3,421 matches
-
mi rupe cu dinții bucăți din suflet. Am putea-o privi, printre lacrimi, și ca pe o jertfă întemeietoare? Nu știu. Știu însă că am ajuns la destinație. Adică la capăt. Capăt către care am plecat (unii de bunăvoie, alții mânați cu bâta). Cu bâta "democrației". În decembrie 1989 nici 10% din populația României n-a ieșit în stradă (sau în uliță) înainte de după-amiaza zilei de 22 decembrie. Datorită lor, datorită celor nici 10%, s-au putut organiza primele alegeri libere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
preziua votului, la birourile de "Evidența populației"). La vot te poți prezenta și dacă ai fugit în pijamale din balamuc și nu te întreabă nimeni de sănătate dacă te iscălești cu deștu'. Și încă ceva: în 1990, "masele" au fost mânate la vot, în principal, de mașinăria de propagandă a presei din acele vremuri. Au excelat, în acest sens, Televiziunea națională (singura televiziune în epocă) și urmașul cotidianului "Scânteia", care s-a numit apoi (pentru trei ediții) "Scânteia poporului", apoi "Adevărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și criticului literar Constantin Dram: "Mai apoi m-am apropiat de poetul Lucian Vasiliu, om cu o mare deschidere spirituală, de atunci și până astăzi, după cum se și vede". Aferim! Și punctum. "Cezar Ivănescu este copilul care, aflat în căruța mânată de aprigul său tată, dinspre satul hușean Curteni (spre urbea Bârlad), aflat printre bagajele familiei în strămutare, s-a trezit brusc și a întrebat: Tată, dar unde mergem noi? La Bârlad, Cezare! A, a Baaad, a Baaad!..." Vasile Proca: Dragă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mi-a fost fratele mai mare în anii în care Mihai Ursachi era plecat în S.U.A., iar Ioanid Romanescu urcase în cerurile Domnului. Ca și Aurel Dumitrașcu să zicem, frate... nemțean, "german". Cezar Ivănescu este copilul care, aflat în căruța mânată de aprigul său tată, dinspre satul hușean Curteni (spre urbea Bârlad), aflat printre bagajele familiei în strămutare, s-a trezit brusc și a întrebat: Tată, dar unde mergem noi? La Bârlad, Cezare! A, a Baaad, a Baaad!... Cred că poetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care locuiau acei oameni, nu era alta decât gara Vameș), s-a furișat cu îndemânare și, repede, tot scările care au dus-o sus, au condus-o și la ieșire. Să fie coborârea ei un lucru predestinat? Dumnezeu știe! Dar, mânată de dragostea pentru bunica ei, izgonită, poate, de răceala acelei încăperi prea înalte pentru ea, Mura a fugit. A fugit și de femeia aceea care urma să-i fie mamă. A fugit de un alt destin. A fugit cât o
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
urmăreau să creeze o zonă de securitate regională ("Balcanii, balcanicilor"), în care România a avut un rol deosebit de activ, la 10 februarie 1934 se semna la Atena Înțelegerea Balcanică, între România, Iugoslavia, Grecia și Turcia. Bulgaria a refuzat să adere, mânată de ambiții asemănătoare Ungariei și susținând că, de fapt, Antanta Balcanică era îndreptată împotriva ei. Prin prezența Iugoslaviei și României în Antantă, se considera că aceasta este o prelungire a Micii Înțelegeri în Balcani. Ca și Mica Înțelegere, Antanta Balcanică
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
plânge și se oprește brusc). Care-a fost vinovat, nu mă gândesc la dumneavoastră, că fiecare om a făcut politica lui. Comuniștii voiau să-l ducă direct în cimitir, să nu-l bage-n biserică. Oamenii n-au vrut, au mânat mașina cu mâinile și-a început să tragă clopotul. „Au venit cu capu‘ , să vadă că-i capu‘ ei” De când m-au adus din pușcărie, eu am mers târâș. M-a operat Maiestatea. Făceam toate drăciile contra comunismului. Uite scara
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe noi... Te mâncă lupchii pe deal, că n-are cine să mai duce la muncă pe-acolo. Noi am îmbătrânit și-i greu a munci... «În afară de casă și mașină, nu au nimic» Soarele se lasă dincolo de copaie. Bătrânul își mână bivolițele spre casă. Cine are bani aici pentru asemenea vile?» «Păi cine să aibă?!...», îmi răspunde. Și iar tace. Cele mai multe vile seamănă cu niște șuri imense, cu etaj. Rar vezi ceva nou, făcut cu gust. Au câte zece-douăzeci de camere
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în templul grec: Căci stă scris în cartea sorții, că nu va scăpa de moarte Nimeni, chiar dacă el neamul din olimpieni și-ar trage Cin’ de luptă se ferește și de zăngănit de săbii, E ades ajuns de-a soartei mână chiar în casa lui, Iar norodul nu-l cinstește, nimenea nu-i duce dorul. 3. KALOS KAI AGATHOS, AGON ȘI ARETE, ÎNTRE ANTIC ȘI MODERN Ideea de educație armonioasă era exprimată la vechii greci prin termenul kalokagathia (kalos - kai - agathos
