15,061 matches
-
de tutun ori de bani, și rătăcea prin oraș ca un câine de pripas. Îmi era milă de el. Aveam aici o fată pe nume Ata care-mi făcea curățenie. Era oarecum rudă cu mine și taică-său și cu maică-sa muriseră, așa că o luasem la mine. Strickland dădea pe aici din când în când să ia o masă bună ori să joace un șah cu vreunul din băieți. Am observat că fata îl privește atent ori de câte ori vine și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Era frumos deși puțin cam greoi, dar cu aceiași ochi plini de franchețe pe care țineam minte că-i avusese încă de pe când era copil. Era urmat de sora lui. Trebuie să fi avut cam vârsta pe care o avusese maică-sa atunci când am cunoscut-o prima oară, și-i semăna foarte bine. Și ea mi-a făcut impresia că pe când era fată trebuie să fi fost mai drăguță decât fusese de fapt. — Mă tem că nu-i mai ții deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu e exact ca ceilalți. Robert era extrem de degajat: — Ce noroc chior să fiu la Londra tocmai când ați apărut dumneavoastră, îmi spuse el. N-am decât trei zile de permisie. — Moare de nerăbdare să se întoarcă pe front, zise maică-sa. — Mă rog, n-am nimic împotrivă să mărturisesc că pe front mă distrez de minune. Am o mulțime de prieteni la cataramă. E o viață strașnică. Bineînțeles că războiul e îngrozitor și toate chestiile astea, dar el scoate cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și-apoi, doi, cine știe ce mai pățiți... Da’, hai, ziceți. Dumneavoastră hotărâți cât, ce și cum, eu doar aștept povestea Tinei... — Să știți că muntencele - ai mei locuiau în Suceava, dar eu mă născusem la țară, c-o apucaseră durerile pe maică-mea mai devreme, și toată nașterea asta a prins-o tocmai la părinții ei, în Colibița Munților Călimani, un sat cu numai 200 de case, vă imaginați așa ceva, un sat cu numai 200 de case? - muntencele, vă spuneam, sunt puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rodată de la pupicii de după bloc, jocul nostru vechi, fetele și băieții din casa făcută din plăci de ciment, înaltă de zece etaje, l-am ținut pe ăla între buzele mele de l-am învinețit, am câștigat, evident, dar a auzit maică-mea și, când am ajuns acasă, m-a închis în debara și m-a bătut de m-a distrus, m-a călcat în picioare, mărunt și cu metodă, țipam ca din gură de șarpe: ce-am făcut eu?, de ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu mi-a dat mie banul, o să-l dea la alții. Intră Neli cu fânul pentru friptură (va fi o raritate, carne de miel, făcută în mirodenii și fân!)... Mirosul... nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu învăț mirosul din prima, ca o albină, câte femei cunosc eu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bârfă, băga-mi-aș picioarele, că nu pot să vă împac pe toți. Neli surâde la suprafață, face frumos, dar iese ca opărită, nimeni nu râde în urmă. Toți patru gustă ciorba și ardeiul iute. Vorbește tot Căpșuna. — Ce face maică-ta?, îl întreabă ea pe Maestru, schimbă discuția, Loredana îi e recunoscătoare, o dăduse în bară cu Neli și ea avea nevoie de femeia aia, nu se descurca altfel. Parcă trezit și adus pe pământ, Maestrul se întristează deodată, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în bară cu Neli și ea avea nevoie de femeia aia, nu se descurca altfel. Parcă trezit și adus pe pământ, Maestrul se întristează deodată, ochii i se fac negri din albaștri, își amintește că Loredana o dăduse afară pe maică-sa odată, mama aia despre care el îi spusese atâtea povești înaintea căsătoriei lor, și uite că acuma, peste ani, nevasta căutase un motiv simplu, nu se spală vasele așa, nici vasele nu știi să le speli, parcă n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vedeți ce parfumuri în farfurie... — Să ne cânte maestrul, nu vreau CD, eu vreau căldură, vocea caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta cu vase, încă e supărat din cauza vorbelor despre maică-sa, chiar nu