6,722 matches
-
și eu cel fără grijă și ocrotit de ființele mele cele de aproape. Acum rămăsesem singur. Și... trebuiau banii pentru gazdă pe octombrie. Pe-o lună îmi plăti moșul meu, pe altă lună un văr al meu, pe a treia mătușa mea. În curând căpătai o lecție de 15 franci (de la 6-7 jum. dimineața; preparam înainte de începerea clasului, pe un fel de gorilla de pes-te drum). Pe urmă își luă însărcinarea mătușă-mea și moșul meu Trancu. Fără ei, poate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lună un văr al meu, pe a treia mătușa mea. În curând căpătai o lecție de 15 franci (de la 6-7 jum. dimineața; preparam înainte de începerea clasului, pe un fel de gorilla de pes-te drum). Pe urmă își luă însărcinarea mătușă-mea și moșul meu Trancu. Fără ei, poate aș fi părăsit școala - și azi aș fi cu totul altceva, în alt mediu - probabil un slujbaș la gară - poate sănătos, căci cursul vieții fiind altul, alte lucruri mi s-ar fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un slujbaș la gară - poate sănătos, căci cursul vieții fiind altul, alte lucruri mi s-ar fi întîmplat. Chiar înainte de a merge la Bârlad, s-a pus chestia căilor ferate. Dacă nu mergeam la Bârlad, intram la căile ferate. Dar mătușa mea m-a ajutat să merg mai departe. Mătușă-mea, care era foarte frumoasă, foarte delicată, foarte poetică și, pentru noi "aristocrată", căci numai ea trăia mai bine, mai "înalt" - căci moșul meu era funcționar la căile ferate - mătușă-mea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fiind altul, alte lucruri mi s-ar fi întîmplat. Chiar înainte de a merge la Bârlad, s-a pus chestia căilor ferate. Dacă nu mergeam la Bârlad, intram la căile ferate. Dar mătușa mea m-a ajutat să merg mai departe. Mătușă-mea, care era foarte frumoasă, foarte delicată, foarte poetică și, pentru noi "aristocrată", căci numai ea trăia mai bine, mai "înalt" - căci moșul meu era funcționar la căile ferate - mătușă-mea era cineva foarte deosebit și, când venea la Roman
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dar mătușa mea m-a ajutat să merg mai departe. Mătușă-mea, care era foarte frumoasă, foarte delicată, foarte poetică și, pentru noi "aristocrată", căci numai ea trăia mai bine, mai "înalt" - căci moșul meu era funcționar la căile ferate - mătușă-mea era cineva foarte deosebit și, când venea la Roman, era un eveniment. Eu o iubeam cu un fel de entuziasm, pentru căldura ei sufletească, pentru ochii ei frumoși, pentru că mă iubea și ea, pentru că-mi dădea lucruri bune. Când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
om să fi fost mai dispus la amor, decât mine! Amor care idealizează, care face scumpă pe ființa iubită, care lasă o melancolie intensă la despărțire!... Și aceasta din cea mai îndepărtată copilărie!) Dar la Mărășești, în gară, mă aștepta mătușă-mea, care avea o pălărie frumoasă, un pardesiu de voiaj, o geantă în mână și care mă luă cu ea până la Putna Sacă, într-un vagon de clasa I cu catifea roșie. Mi s-a părut că încep o viață
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
clipă la stație și apoi s-a dus departe, tot mai departe - spre alte orizonturi! Sfârșitul vieții i-a fost greu detot. Îi murise ființa prea scumpă, și câțiva ani nici n-a putut umbla - și a murit departe de mătușa mea, la Roman. Eu nu mi-am făcut datoria față de dânsa, nu i-am arătat atenția pe care trebuia să i-o arăt. A fost și fatal lucrul acesta: eram prea tânăr, prea preocupat de mii de lucruri serioase și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am amorezat mai serios decât oricând până acuma. Atunci, în vara anului 1889, la vârsta de 18 ani, am ieșit din adolescență și am trecut în ceea ce se cheamă prima tinerețe. Mă dusesem la Roman de vacanță (acum era acolo mătușă-mea). În Roman m-am legat cu unul Mușoiu (fost funcționar, și devenit propagandist socialist; azi e în București, scoate o revistă anarhistă) și cu un altul, Vaian (un tânăr nervos, isteric, nu lipsit de talent - care începuse a fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
