3,107 matches
-
acest lucru. - Ce vrei să-i spui? - O, doar că am închis și că poate să se odihnească și el puțin. - Firește, zise Gosseyn, vei fii atent cum i-o spui. - Firește. Gosseyn examină cablajul și așteptă ca Olerdon să manevreze telefonul mural. Constată că Olerdon se găsea într-o stare de excitare talamică; ca urmare va rămâne sub influența toxică a propriei veselii până când șocul de-zastrului iminent îl va calma. În acel moment va trebui să fie atent. În aparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că sunt închise într-adevăr și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de a vorbi. Fălcile îi pocniră și-l privi pe Gosseyn complet derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia ceva, se mișcă pe scaun și lăsă furculița. Secoh, gânditor, se încruntă. Patricia Hardie își privea fratele cu un mic zâmbet. Ea vorbi prima: - Enro, ești ridicol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
asupra acestei probleme cu o nouă înțelegere a posibilităților sale. După mai puțin de o oră de la sosire, părăseau baza. După zece etape și zece mii de ani-lumină, se găseau în apropierea Gellei. Următoarea stație - Venus. La sugestia lui Gosseyn, Leej manevră cadranele de oprire anticipată. Sau mai bine zis, zăbovi mai multe secunde ca să le regleze. Apoi brusc, se lăsă pe spate, scutură din cap și spuse: - Ceva nu merge. Nu pot detecta, dar am sentimentul că nu vom ajunge atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu se arate înainte de a vorbi lui Elliott și celorlalți. Dar nu voia încă să părăsească Gorgzidul. Reveni în bibliotecă și examină distorsorul. Ca și cel din refugiu era un aparat cu comandă unică. Părea logic să vadă unde ajungea. Manevră levierul. * Se pomeni într-o mică debara. Într-un colț se aflau niște stive de lăzi de metal, mai multe etajere. O ușă închisă părea singura intrare normală. Nici un alt distorsor în afara aceluia de care se servise. Memoriză rapid o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
opri și, întorcându-se, arătă spre distorsorul prin care Gosseyn venise de pe Yalerta. - Unde duce? întrebă el. Gosseyn îi spuse și el încuviință. - Mă gândeam eu, dar nu puteam să fiu sigur. Pentru a te servi de el, trebuie să manevrezi o comandă la distanță pe care nu am reușit să o descopăr. Să-l audă pe Crang punând o întrebare despre ceva ce el nu cunoștea, iată o experiență inedită pentru Gosseyn. Până să pună și el o întrebare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul de control al distorsorului. Înainte de a-l manevra, privi în jur o ultimă dată cu ochii lui Ashargin. Era ferm hotărât să treacă la acțiune, dar se forță să mai observe încă spațiul în care urma să acționeze. Invitații erau strânși în apropierea ușii. Erau preoți, sub îndrumarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fi fost altceva decât femeie, ceva din altă sferă, din altă lume, de pe fața nevăzută a lunii. Cu capul aplecat, Încercă să se alăture colegilor care ieșeau, să fugă, dar cutia violoncelului, agățată de unul dintre umerii săi, Îi Îngreună manevra de eschivare. Femeia era În fața lui, Îi spunea, Nu fugiți de mine, am venit doar să vă mulțumesc pentru emoția și plăcerea de a vă fi ascultat, Mulțumesc foarte mult, dar eu sunt doar un muzician de orchestră, nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Gunther dacă aceasta este sau nu arma. Am găsit-o într-o pungă de hârtie, la un loc cu cămașa. Îmi dădu un Walther PPK. Mi-am apropiat de nări capătul țevii și am mirosit uleiul de armă. Apoi am manevrat încărcătorul și am văzut că pe țeavă nu era nici măcar un glonț, deși magazia era plină. Apoi am tras siguranța. Inițialele lui Bruno erau îngrijit scrijelite pe metalul negru. — Da, e arma lui Bruno, le-am zis. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fereastră precum o nevastă de pescar. — Întâmplător, s-ar putea să fi prins un pește. E Vogelmann și a adus și un prieten cu el. Păi, mai bine te-ai duce să le deschizi. Am ieșit pe palier și am manevrat pârghia care trăgea lanțul pentru a deschide ușa de la stradă și i-am privit pe cei doi urcând scările. Nici unul dintre ei nu zise nimic. Vogelmann pătrunse în apartamentul lui Hildegard afișându-și mutra de cioclu, ceea ce era o binecuvântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
