5,997 matches
-
care levitează, monedele care trec prin suprafața mesei. Modrul e mecanismul pe care îl folosește magicianul pentru a produce acel efect - firele care o țin pe fată, prinderea monedelor cu una din mâini, iar cu cealaltă scoaterea altora identice din mânecă. Efect și metodă, gândi Rhyme. Asemănător cu ce facem noi. Efectul: prinderea făptașului când pare imposibil. Metodă e știința pe care o folosim pentru a face acest lucru. Kara continuă: - Să vă pun în temă cu modrele înseamnă să dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
asemenea, am adăugat personal câteva îmbunătățiri. Doar pentru amuzamentul dumneavoastră, desigur. Și acum, cu mulțumirile de rigoare datorate domnului Houdini, vă prezint „Celula Chinezească de Tortură”! Fără barbă acum și purtând o pereche de pantaloni largi și un tricou cu mânecă scurtă, Malerick înfășura cu minuțiozitate lanțurile în jurul lui Cheryl Marston. Întâi în jurul gleznelor, apoi în jurul pieptului și al brațelor. Pentru un moment se opri și privi în jurul său. Tufișuri dense îi ascundeau privirilor de pe râu sau de pe drumul alăturat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Malerick se întoarse și porni agale înapoi spre miezul festivalului. Agenții în civil erau undeva în fața lui și se îndreptau spre vest. Opreau toți bărbații de 50 de ani proaspăt bărbieriți, îmbrăcați sport, în pantaloni largi și tricouri albe cu mânecă scurtă. La fel ca el. Observă apoi că opreau și bărbații de 50 de ani cu barbă și care purtau altfel de haine. Asta însemna că erau la curent cu abilitățile sale de a se deghiza. Zări apoi tocmai omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un gest absent telefonul mobil. Era timpul să afle și Rhyme. Doamne, cât își dorea să nu trebuiască să dea acel telefon. Sună în Centrală și ceru legătura. În timp ce aștepta să fie redirecționată, simți cum cineva o trage ușor de mânecă. Sachs se întoarse. I se tăie pur și simplu răsuflarea și, din cauza surprizei provocate, scăpă telefonul mobil din mână, care acum pendula la nivelul genunchilor, suspendat de sfoara care se oprea undeva în buzunar. Două persoane stăteau în fața ei. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ce se întâmplă? se miră Kara. O fi vreun accident? Cu inima bătând gata să-i spargă pieptul, Sachs lăsă jos pungile cu mâncare și o luă la fugă spre casă. - Lincoln... Kara porni după ea, vărsându-și cafea pe mânecă și scăpând cana într-un final. O ajunse din urmă pe Sachs. - Ce se întâmplă? Cum trecu colțul clădirii, Sachs văzu șase camioane de pompieri și ambulanțe. La început, bănui că a avut un atac de disreflexie. Dar în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din lume... șDeaverț a produs o serie nemaipomenită de bestsellere.” Daily Telegraph Lincoln Rhyme, cel mai priceput criminalist din lume. Partenera și iubita lui, Amelia Sachs. Și un criminal de neoprit cu un singur gând și un truc înspăimântător în mânecă. „Diabolic de genială... Suspansul este aproape insuportabil.” The New York Times Tip de cătușe constând în două bare de metal, una de forma unui cerc deschis, iar cealaltă dreaptă, prinse între ele printr-un arc. Acest arc permite închiderea cătușelor în absența cheii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
clipe, fără să vorbească, iar eu am încercat să decid dacă rânjetul care-i răsucea gura era unul sarcastic sau un semn de înțelegere distorsionată, sau unul al lipsei crase de înțelegere. Își șterse încă o dată aburul de pe ochelari cu mâneca și puse la loc în buzunar plicul boțit și pătat. Mi-am imaginat melancolic halul în care va fi până să ajungă la draga mea Stacey. —Nooo, îmi răspunse Brenda, doar cu brânză. Stacey M -am forțat să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și buza de sus - devenită acum rece în vântul care se strecura în gang. Mi-am șters-o cu brațul, iar materialul de la jachetă l-am simțit aspru pe piele, apoi am privit la urma pe care o lăsase pe mâneca neagră. Doamne, nu mi-am luat nici măcar o jachetă! am mormăit eu și am râs singur la dâra de raționalitate care se insinua din când în când în lumea mea nebună. Am privit vizavi spre ușile duble și apoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