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
conține deictice. Nu prezintă nici mărci ale subiectivității, în sens uzual: interjecții, enunțuri întrerupte, elemente apreciative etc. Situația e cu totul alta în cazul începutului din monologul lui Figaro: Femeie, femeie! Ființă slabă și amăgitoare. Orice animal pe lume e mânat de instinctul lui al tău e oare să înșeli ? Când o rugam, de față cu stăpână-sa, mă respingea cu încăpățînare... Contelui în schimb, în timpul ceremoniei, chiar în clipa în care îmi dădea cuvântul... Și el rîdea citind, fățarnicul... Iar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
minuna o doamnă din Torino, făcând - în timpul domniei lui Cuza - cunoștința unui june compatriot al nostru (I. Ghica, Generalul Coletti la 1835). Despre romantismul românesc s-ar fi putut spune mult mai devreme: așa tânăr și deja autoironic! Vântul îi mână pe mai toți scriitorii spre țărmul lui Byron, Lamartine și Hugo, dar câți ancorează definitiv acolo? Îmbrățișarea romantismului coexistă, la mulți dintre ei, cu gesturi fățișe de distanțare, care adoptă chiar forma parodiei. Cauzele supărării lui Heliade împotriva lui Gr.
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
scriitorilor, care se folosiseră de serviciile adjunctului Secției de Propagandă și Agitație a CC al PCR, Dumitru Ghișe, pentru a-l invita pe Ceaușescu, întâlnirea i-a prilejuit liderului o serie de lămuriri ideologice, pe care nu le planificase inițial. Mânați de un amestec de convingeri și calcule de carieră, greu de descris în proporții, literați precum Nicolae Breban și Adrian Păunescu au acuzat un deficit de claritate ideologică din partea partidului, reclamând, în acest fel, intervenția secretarului general. Nicolae Breban a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și apoi i s-ar fi lărgit gaura occipitală pentru a-i extrage creierul și a-I consuma în chip ritualic. Dar nici această explicație nu a fost acceptată în mod unanim 7. 6 J. Maringer, The Gods of Prehistoric Mân, pp. 18 sq. 7 Lcroi-Gourhan nu este convins că omul ar 11 fost ucis și devorat (Leș religions de Ia prehistoire, p. 44). J. Maringer, care a refuzat să recunoască antropofagia la Ciu-Ku-tien (op. Cil., p. 20), respinge, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
crizei. Textele cele mai importante sunt cunoscute sub titlurile: învățături pentru regele Meri-ka-reMustrarea Profetului fpu-wer; Cântecul Harpistului; Dialogul unui om deznădăjduit cu sufletul său. Autorii lor evocă dezastrele provocate de prăbușirea autorității tradiționale și mai ales nedreptățile și crimele care mână la scepticism și disperare, și chiar la sinucidere. Dar aceste documente indică în același timp o schimbare de ordin interior. Anumiți demnitari, cel puțin, își pun întrebări asupra responsabilității lor în catastrofă și nu șovăie să se recunoască vinovați. Un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
timpul, experiența religioasă specifică iudaismului și creștinismului. Avraam a părăsit deci Urul caldeenilor și a sosit la Harran, în nord-vestul Mesopotamiei. Mai târziu, el a călătorit spre sud și s-a stabilit pentru un timp la Sichem; apoi, și-a mânat caravanele între Palestina și Egipt (Facerea, 13: 1-3). Povestea lui Avraam și întâmplările fiului sau Isaac, ale nepotului său lacov și ale lui losif, constituie perioada zisă a patriarhilor. Multă vreme critica a considerat patriarhii drept personaje legendare. Dar de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de tineri veghează asupra lui ca sa nu se atingă de vreo iapă. Ritualul propriu-zis durează trei zile. În ziua a doua, după anumite ceremonii speciale (armăsarul e lăsat să privească iepele, el e înhămat la un car și prințul îl mână la un heleșteu etc.), se jertfesc numeroase animale domestice, în cele din urmă, armăsarul, care îl încarnează de aici înainte pe Prăjăpati gata să se jertfească, este sugrumat. Cele patru regine, fiecare întovărășită de 100 de slujnice, ocolesc cadavrul, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sa umană și, mai ales, prin moira sa. Înțelepciunea începe o dată cu conștiința finitudinii și precarității oricărei vieți umane. E vorba deci de a 29 Semnificația termenilor moira și aisa a variat de la Homer încoace. Aceste puteri aproape demonice, care îi mânase pe oameni spre nebunie, au fost mai apoi personificate și au devenit trei zeițe. Cele trei Moire apar pentru prima oară la Hesiod (Theog., 900 sq.): ele sunt fiicele lui Zeus și Themis. % La început "torsul" era efectuat fie de către