decorând tapetul cu trandafiri roșii în timp ce cădea la podea. Mâinile lui Kindermann se potriveau mai bine pe o vioară decât pe ceva atât de mare ca un 45 mm, și cu cocoșul jos ai nevoie de arătătorul unui dulgher ca să manevrezi un trăgaci atât de greu, astfel că am avut suficient de mult timp ca să iau bustul lui Dante așezat pe biroul lui Kindermann și să i-l fac bucăți lovindu-l în cap. Kindermann fiind fără cunoștință, m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de istorisit, m-aș învârti excesiv în jurul ei și aș sfârși prin a o distruge, din dorința de a o pune cu-adevărat în valoare; având, însă, un depozit practic nelimitat de material de povestit sunt în măsură să-l manevrez cu detașare și fără grabă, lăsând să transpară chiar și o anume plictiseală și permițându-mi luxul să mă lungesc asupra unor episoade secundare și a unor detalii nesemnificative. De câte ori scârțâie portița - eu stau în garajul plin de căzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
implicații, căci echivalează cu a vă considera un unic subiect. Spun voi, amestec cam greu de diferențiat sub cearșaful mototolit. Poate că după asta veți lua-o fiecare pe altă cale și povestirea va trebui să se chinuie iarăși să manevreze în mod alternativ schimbătorul de viteză al lui „tu“ feminin și „tu“ masculin; dar acum, dat fiind că pielea trupurilor voastre încearcă să găsească alipirea cea mai bogată în senzații, să transmită și să primească vibrații și mișcări unduioase, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
insuportabil pentru pietoni; Înjurau unii, blestemau alții, cei mai mulți erau obișnuiți: o invazie de extratereștri pe două roți În oraș, de la o vreme, sub căștile făpturilor nu era nici un chip, doar ceva spectral, dincolo de vizierele lăsate. Copiii erau entuziasmați; ajunși acasă, manevrau, alergînd printre mobile, motociclete imaginare, cine avea să-i oprească peste cîțiva ani să Încalece unele adevărate? Și urmașii lui Thomas, pe unde or fi fost, se pregăteau să conducă unele, dacă nu cumva chiar făceau asta, cei majori de-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a se sfătui cu Miguel de Unamuno. Personajul cade în plasa autorului care se instituie el însuși ca personaj, preluând inițiativa convorbirii: Augusto află astfel că nu se poate sinucide pentru că nici nu există, e doar un personaj proiectat și manevrat de autor, singurul care-l poate ucide. Revolta lui Augusto („Și dumneavoastră veți muri, domnule Unamuno“) sau amenințarea sa că și el îl poate omorî pe autor, îl irită la culme pe profesorul salamantin, care-l înștiințează că, odată întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul cu Încetul luminile-i slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră mă ajutară să-l ridic la bord. În curând, alți naufragiați ne-au făcut, la rândul lor, semn și ne-am dus să-i scoatem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asistență și ajutor în astfel de împrejurări. Fie că-i apel uman ori ba. Parker bătu din picior, contrariat. ― Cristoase! Nu-mi place s-o zic, dar noi suntem un remorcher de comerț care transportă o încărcătură enormă, greu de manevrat. Și nu o patrulă de salvare. Serviciul ăsta nu figurează în contractul nostru! (Privirea i se aprinse o clipă când formulă o ipoteză îmbietoare:) Desigur, dacă se lasă cu ceva gologani... ― Ar fi mai bine să recitiți contractul, zise Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Pasarela? Aici Kane. Aparent ostenit dar mulțumit de treaba făcută, Parker se auzi din măruntaiele navei: ― Nu știu cât o să țină... Unele suduri prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant manevră un comutator. Pasarela se lumină instantaneu, lectorii electronici șovăiră, apoi se aprinseră, și în fața acestei agreabile abundente de semnalizatoare în cabină izbucniră exclamații de satisfacție. ― Avem