pot să cânt acuma, nu poți să cânți acuma?, un demon se răsucește în el, un artist adevărat poate să joace totdeauna, poate să înfrunte publicul în orice moment, indiferent de febră, de boală, de suflet, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dea mai bine toate astea ca muzica, ea e dincolo de bine și de rău, doar există, e ca muntele, un munte îți place sau nu-ți place, nu prea poți spune de ce, doar că „îmi place muntele ăsta...” Lumea întreagă... Maică-mea cânta și ea ca o zeiță, cred că s-au unit mai multe femei în ea, Thalia și Melpomene, poate Calliope, nu știu bine acuma, toate zeițele astea au dat-o pe mama, juca teatru era o soprană desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
place să te citesc, acuma, eu trec strada la o firmă, merg la o petrecereeee!!!, stau până la zece și mă întorc la școală să... te citesc și să-mi amintesc parfumul tău ciudat, pa... O. sau Octavă, cum îmi spune maică-mea, încă din școala primară... — I-am murdărit tot patul, în loc să țip de durere, am râs și-am exclamat: am scăpat de mama! El s-a uitat ca un tâmpit la mine, n-a înțeles nimic. Nu știa el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am râs și-am exclamat: am scăpat de mama! El s-a uitat ca un tâmpit la mine, n-a înțeles nimic. Nu știa el pe atunci cât de puternică e mama, mai află câte ceva acuma, de când suntem însurați, că maică-mea vine mereu, lunar aproape, și ne vizitează aici, mai stă la aer, mai pleacă și cu alimente, înainte de a veni geme frigiderul de mâncare, după ce pleacă ea, e gol. Nu mai are nevoie de găinile alea din tinerețea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și numai pentru că am vrut eu. Uneori, ne suiam în mașina lui și zburam în orașul meu de munte, taică-meu ne primea ca pe doi soți, știu sigur că o să te măriți cu el, știu eu, zicea, avocata de maică-mea se pregătea o săptămână, prăjituri de casă, sarmale, pește etc... ce-i drept, gătește grozav, ce-i al ei e al ei! Eram atât de fericiți... și, deodată, Maestrul a întrerupt relația cu mine, am văzut că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
expresiv, mai mitic. — Ai dreptate, confirmă fata, clipind cu interes foarte vizibil și atenția toată spre proful ei de actorie. De ce o fi mitic?, se întreabă fata, dar nu îi spune nimic marelui actor, el, numai, le știe pe toate. — Maică-mii i-a plăcut. Octavian Iacob... sună bine, băiete, e nume de artist. Mama a fost învățătoare... a mea a fost avocată!... a mea este o femeie teribilă, zice că învățământul e mai important decât mâncarea, adică zi-mi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mâncarea, adică zi-mi tu, băiete, cum se face că ăia din unele țări au grijă de copii și de bătrâni, iar noi nu putem nici măcar să ne plătim învățătorii, cum să-și dea profesorul sufletul când e flămând?, teribilă maică-mea, nu? Ea m-a făcut actor. — Pe mine, taică-meu, datorită lui am venit la teatru, tu știi mai bine. Știu, cum să nu știu... Ea mi-a povestit despre mine copil, cică atâta o tot întrebam, de ce curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ce cresc pomii?, de ce zboară păsările?, dar de ce nu zboară copacii?, că o și exasperam, iubeai grozav izvoarele, te așezai pe margine de Olt și cântai, așa cântai, că te ascultau toate și toți, se deschideau florile, se mândrea femeia-dăscăliță, maică-mea, nu puteam să te smulg de lângă izvor, dragule, parcă vorbeai cu el, vă înțelegeați. Ți-am cumpărat odată, îmi tot povestea, când aveai și tu patru ani, un ochean din ăla cu bucăți de sticlă care se reașază de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, suferă de toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate. Dragostea nu piere niciodată... îmi explica rar preotul, să alegi totdeauna Dragostea (nu Teatrul, cum zice maică-ta), dragostea e totul, ea te face întreg, îl ascultam transpus, ceva misterios făcea să mă gândesc la Muntele Kogaion de lângă casă, ascuns departe, în cețuri. La fata cea mică a împăratului. Cum iubim???, a rămas obsesia mea. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
