KorAP: Find »[drukola/base=mântui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...117 >

2,918 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

departe: Dacă Iisus Mântuitorul, cât e El Fiu al Domnului, s-a umilit pre sine și s-a lăsat scuipat, batjocorit și răstignit ca să mântuiască omenirea, cu atât mai lesne îi este unui obscur voievod să se umilească pentru ca să-și mântuiască țara... Umilirea aiasta devine înălțare, șoptește Vlaicu. Întâi "Patimile". O să ajungem și la "Înviere"... Cine știe... răspunde Ștefan cu un surâs amar. Stanciu îl privește, îi zâmbește la rândul său: Priviți la el! Zâmbetul! Surâsul de nepătruns al lui Vodă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
facem de petrecanie, repede și degrabă! Apoi, ca un vifor, spre Dunăre! Avem oaspeți de samă!... Șendreo! Poruncă, Doamne! Alegi două mii de viteji, tot unu și unu'! Vă îngropați în mal la Oblucița Dunării. Zăboviți trecerea turcilor prin vad, până mântuim cu tătărâmea! Nu s-ar putea mai... Mai mulți?! De unde?! Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic. Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
vad, până mântuim cu tătărâmea! Nu s-ar putea mai... Mai mulți?! De unde?! Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic. Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu clipind hâtru. "Moldovenește", cum altfel!? râde sarcastic și înflăcărat, cu patimă Ștefan. Pitulați în poala codrului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
părăsit de Dumnezeu-tatăl chiar... Dar a crezut în misiunea lui. S-a lăsat bătut în cuie. Fără suferință, nici mântuire n-ar fi fost... A crezut... Și a înviat. Du-ți crucea până la capăt, Ștefan al Moldovei, și vei fi mântuit! Acu, ești ostenit, ostenit... Te-ai rătăcit olecuță. Când ai pierdut tot, tot, îți mai rămâne ceva: speranța în tine. Să n-o pierzi. Te vei regăsi. Te știe o țară, Ștefan al Moldovei nu e omul să se dea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
tine: "Voi, cei osteniți, veniți la Mine și veți afla odihna". Aș veni... Dar... dar pe ei... pe ei, cui îi las?... Și eu am Crucea mea... Golgota mea... Și vreau să merg până la capăt... Dacă Tu te-ai jertfit mântuind o omenire, cu atât mai ușor îi e unui mărunt voievod să-și mântuiască țara... Ce crezi, Iisuse? S-or găsi vreo două sute să-l urmeze pe Ștefan Vodă? Și o sută ar fi bine... Nu! Nu!... Ajunge! Mai bine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
dar pe ei... pe ei, cui îi las?... Și eu am Crucea mea... Golgota mea... Și vreau să merg până la capăt... Dacă Tu te-ai jertfit mântuind o omenire, cu atât mai ușor îi e unui mărunt voievod să-și mântuiască țara... Ce crezi, Iisuse? S-or găsi vreo două sute să-l urmeze pe Ștefan Vodă? Și o sută ar fi bine... Nu! Nu!... Ajunge! Mai bine singur!... Singur împotriva unei Împărății!... Zidirea să dăinuiască, spune visător și privește undeva, departe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199

complexitate rezultă chiar din oximoronul prin care l-am definit. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Iisus prind glas numai în una din cele patru Evanghelii, cea după Luca (23, 39-42), primul pentru a huli, celălalt pentru a se căi și mântui: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți îl hulea zicând: Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți și pe noi. / Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? / Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Iisus prind glas numai în una din cele patru Evanghelii, cea după Luca (23, 39-42), primul pentru a huli, celălalt pentru a se căi și mântui: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți îl hulea zicând: Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți și pe noi. / Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? / Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
întâietăți este cea mai curată dintre Marii, Maica Domnului, fecioara Născătoare de Dumnezeu, Theotokos. Aleasă mireasă a Duhului Sfânt: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri” (Luca, 1, 35), ea s-a mântuit înaintea mântuirii și a Mântuitorului pe care, în chip miraculos, îl va naște: „... elle a bénéficié à l’avance des mérites de la Redemption à laquelle elle a participé de si près, par son consentement” (Robert Laffont, 1991, p. 1366). Prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Hristos, Fiul Său, din pură mizericordie, pentru a salva o umanitate care nu-l privea în nici un fel, căci nu El o plămădise și îi insuflase viață. Din prea plinul milei Sale a voit să corijeze opera altuia, s-o mântuie. Mântuitorul a dat însă greș. Îndărătnică, sau prea slabă, omenirea nu i-a acceptat - nu i-a putut urma - Învățătura. Înălțarea la cer, la cerul Dumnezeului adevărat, a reprezentat în aceste condiții o retragere, o înfrângere. Temporară? Poate. E prevăzut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382