energie și lumină, raportă Kane. Bună treabă! ― Nu facem decât treabă bună. replică Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Domnișoară Liliane, îmi permiteți să vă duc în brațe până la vastele dumneavoastră apartamente? — Sunteți prea amabil, domnule viconte, intră Liliane în rol. Lionel o ia în brațe și începe să urce scările. Liliane ține în mână cârja, pe care o manevrează destul de neîndemânatic. Agnès, emoționată, comentează: — Ce romantic, ca la o nuntă. Atenție, mireaso, să nu zgârii pereții, că ți-i pun la plată. Pe palierul etajului trei, Lionel se oprește să-și tragă sufletul. Robespierre profită de situație și-i
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Iar salvarea, catharsisul este "să mergi întotdeauna din creastă în creastă" a înaltei gândiri (fr.24). Iliada este o epopee a unei neliniști neîntrerupte, dusă până la spaimă datorată inimaginabilei suite de cruzimi umane justificate, mascate de ideea de eroism, destine manevrate de zei vicioși. Shakespeare avea să ironizeze sever acea lume în piesa Troilus și Cresida. Dar, mai apoi, odată cu tragedia, în spiritualitatea greacă neliniștea existențială capătă o măreție ne mai atinsă ulterior. Astfel, la Eschile omul înfruntă pe zei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o școalè de șoferi, Bine, Matei, dar tu abia intrai în mașină asta! zâmbindu-mi cu infinitè duioșie, Dacè dau scaunul șoferului în spate, foarte în spate, explicându-i și, ca sè-i dovedesc, deschid portiera, mè așez în scaun și manevrez maneta care face ca scaunul sè ruleze în poziția maximè, Uite, încap perfect! Sigur cè nimeni nu mai are loc pe bancheta din spate, dar eu nu mi-am cumpèrat mașinè că sè plimb tot orașul cu ea așa cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
memorie cuvintele ei despre camera lui Van Gogh de la Arles, despre jocul de perspectivè al obiectelor și despre culori, despre culori le vorbește acum și studenților, sugerându-le misterul unei alchimii sofisticate dintre compoziție și culoare, eu, așezat la catedrè, manevrând calculatorul, urmèrindu-i semnele atunci când îmi cere sè schimb imaginea, dar atent și la mișcèrile ei, observând, sus, deasupra cizmelor, porțiunea goalè din jurul genunchilor, pe care o fustè mai scurtè, îmbrècatè astèzi, i-a lèsat dezgoliți, dorindu-mi imaginar sè îngenunchez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
conștiință și cu propria vocație. Ne continuăm apoi drumul, oprindu-ne unde sunt ecluzele, pentru a vedea cum sunt mutate dintr-o parte în alta vaporașele și șalupele. Toate angrenajele sunt comandate electronic, dar există și posibilitatea de a le manevra mecanic, în cazul în care sistemul electronic nu mai funcționează. Spre ora 15 ajungem la ”ecluza porcilor mistreți”, după care părăsim canalul, iar după alți doi km ajungem la destinație: hanul pelerinilor de la Baziège, unde ne întâmpină doi voluntari
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
care aduceau creștinilor ( cu ocazia paștelui sau crăciunului), calendare și astfel de „icoane”, ... dorindu-se a fi puse la vedere. Mama lor de bestii!, negustori Îmbrăcați În sutane negre. Ființe fără scrupule! Dacă ai la Îndemână „masa” ce poate fi manevrată cu ușurință... de ce să n-o faci! Câtă perfidie În această lume a minciunii și a haosului! Desigur, fiecare regulă are și excepții. Nu pot nega faptul că, În afara vânzătorilor de „viață veșnică și fericită”, nu există reprezentanți ai lăcașului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la Cervantes, Balzac și Rabelais. în cartea mea ar sta scris așa: Pentru mulți tineri din acea generație care acum se veștejește în gheara necruțătoare a bătrâneții, numele lui Doré înseamnă doar amintirea unui volum infolio greu și dificil de manevrat, cu marginea filelor aurită - și legătura cărții adesea lipsită de gust, în conformitate cu gustul epocii -, zăcând cel mai adesea pe masa lustruită de mahon. Poate că lângă ea se mai aflau și cele mai importante fotografii de familie, ca și cum Gustave Doré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]