te văd. Acuma trebe să-mi dea de la asigurare ok pentru operația la burtică. Doctoru’ zice că-mi pot scoate șorțu’ care-mi atârnă și să strângă crețurile de sub brațe și abia aștept, că tot nu mă simt bine fără mâneci lungi și ceva care să-mi atârne-n jos peste talie. Da’ nu trebe să-ți zic ție, fată, nu??? Ți-ai făcut rost de-un înger, Stacey? De data asta vreau să zic unu’ uman, că ăia din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a spus, aplecându-și capul la pieptul meu, iar umerii începură să i se cutremure. L-am legănat ușor până s-a calmat din nou și am putut să-i șterg ochii și o parte din sângele de pe față cu mâneca mea. M-am gândit doar, a continuat el, că aș putea să ajut, să schimb situația... dacă... nu... nu-i bine... nu pot să-ți explic. E prea greu. Charlie — D ar nu te simți deloc responsabil? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de oțel, iar orezul se revărsă la gura borcanului când am împins din nou cu degetul înăuntru, lăsând bucățile de lamă ascunse chiar la suprafață. Am pus capacul la loc, l-am închis cum fusese și am șters borcanul cu mâneca înainte de a mi-l pune în buzunar. Stacey C e ușurare! N-am crezut niciodată c-o să plece așa repede și fără scandal. Asta ca să vezi că n-ai cum să-ți dai seama. De fapt, aproape că-mi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
soțul perfect. Dar nu! Nu, fir-ar să fie; n-o să cadă din nou în capcană. Sex, da. Atașamente, nu. Repetă aceste patru cuvinte în timp ce prin minte îi dansau imagini cu rochia de mireasă Monique Lhuillier la care visa (fără mâneci, dar cu bretele, lungă până la podea, cu o eșarfă roz pal legată în talie) și cu meniul ei perfect (aperitiv cu salată de roșii cu lămâie, urmată de o bunătate de ton gratinat la cuptor sau mușchi de vită Matsuzake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nimic. De ce nu? și-a zis ea. Erau mai degrabă drăguți decât sexi și ce era rău dacă mai schimba un pic lucrurile? Deasupra și-a pus rochia ei preferată Diane von Furstenberg, petrecută la bust, lungă până la genunchi, cu mâneci trei sferturi, decolteu adânc, cu model abstract în culorile galben aprins, alb și negru. Și-a uscat părul și s-a machiat înainte să se încalțe, după care și-a pus o pereche de sandale cu barete, optând pentru cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
luă cele două capsule goale de bere și tablele, apoi se îndreptă spre hol. Cel cu părul negru care avea cam 1,70 m în înălțime, poate chiar 1,80 m și care purta o cămașă albă din in cu mâneci scurte se îndreptă spre ea. — E bine. Nu prea am ce să-ți spun. Mamele noastre au început pregătirile de nuntă, dar noi încercăm să nu ne implicăm. Clar că e o decizie bună, murmură Emmy. O deranja faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
putea spune chiar slăbănog, dar Emmy preferă să-l considere suplu. Avea abdomenul absolut plat și un piept nedezvoltat, dar era totuși atrăgător, genul John Meyer. Deprimat și temperamental. Poate chiar sexy dacă faci abstracție de cămașa cu nasturi și mâneci scurte. Leigh spunea ceva despre Hamptons și un scriitor nou, dar Emmy nu mai era atentă. Era conștientă că tipul asculta ce vorbește, așa că zise: — Leigh, cred că am să intru. Pot să te sun eu peste câteva minute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prietenul ei, iar ea avea de gând să treacă prin asta ca o iubită supusă și iubitoare chiar dacă era să moară. Fără să se străduiască prea tare așa cum făcea de obicei, Adriana alese la repezeală o bluză din cașmir, cu mâneci scurte, mulată, petrecută în față, pe care o asortă cu o fustă foarte strâmtă, conică. Niște ciorapi cu dungă — doamna de Souza susținea că vor rămâne mereu sexy încă de pe vremea când Adriana era o fetiță — și o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