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o etimologie grecească. Paradoxal este și faptul că cele mai celebre isprăvi mitice ale sale nu arată virtuți care au sfârșit prin a se numi "apolliniene": seninătate, respect pentru legea, ordinea și armonia divină. De nenumărate ori, zeul se lasă mânat de răzbunare, invidie, chiar ranchiună. Dar aceste slăbiciuni își vor pierde repede caracterul lor antropomorf și vor sfârși prin a revela una din multiplele dimensiuni ale divinității, așa cum a fost ea înțeleasă de către greci. Cel care, după Zeus, ilustrează cel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a fost publicată în 1906, el pare un anacronism. Toate dicționarele din prima jumătate a secolului XX (I.-A. Candrea, Lazăr Șăineanu, August Scriban, Academiei) explică astfel pe „han”: „Ospătărie, birt ordinar”; „Astăzi: hotel de rînd, în care poposesc sau mînă oamenii peste noapte; ospătărie, birt ordinar’’; „Azi: Otel ordinar pe la țară sau marginea orașelor și care are și curte pentru căruțe”; „(Azi) Otel de rînd (cu ospătărie) la drumul mare, la țară, în care trag mai ales neguțătorii; (la oraș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încă dureroasă a răscoalei din 1907 și cea a războiului. Aproape nu există referiri la aceste două mari evenimente care să nu conțină cuvîntul citat mai sus. „Odată spaima și furia intrate între oameni, - scrie un prozator -, nebunia i-a mînat cu biciul din urmă...” 6) Referindu-se la tulburările morale iscate de răscoală, George Ranetti, autor de obicei vesel, folosește termeni ca „balamuc”, „delir”, „zăpăceală și demență”7). „Zurbaua din nouă sute șapte” l-a pus pe gînduri chiar și pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a încăpățînat) să fie altceva decît poet, „un poet așa cum se închipuiau poeții” la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Paradoxal, izolarea, reticențele i-au asigurat o libertate mai mare decît celor avizi de contacte umane, mînați de obligații, împinși de ambiții și interese. Riscînd să pară „inadaptabil”, el singur și-a „croit” - recunoște undeva „o astfel de viață”, pe cînd ceilalți rareori au fost cu adevărat stăpîni pe alegerile lor. Simpatiile literare ale lui Kafka, scriitorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alegerii leadership-ului sau a managerului general, aspectul vocațional este considerat unul învechit (rămas undeva la nivelul anilor `60), totuși în asistența socială considerăm că vocația încă are un cuvânt greu de spus. Atâta timp cât cei ce intră în asistența socială sunt mânați doar de nevoi externe, cum ar fi: nevoia unui loc de muncă, nevoia de bani, lejeritatea procesului muncii prin simplificarea voită a întregului ansamblu de tehnici și de metode folositoare în tratarea cazurilor ivite etc., sigur se ajunge la o
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
al scepticismului responsabil (căruia i-aș adăuga viziunea de principiu a lui Raymond Aron a "spectatorului angajat") îmi voi relua, la invitația lui Ovidiu Mihăiuc, vechea mea rubrică de comentarii civice, începută în "Opinia studențească" postcomunistă a lui Daniel Condurache, mânat de aceeași de neclintit iluzie că echilibrul și explicația nuanțată, contextuală sunt necesare, că opinia noastră contează totuși chiar într-o lume dominată de simulacre, de ipocrizie, de lăcomie și false valori. Voi da seamă, deci, din timp în timp
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
principal profit îl constituie externalizarea banilor frumoși făcuți prin biciuirea sclavilor de pe plantația BCR. Bercene, vezi să nu-ți facem noi la Lungani, județul Iași (polul sărăciei din UE), un Guantanamo! 1 octombrie 2009 Am petrecut de curând oarece vreme, mânat de interese academice presante, în atmosfera sulfuroasă a proaspetei panarame politico-guvernamentale din brava noastră capitală. O spun fără menajamente: nici nu vă puteți imagina cât de util este, din punct de vedere sanitar, că ne aflăm de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
propria piele, îmi înfrâng cu greu repulsia naturală pe care o resimt la adresa acestei doctrine criminale (cosmetizată și rebrănduită astfel) și încerc, după puteri, să tratez dreptul oricui de a se afilia politic, după cum îl taie capul sau după cum îl mână interesele, drept o consecință naturală a democrației liberale pe care o consider singura civilizată, în ciuda imperfecțiunilor ei. În țară, dar mai ales în statele dezvoltate occidentale, îmi stăpânesc cu greu pornirea de a-i lua de guler pe activiștii obraznici
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]