Aici a plătit Cel Nevinovat pentru noi, vinovații. Aici, pe Golgota, s-a adus Jertfă! îmi vin în minte câteva fraze: „Stâncă vieții e Golgota / Și ne apară Iisus, / El ne-a scos din valul lumii, / Jertfă Lui ne-a mântuit. / Urlă marea-nfuriată, / Zboară valurile-n sus, / Iar noi stăm pe stâncă vieții / Și ne apară Iisus. / E Iisus Cel Răstignit, / Pentru noi El S-a jertfit”. Intrarea în Biserică Sfanțului Mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos Lângă acest altar al

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
putea ajunge toți la Sfintele Locuri, în Rai se poate ajunge. Numai să vrem noi. Atâtea ocazii ne dă Domnul. Dar nu ne forțează. Rămâne că noi să alegem. Să ne dea Domnul înțelepciunea de care avem nevoie ca să ne mântuim cu toții! Aici la Sfanțul Mormânt se fac zilnic slujbe noaptea de la 11.30 la 2.30. Am fost și eu de câteva ori noaptea la slujbă. Și totdeauna aveam grijă să mai intru măcar un pic în Sfanțul Mormânt. Măcar să

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
ne-a încătușat șarpele cel viclean. Să ne rugăm neîncetat la Milostivul Dumnezeu să ne scoată din plasa șarpelui, să ne dea puterea de-a învinge orice ispita și greutate. Să avem înțelepciunea de care avem nevoie ca să ne putem mântui cu toții. Să știți, dragii mei frați și surori intru Domnul, că de aici, de pe acest pământ unde ne petrecem clipă de clipă viața, ne putem pregăti mântuirea. De aici pornește Raiul. Atenție mare! Căutați-L! Când cauți cu adevarat

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Maica Domnului ne vor lumină să trimitem o mână de ajutor atât de mult așteptată. Mare plata vom lua. Și-așa, dragii mei, nimic nu luăm cu noi când murim, doar faptele. Milostenia este punctul care ne ajută să ne mântuim. La acest așezământ din Ierihon mai lucrau 5 persoane din România: un inginer și patru muncitori. Spunea părintele că nu are nici cu ce să le plătească salariul la acesti oa81 meni. Ei muncesc mult și pe gratis. Rar primesc

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Slavă lui Dumnezeu că pentru rugăciunile sfinților și ale Maicii Domnului nu ne uită pe noi păcatoșii. Să dea Domnul să avem și noi râvna rugăciunii pe care o au sfinții. Și să facă Domnul cu Darul Lui ca să ne mântuim cu toții. în acești munți și în acest pustiu nu crește nimic. Nici un fel de vegetație. Totu-i piatră și nisip. Grozav de aspră e viața pustiului. Puțin mai jos, la vreo 12 m sau mai mult, trecea că un izvoraș

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
credința puternică. A greșit dar s-a îndreptat, a ajuns Sfânt prin viață și credința cu fapte. Să dea Domnul să avem și noi credință și căința apostolului Petru. Și cu Milă Lui să ne ierte pe toți ca să ne mântuim. Amin. Biserică Adormirii Maicii Domnului în Muntele Sion, aproape de Ierusalim, era și casa Sf. Ioan, ucenicul Domnului. După ce Domnul a fost răstignit, Sfântă Fecioara a locuit în casa apostolului Ioan căruia i-a fost încredințată. Așa a spus Domnul de pe

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
n-a cumpărat ce-i plăcea împăratului și a întârziat, a trimis cuvânt și i-a tăiat capul.” Multe alte pilde a spus Fecioara pentru a urma ce este bun și plăcut lui Dumnezeu și pentru că noi să ne putem mântui. Chiar din viața pământeasca Maica Domnului a fost bună, a iubit și mângâiat pe toți cei săraci și bolnavi sau singuri. Cu adevarat milă și ajutor a fost și a rămas pentru toți, că-i Mama noastră a tuturor. Și

