul XX. În ființa lui Hugo Pratt fuzionează, paradoxal, vigoarea rebelă a lui Rimbaud și înclinația către reverie și fantasme a lui Robert Louis Stevenson. Hugo Pratt poate fi privit drept scriitorul care oferă benzii desenate flexibilitatea ludică și rafinamentul intertex tual al lui Borges. Odată cu Pratt, limitele narațiunii sunt împinse până către linia în care visul se amestecă cu ordinea cotidiană, ca și cum întregul text ar fi inundat de aroma unui halucinogen încărcat de senzualitate. Și chiar dacă Hugo
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
eu - dincolo de magia marinarului cu cercel în ureche, se află enigma intelectualului inclasabil ce accesează, simultan, diferitele niveluri ale culturii și vieții. Pratt desfide regulile, din simplul motiv că ele, regulile, sunt scrise pentru a ține sub control geniul său ludic. Cu fiecare bandă desenată pe care o scrie, cu fiecare rând din tradiție pe care îl invocă, Pratt merge mai departe, către Graalul pe care doar privirea sa îl poate intui. Călătoriile lui Corto sunt voiajele lui Hugo Pratt însuși
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cele ale asociațiilor ce stăpânesc o țară întreagă. Intrarea lui Corto în acest cuib de viespi este debutul unei reglări de conturi. Din tinerețea tulburată și pătimașă a argentinianului Corto vine o umbră pe care Pratt o desenează cu eleganța ludică și melancolică a geniului său postmodern. Contrafactualul este aluatul din care se țes legendele - prin Patagonia debutului de secol XX au trecut Butch Cassidy, Etta West și Sundance Kid. Iar dacă ultimii doi au murit, primul a preferat să supraviețuiască
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Circe medievală, Kunty, îl îndepărtează pe cava ler de ținta sa, castelul în care se află roza alchimică și potirul adus de Iosif din Arimateea. Postmodernismul lui Pratt este, ca și cel al lui Milo Manara, înclinat către tehnica colajului ludic. Gardianul Graalului nu este altul decât gorila ce trece din Africa viselor pe platourile din Hollywood, unde este distribuită în ecranizarea după un best-seller scris de Edgar Wallace. Cavalerul Corto izbândește acolo unde alții au eșuat - în vecinătatea rozei alchimice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un teritoriu familiar prozei grafice europene postbelice. Această recitire iconoclastă a westernului, vizibilă ca strategie și în seria-cult a lui Lucky Luke, este unul dintre punctele în care se reîntâlnesc HP și Manara. Omul de hârtie descinde din același trunchi ludic și enigmatic pe care îl ilustrează Jesuit Joe al lui Pratt. Vestul sălbatic se reconfigurează, ca și în filmele lui Sergio Leone, ca spațiul în care amoralitatea și ambiguitatea se substituie clarității comics-urilor americane. Lumea de hârtie a lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de alta Tragicul (infernul), titlu ce ne amintește de Rimbaud cu-al său Un anotimp În infern ― nu este un corpus poetic detaliat, ci un poem cap- coadă, secvenționat strategic, În care se Încearcă, printre altele, și trasarea unei dimensiuni ludice a fatalității: «Limbile de șarpe ale visului / plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. / Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, / tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, / tocmai acum.» sau: «Veniți să dansăm pe scara lui Iacob!,/grădinile-s deschise, / asemeni
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pleiade de haimanale. Cum probabil veți fi știind, pomenita celulă e celebră În rîndul elementelor criminale pentru caracterul neospitalier și precar al condițiilor sale sanitare, iar includerea unui cetățean vertical pe lista de oaspeți e Întotdeauna prilej de zarvă prin ludicul și noul pe care le aduce În monotonia vieții de Închisoare. Ajuns aici, don Anacleto se apucă să schițeze o scurtă dar agreabilă descriere a caracterului victimei, altminteri bine cunoscută de toată lumea. — Nu este necesar să vă mai aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în coastă pe puiul de linx vânăt care, cocoțat stângaci în arbore, îl fixa cu ochi tăioși. Nevârstnica și încă nătăfleața jivină scuipă șuierător, după tradiția felinelor, și, cu o mânioasă cange de spini în devenire, lovi convingător în spațiu. Ludic și stupefiat agresor, cu endemice instincte ale jocurilor de vânătoare, practicate de îndepărtați strămoși tribali, Profesorul făcu un instantaneu salt înapoi. Reculul involuntar și prea veloce îi deveni fatalmente gravitațional: se împiedică de o rădăcină vânoasă, simțind pe dată cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cele sfinte, ruralii se mai smeresc ei într-o doară, că așa au apucat, dar nu rareori și nu fără motiv își râd în barbă (Între Rai și Ilinca lui Dudău, după romanul Minunile Sfântului Sisoe de același, maestru al ludicului, Topîrceanu). Altfel, oamenii se mai ciorovăiesc (femeile, mai ales, sunt rele de gură), dar îndeobște trăiesc în pace și voie bună. Un Bufon, cum i se cade unui personaj de basm, emite vorbe de duh impregnate de experiența de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
astea erau grijile lui Thomas, el gusta tot; doar un abstinent - care nu făcea altceva decît să se automutileze - ori un impotent nu ar fi avut cum să priceapă că impulsuri mai presus de rațiune conduceau jocul sexual; totul era ludic: cealaltă partidă, socială, era un joc logic, aveai de susținut un meci Împotriva tuturor, pentru a obține ceva de la viață, chiar și Împotriva părinților: ei vroiau să te faci inginer, de pildă, și tu vroiai să ajungi cofetar, pentru că Îți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mare lucru nu pot să fac să mă întorc măcar subiectiv în acel spațiu. Inserție, 2004. Îmi amintesc cu câtă plăcere comună îmi beam Tuborgul mai an cu Mircea C. Pe o terasă sinăiană: „Tu Borg, eu Borg”, conjuga el ludic, pe când eu îi spuneam pe o terasă singuratică despre Dania și cum amuțesc Micile sirene. Se țesea o prietenie misterioasă, suspendată din timp și de timp. Cum câteva zile a citit două Go Westuri de-ale noastre: „Mihaela, don’t
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
facem o lume pentru cea de-a treia categorie decât exact ca și acum: completamente insular. Aș vrea totuși să știu: ce făceai tu la facultate, afară de fetițe, pileală și săpat gropi. E fain că ai asta în cap, aspectul ludic. În anul I, și eu am avut o viață mai aventuroasă: tatonări destul de inocente de altfel, despre o viață mai boemă și mai depărtată de remote-controlul adolescenței. Apoi m-am împrietenit cu Adi și am devenit sobră: seminarii, bibliografii, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]