japonezii, oficial dușmanii săi, Îi ofereau unica protecție de care putea avea parte În Shanghai. Ținîndu-și brațul Învinețit și furios pe el Însuși că-și pierduse șapca de școală, Jim ajunse În cele din umră pe Amherst Avenue. Își trase mîneca de la cămașă peste urmele negre care Îi brăzdau Încheietura mîinii. Mama lui se temea tot timpul de primejdiile și violența de pe străzile Shanghai-ului, dar nu știa nimic despre lungile lui plimbări cu bicicleta prin oraș. Amherst Avenue era pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era dezamăgit. Deschise portiera, gata să-l apuce pe Jim și să-l arunce pe trepte. Jim se agăță de bordul mașinii, și În acel moment, două siluete ieșiră de sub porticul de la intrare. Purtau un fel de cămăși albe cu mîneci largi, care le fluturau În jurul brațelor. Jim era sigur că mama sa venise acasă și-l saluta pe unul dintre musafirii ei. — Basie! SÎnt japonezi... Jim Îl auzi pe Frank zbierînd și văzu că siluetele erau doi soldați japonezi ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tăcere. LÎngă camion, Basie și doctorul Ransome se aplecară Înainte, cu ochii ațintiți la fluidul luminat de soare din sticlă. Desigur, Își Închipuiau că le va duce apa și vor Împărți această rație neașteptată. Cu grijă, Jim șterse sticla de mîneca hainei. O ridică la buze, bău Încet, Încercînd să nu se Înece, făcu o pauză și termină ultimele picături. Japonezii izbucniră În rîs, hohotind unul spre celălalt foarte amuzați. Jim rîse și el, conștient că doar el, dintre toți deținuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apă care Îl despărțea de Jim și de cursele lui de fazani. Oare putea vedea urmele pașilor lui Jim În noroiul moale? Jim se tîrÎ de lîngă cursă, dar forma trupului său era imprimată În iarba zdrobită. Kimura Își suflecă mînecile zdrențuite, gata să se lupte cu prada sa. Jim Îl urmări cum pășește printre urzici. Era sigur că-l putea Învinge pe Kimura, dar nu și glontele din pușca celui de-al doilea soldat. Cum putea oare să-i explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi dădeau o vedere clară a Întregului lagăr. Ca de obicei, ședea pe priciul lui, supraveghindu-i pe soldații japonezi din afara casei paznicilor, În timp ce primea ultimul raport de la Demarest, vecinul lui de cămăruță și principalul lui acolit. Cămașa lui cu mîneci lungi era decolorată, dar frumos netezită. După ce Jim spăla și usca toate cămășile, Basie le Împăturea Într-un pachet compact, În stil origami și le punea sub salteaua pe care dormea, de unde ieșeau cu o dungă, ca de la magazinul universal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Pete de scuipat luminau praful din jurul ghetelor rupte ale soldaților. Răcorindu-și furia de ani de zile față de foștii paznici, femeile scuipau printre sîrme, strigînd și rîzÎnd. O belgiancă Începu să urle În japoneză, rupînd bucăți de pînză decolorată din mînecile rochiei de stambă și aruncîndu-le la picioarele soldaților. Jim se agăță de cărucior, trăgînd de mînere, cînd domnul Maxted, obosit, Încercă să se așeze pe scîndura de lemn. Băiatul nu se simțea legat de femeile care scuipau și de bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca Jim să se poată ascunde, se auzi o mișcare În urzicile din spatele avionului Zero. Un aviator japonez stătea la vreo șapte metri de el. Purta o salopetă largă de zbor, cu insigna unui grup special de atac cusută pe mîneci. Era neînarmat, dar ținea În mînă un par de pin scos din gardul de perimetru. Lovea urzicile din jurul lui și se uita nervos la avioanele ruginite, trăgînd aer de parcă ar fi Încercat să le determine să zboare. Jim se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fereastră dintr-un alt univers. În timp ce tehnicienii armatei din turnul de schele reparau proiectorul, Jim merse peste liniile de tramvai, spre ecran. Observîndu-l pentru prima dată, chinezii se opreau să se uite În sus, la dreptunghiul alb. Jim Își scutură mîneca hainei cînd un hamal cu rișcă dădu peste el, cărînd două fete de bar În haine de blană. Fețele lor pudrate erau luminate ca niște măști de o lumină fantomatică. Totuși, capetele chinezilor se Întorceau deja spre alt spectacol. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
devine galbenă, mantaua galbenă, se aude căutarea febrilă, fâșâie cârpe și foșnesc ziare, camera din față este inundată În verde, mantaua este verde, și când mantaua se aprinde În roșu, mama se Întoarce cu chipiul În mână, șterge cu dosul mânecii steaua de sticlă raster și Închide ușa, retezând roșul mantalei cu un scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]