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
să le plâng cât trăiesc. Să-mi spăl nevrednicia mea și să-mi curățesc haină sufletului pe care am pătat-o cu multe feluri de păcate. Nu mă lipsi nici de smerenie, de care am atâta nevoie ca să mă pot mântui. Te rog, nu Te scârbi de mine, și-mi iartă toate câte am greșit. Îmi înmulțește credință și o întărește să am râvna către toate cele bune și plăcute Ție. Pe Tine Te știu ajutor, ocrotitor și Salvator. Știu că

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
suntem trecători și locuim în țară străină. Dar cand sosește ceasul de plecare nimic nu luăm cu noi, doar desaga cu fapte, fie bune, fie rele. Oh, Doamne, ce mă fac? De voiești, dă-mi ce-mi lipsește ca să mă mântuiesc. Și cu Milă și Ajutorul Tău să ne mântuim cu toții.” Cred, după mine, ca daca am avea credință și frica de Dumnezeu n-am face atâtea rele și păcate fel de fel. Și nici sfârșitul așa repede n-ar fi

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
sosește ceasul de plecare nimic nu luăm cu noi, doar desaga cu fapte, fie bune, fie rele. Oh, Doamne, ce mă fac? De voiești, dă-mi ce-mi lipsește ca să mă mântuiesc. Și cu Milă și Ajutorul Tău să ne mântuim cu toții.” Cred, după mine, ca daca am avea credință și frica de Dumnezeu n-am face atâtea rele și păcate fel de fel. Și nici sfârșitul așa repede n-ar fi. Dar din cauza multor păcate se apropie și ziua cea

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
puternic medicament pentru toți. Ai în ele sănătatea, călăuzirea și mântuirea. Asta spun eu după mintea mea demodata și vă rog să mă iertați și Dumnezeu să vă ierte pe toți! Să lucreze Duhul Lui în noi ca să ne putem mântui cu toții! Apoi ne oprim la Icoana Maica Durerii. Nu vă pot descrie în cuvinte așa cum e. Este un chip al Sfintei Fecioare că o statuie cum fac catolicii. Este atat de frumos, de gingaș, cu sabia înfipta în inima. E

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Israel, altele de la Biserica Ortodoxă din Felix când eram la tratament și altele le-am auzit de la semeni de-ai noștri. Fie bune, fie rele, Dumnezeu să ne ierte pe toți și facă El cum vă vrea ca să ne putem mântui cu toții! Sora Maria cea cu multe Păcate, Amin. 29.X.2004 163 POEZII AUZITE ȘI CULESE Cine este Dumnezeu Cine este Dumnezeu Mare cum e Domnul meu? Cine este mai presus Decât Domnul meu Iisus? Tu, Stăpânul meu cel Sfânt

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562

sensul din Traité des passions de l’âme al lui Descartes (firește, minus „les esprits animaux”, „les tourbillons” etc.). Realitatea cea mai de preț, realitatea, repet, este sufletul. A nu ți-l „pierde”, a ți-l salva, a ți-l mântui, e din totdeauna marea temă a conduitei morale și a soteriologiei, fie de natură laică, fie religioasă. Nu există nenorocire mai mare decât cea de a-ți „pierde sufletul” ; a nu înțelege asta, a fi indiferent la pierderea propriului suflet

Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu (2011) [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
imputa aceasta. Sufletul lor nu e tautologic. E destul de trist că nu pot discerne în cotidian lucrurile „sfinte și însemnate”. Riscă să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă marile revelații și miracole, de care e plină viața. Dar credința îi poate mântui. În aceeași vreme, sunt alții înzestrați cu simțul divinului, dar cu o conduită destul de laxă, de o nu prea statornică observanță (Mitia Karamazov, spre pildă). A nu avea simțul divinului nu e totuna cu a nu avea nimic sfânt. Acest

Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu (2011) [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
e comparabil cu al lui Virgiliu în Divina Comedie, care îl duce pe Dante până în pragul Paradisului, dar acolo nu are acces. Gorbaciov a fost unul din cei mai benefici comuniști. Totuși, comunist. De acest lucru nu s-a putut mântui. Am în față o carte lămuritoare pentru cele ce s-au întâmplat și se vor mai întâmpla, este Viitorul se scrie : Libertate, a lui Eduard Șevarnadze, apărută înainte de evenimentele din august. Ceea ce adaogă interesului ei este o prefață inedită, pentru

Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu (2011) [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]