raporturile dintre adolescent și femeia măritată au persistat; pentru că boala îi dă zece ani pe deasupra și pentru că - și asta cred că e cauza principală - concepția ei de viață, moștenită de la părinți, o face și mai bătrână. Cât despre coana Anica, mătușa prin alianță, prin mezalianță, cum zice Adela, ea nu există, sau există preistoric. Trecută mult de șaizeci de ani. Fiică a unui vechil, ajuns proprietar mare. Măritată acum o jumătate de secol cu un frate al doamnei M..., iubitor de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Oh! Dumnezeule, nu se poate face ceva? — Și eu ar fi trebuit să mă aflu acolo, a replicat prompt doamna Silsburn. — Da, dar eu le-am promis solemn. Apartamentul lor o să fie invadat de tot soiul de unchi și de mătuși țicnite și de străini și le-am promis că o să staude strajă cu zece baionete ca să le asigur puțină intimitate șiă Of, Doamne! E îngrozitor. Doamna Silsburn a scos un râs scurt, înțepat: — Mi-e teamă că eu sunt una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și de străini și le-am promis că o să staude strajă cu zece baionete ca să le asigur puțină intimitate șiă Of, Doamne! E îngrozitor. Doamna Silsburn a scos un râs scurt, înțepat: — Mi-e teamă că eu sunt una dintre mătușile țicnite. Era, în mod clar, ofensată. Doamna de onoare i-a aruncat o privire: — Ah, scuzați-mă. Nu m-am referit la dumneavoastră. A continuat apoi, rezemându-se de speteaza banchetei: — Voiam doar să spun că apartamentul lor e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ca să văd cât de serios fusese jignită de remarca doamnei de onoare. Îmi aduc aminte, totuși, că am fost impresionat într-un chip ciudat de tonul doamnei de onoare când s-a scuzat pentru mica ei gafă cu „unchii și mătușile țicnite“. Fusese o scuză sinceră, dar nu stânjenită și, în nici un caz, mieroasă, și preț de o clipă am avut senzația că, în ciuda indignării ei teatrale și a durității ostentative, avea în ea ceva într-adevăr de baionetă, ceva oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și când la gură ea dă să ducă prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și șiragul de dinți falși. Nu cumva să-mi faci și tu astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
căscând gura la te miri ce, am intrat În vorbă cu niște soldați germani ce uneori se afișau În fața clădirii “Ciclop” unde erau cantonați,admirând româncele noastre frumoase. Din aproape În aproape, aveam unele cunoștințe a limbajului german, Învățate dela mătușa mea care vorbea destul de bine, pur si simplu suficient de repede am intrat În grația nemților, ce râdeau de mine de felul scâlcit cum pronunțam propozițiile iar de multe ori mă corectau, amuzându-se. Chiar În uniforma militară, soldații erau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sentimentală, Margotte spusese: „Desigur, Unchiule. Ce gând frumos. Chiar Îl iubeai pe Ussher.“ Margotte era nemțoaică, romantică. Sammler era altceva. Nici nu-i era unchi. Ea era nepoata soției lui, care murise În Polonia În 1940. Răposata lui soție. Răposata mătușă a văduvei. Oriunde te uitai sau Încercai să te uiți, dădeai de răposați. Îți lua ceva să te obișnuiești. Suc de grapefruit bea dintr-o cutie cu două găuri triunghiulare ținută pe pervaz. Draperiile se desfăcură când se Întinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Iar doctorul Gruner tânjise după un unchi european. Era elaborat de deferent, de-a dreptul chinez În cultivarea formelor vechi. Părăsise țara de baștină la vârsta de zece ani, era sentimental În privința Cracoviei și voia să depene amintiri despre bunici, mătuși, veri, cu care Sammler nu avusese prea mult de-a face. Nu putea explica ușor că aceștia fuseseră oameni de care el considerase că trebuie să se elibereze și motivul pentru care devenise atâta de absurd de britanic. Dar doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a simțit tulburată, povestește ea. Neliniștită. Se tot gândea la ce se întâmplase în atelier și își spunea că n-are de ce să-și facă