citeaaam, luam cartea și fugeam sub garduri, să fiu singură, să râd și să plâng fără să mă vadă nimeni, să pot ofta sau să mă bucur cu ăia din cărți, unde pieri?, de ce mai ascunzi cărțile alea?, du-te, maică, de citește în casă, stai pe pat, între perne, îmi zicea maică-ta mare. Seara, când ieșeam dintre scânduri și praf, eram fericită că găsisem în cărți ce mă interesa pe mine, eu, băiete, mă îngrășam din citit. Noaptea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și să plâng fără să mă vadă nimeni, să pot ofta sau să mă bucur cu ăia din cărți, unde pieri?, de ce mai ascunzi cărțile alea?, du-te, maică, de citește în casă, stai pe pat, între perne, îmi zicea maică-ta mare. Seara, când ieșeam dintre scânduri și praf, eram fericită că găsisem în cărți ce mă interesa pe mine, eu, băiete, mă îngrășam din citit. Noaptea, că citeam și noaptea, aveam două lămpi în casă: una pentru tine, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu, ce să înțeleagă ăia din viața noastră?, și nici n-aș vrea să știe alții, ți-am mai spus asta, am simțit, am știut de la început că te fac actor, am fost la biserică și la icoana aia, Nașterea Maicii Domnului, m-am rugat să te facă Dumnezeu actor, ajută-l, Doamne, că-l ajut și eu! E puternic și cald, poate fi actor! Când am ieșit afară din biserică, m-am rugat și la Kogaion, muntele de la noi, Sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Tot ce te-am învățat ai primit. Avea taică-tău un prieten actor, Costică, și tu nici nu începuseși să vorbești bine, aveai doar trei, patru ani, și recitai ca un zeu, tot timpul, prin casă, la început, poezii scurte, maică. Băăă, tu să te faci actor, zicea și Costică, și un frate de-al lui tată-tău, Marin. Și actor te-au făcut Maica Domnului și Domnul Nopții. Lor ai să le dai socoteală, că toți răspundem în fața cuiva, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trei, patru ani, și recitai ca un zeu, tot timpul, prin casă, la început, poezii scurte, maică. Băăă, tu să te faci actor, zicea și Costică, și un frate de-al lui tată-tău, Marin. Și actor te-au făcut Maica Domnului și Domnul Nopții. Lor ai să le dai socoteală, că toți răspundem în fața cuiva, ne va judeca și pe noi cineva, odată. Dacă ai fost japiță, trădător, hahaleră, om fără caracter, mai vii de vreo șapte ori pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
legea la români, plătesc copiii pentru părinți, e cel mai tare blestem, să ții minte asta, să nu plătească ei, copiii tăi, dar, dacă ai fost om bun, o să pleci definitiv sus și o să te faci o lumină. O lumină, maică, auziși? Că așa am vrut eu, să fii tu actor dacă eu nu am putut. Tot liceul ai recitat și ai cântat, ai luat toate premiile țării, pe la toate concursurile, pe la Dialog la distanță, că de serbările școlare nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am spălat pe unde am putut, era o cișmea pe acolo, n-ai plâns, te uitai numai ascultător în ochii mei, te-am spălat atentă, că un actor trebuie să fie curat. — În toate felurile? Nu cred că se poate, maică, nu sunt îngeri artiștii, că nu se poate (la fel, a-nțeles discuția). — Tu ești un înger, mamă, o îngeriță (convins). — Norocul meu că n-am ajuns artistă, așa, cu îngeria mea, ce mă făceam eu? Glumesc, dar mult am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te învăț eu ceva și să nu faci, te lucram la recitat atâta cât puteai atunci, când erai mic și-l ridicai pe Shakespeare în mâini, deasupra capului tău, ce lecție, mă, mamă, mă!!!... Fuseși un copil extraordinar de ascultător, maică, de bun și de cald!!! Vocea lui caldă o captează, o închide în ghiuleaua de foc pe fată, e udă toată. Dar n-ar vrea s-o cunoască pe mama aia a lui. Nu, nu, deloc. O îngeriță?, păi, astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]