griji. Pentru numele lui Dumnezeu, îl ciufulise un pic pe cap. Așa cum ar face o mătușă. Și atunci de ce avea o senzație așa ciudată? De ce era nevoie să-și dea atâtea asigurări? Lucrurile care sunt cu adevărat inocente n-au nevoie să fie etichetate inocente. Dacă între ea și acest băiat totul era așa de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fie, a șoptit ea. De fapt, mi se părea că pot. — Se poartă urât cu toată lumea, a continuat Sheba. Chiar și cu Richard. Când nu vrea bani de la el. Cu mine, e nepoliticoasă agresiv - mă tratează de parcă aș fi o mătușă fată bătrână de care te rușinezi. Ultimele ei expresii sunt „super“, emisă cu mult sarcasm, când cineva îndrăznește să se supere pe ea, și „marfă“. Sheba a făcut o pauză, căutând alte dovezi ale răutății fiicei ei. — Oh, și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
l-am zărit în coșciug. Chipul său pământiu, zguduit de dricul care sărea la fiecare piatră întâlnită pe drum, îmi făcea semn de dincolo de moarte să nu mint. În cortegiu Liliana era îmbrăcată în negru sprijinind o de braț pe Mătușă, femeia omului pe care-l cunoscusem cândva. Băteau clopotele a durere în timp ce eu îmi aminteam de un pendul și de fiorii pe care i-am simțit prima oară când m-am îndrăgostit. Aveam pumnii strânși a neputință și un nod
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute zgâlțâind dormitorul și ziua venea peste noi să ne învețe cum să trăim. Il visasem pe Baci și pe Mătușa, o văzusem pe Lili la înmormântare și eram la o școală unde aveam să învăț cum se repară un ceas, fiindcă timpul trecutului nu-l mai puteam repara. Visasem cumva sau de fapt îmi amintisem ce cautam departe de casă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a mai pus nicio întrebare în timp ce fața lui se lumina tot mai mult. Nu mai era repezit și devenise suspect de grijuliu, chiar dacă nu-i stătea în fire. Tot drumul până în sat a mormăit. Doar când am ajuns la ușa mătușii a vorbit tare și clar. L-am adus de la crucea lui Codruț... A umblat iar cu lupii în brațe... Știi dumneata ce ai de făcut. Mătușa a vrut să-l poftească în casă, să-l mai calmeze cu o țuică
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în fire. Tot drumul până în sat a mormăit. Doar când am ajuns la ușa mătușii a vorbit tare și clar. L-am adus de la crucea lui Codruț... A umblat iar cu lupii în brațe... Știi dumneata ce ai de făcut. Mătușa a vrut să-l poftească în casă, să-l mai calmeze cu o țuică de prună, dar Badea Vasile n-avea putere să mă mai vadă, așa că a plecat, salutând respectuos și luând-o la goană, după ce ușa se închise
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
prostii! Părinții ne sunt lăsați pe pământ ca să ne ierte. De bătaie nu te temi tu și prea multe nu pot să-ți facă fiindcă ești departe de casă. Îmi amintisem de iarăși, de Baci și de Badea Vasile, de Mătușa cu sufletul ei larg și de Liliana. Cumva chipurile lor îmi aminteau ce caut aici în Arad. Trebuia să învăț să repar un pendul, să le pot duce amintirea acelor bătrâni pe mai departe, voiam ca acel ceas să ajungă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a tot ce-mi doream. O să-mi iau lumea în cap, o să merg la altă stână sau poate că Sfântul o să mă mai țină o vreme până ce voi simți iar chemare să merg în lumea mea. Mi-era dor de Mătușa și de Baci dar s-au dus într-o zi de parcă nici n ar fi fost pe pământ. Baci a murit răpus fulgerător de o boală de plămâni, iar Mătușa l-a urmat după câteva luni murind din cauza unui horn
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
chemare să merg în lumea mea. Mi-era dor de Mătușa și de Baci dar s-au dus într-o zi de parcă nici n ar fi fost pe pământ. Baci a murit răpus fulgerător de o boală de plămâni, iar Mătușa l-a urmat după câteva luni murind din cauza unui horn înfundat. Auzisem că cei care mor noaptea în somn se duc mai liniștiți către rai. Mai povestește Gonzales cum a fost când ai fugit de la ai tăi, mă ruga Marius
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]