3,309 matches
-
Apoi ADN-ul, o descoperire epocală, prin care se crede că omul va descoperi secretul naturii sale, a declanșat un proces de autodistrugere prin intervenția brutală asupra ADNului care va declanșa un proces de autodistrugere a celulelor umane introducăndu se mesageri chimici care obligă celulele sănătoase la autodistrugere. Va fi cancerul generalizat al vieții de pe Pămănt. Omul, minți bolnave, n-o să mai fabrice medicamente anticancer ci pentru un cancer generalizat. într-un laborator din lume, s-a creat un virus - o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
spre bucuria copiilor plictisiți de învățătură. Și iată-ne la sfat desigur cu aceeași minunați delegați comunali, un fel de consilieri, Sava Mataman și Filip Cebotarenco. Ce să facem? Un bal De la idee la fapte, multă hârtie și mișcare de mesageri. Am trimis veste în toate satele din jur.De la Bolgrad am adus prăjituri, mezeluri și tot ce trebuie pentru un bufet. Vinul l-am luat de la Zahanade și Zoporoșcenko, podgoreni de vază. Orchestra, poate atracția principală, am antamat-o de la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de o sută de ori; și când o să-i recunosc vocea, o să-i spun: Da, Domnule Președinte, consideră treaba asta ca și făcută." Spunând acestea, fața își pierdu orice urmă de zâmbet. - Așa că nu primesc acest mesaj intim, al cărui mesager este cineva pe care nu l-am văzut niciodată. Privirea cercetătoare a lui Gosseyn descoperise pe neașteptate vestonul individului - cel puțin avea aceeași culoare cu pantalonii pe care-i purta acesta. Zăcea aruncat pe ceea ce bănuia că era masa barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe acel Oliver care, În naivitatea lui, credea că-l poate mântui pe om de blestemul muncii Înrobitoare... Iată că Învierea celor drepți era aproape. Poate că Oliver și pictorul ce Îi apăruse În cale nu erau altceva decât niște mesageri, Îmbrăcați În haina bicisniciei și neputinței omenești. Oare faptul că starețul se Întâlnise cu Bikinski, Într-un moment de rătăcire, când sufletul lui orbit de trufie uitase de Învățătura Sfintei Evanghelii, nu era un semn trimis de Dumnezeu?! Nu Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu-l invocase oare, luându-se după Bikinski și alți belferi de la Corso, de atâtea ori Noimann pe domnitor, făcând tot felul de glume nesărate pe seama lui? Iată că acuma, În timpul crizei, domnitorul se răzbuna pe el, trimițându-i drept mesager piciorul său, pe care obișnuia să-l țină ușor Îndoit din șold. Dreptul sau stângul? Noimann Încercă să-și aducă aminte de modul cum Își sprijinea domnitorul Cuza sabia de șold. Capul Însă Îi era atât de năclăit de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
distribuitor pentru filmul lor. Fiind căsătoriți, spusese Nelson, nici măcar nu era păcat. Acum n-are sens să se dea jos din pat și să șteargă caseta. Ar fi ca și cum ai sparge o oglindă fiindcă îți arată adevărul. Ca și cum ai ucide mesagerul care-ți aduce vești proaste. — Stând în pat zi după zi, spune doamna Clark, îți dai seamă că nu țărușii ucid vampirii. Ci balastul emoțional și dezamăgirile pe care le duc în cârcă secol după secol. Îți place să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
secole, cu glas tare, până la fioroasa parabolă a lui Abélard... și cine, ascuns, înghesuit printre ceilalți, încearcă să conducă jocul, mânat el însuși, fără să-și dea seama, de ordinea rigidă a Celeilalte Părți ? Iar Constantin ăsta, pocitania, vestitorul abject, mesagerul promiscuității, ce vrea de la mine ? Nu știe că sunt tot amărâtul ăla din fotografia de pe foaia îngălbenită a ziarului ? Mi-au căzut cărțile de la subțioară, mi s-a veștejit coronița de frunze și nimeni nu mă mai recunoaște... * La circa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dezorientare pe fața colegului. Respiră. Normal, nu-i convine că nu l-am lăsat să se zbenguie în pirutele lui generale, l-am tras de pulpană spre nenorocitul de „eu” și sunt gata să-l scot din postura comodă de mesager. - Cum să nu fiu? Nu mi-aș fi permis! Noi... Mi-a spus să-ți transmit că nu e corect să te fofilezi. Că noi toți am muncit... Ochii lui ca rântașul capătă o brumă de strălucire în vreme ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și ceva serios în nebunia mea. Mi se părea că, retrăgîndu-mă într-o grotă sau într-un pustiu, toată lumea va observa absența mea și va discuta tot timpul despre mine. Închideam ochii și visam că, nesuportîndu-mi lipsa, prietenii vor trimite mesageri după mine, rugîndu-mă să mă întorc, să renunț la hotărârea mea, la recluziunea mea. Eu refuzam, mă arătam neînduplecat, dar în realitate abia așteptam să fiu rugat mai departe, să insiste. Din orgoliu, vroiam să cedez cât mai târziu, să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prorocite de cătrei cei doi vagabonzi nu se va împlini, mulțimea nu e chiar atât de proastă, are chiar o inteligență colectivă scânteietoare, uneori: Astrologul va primi o cotonogeală zdravănă, doar a lăsat a se înțelege că e nemuritor, un mesager galactic! În urma unei lovituri de ciomag bine mânuit, Cititorul în stele și-a dat duhul. Minciuna s-a dovedit. Cel care vroia să distrugă, moralmente, Stațiunea - fiindcă, altfel, ce rost ar fi avut să intoxice oamenii cu prevestirea lui? - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi judecat. Inspectorul venit din Capitală a stabilit că Șeful Gărzilor Reunite e dator să asigure celor din donjon protecție. Acesta a înțeles supraveghere. Străjile instalate mai mult iscodesc înăuntru decât în afară... Un necunoscut, care s-a recomandat drept mesager al Castelanului, i-a solicitat Magistratului o întrevedere de un sfert de ceas. „E bine că sunt căutat”, și-a zis apărătorul legii. Nu a fost bine. „Castelanul m-a trimis cu un răvaș pe care, după ce îl veți citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că nici nu ai ajuns până aici. Se poate întâmpla orice unui om care trece printr-o pădure.” Sigur pe el - poate pentru că citise răvașul pe drum sau numai pentru că adusese un plic nelipit, dovada unei încrederi deosebite din partea Castelanului -, Mesagerul nu s-a împotrivit: „Dacă doriți să vină Inspectorul...” Magistratul știa bine povestea cu pădurarul ciuruit de către Intendent. Și mai aflase de la egiptologul cu care tot stă de vorbă - un vilegiaturist cu anul - că șarpele fără cap este, probabil, Apofis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
era o născocire. Cât despre pasăre, aceasta nu ar fi alta decât Pajura albă, captivă. O trimitere brutală la mitul care condiționează existența Stațiunii. Magistratul a citit misiva dintr-o privire. I se cerea doar să asculte cu atenție spusele Mesagerului. „Permiteți?” Tonul străinului era nițel ridicat. Distins, Magistratul a înclinat ușor din cap. „Domnule, fără să-mi răspundeți în vreun fel acum”, a zis Mesagerul, „vă transmit din partea Castelanului - și nu doar a sa - că vă aflați în scaunul Magistraturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a citit misiva dintr-o privire. I se cerea doar să asculte cu atenție spusele Mesagerului. „Permiteți?” Tonul străinului era nițel ridicat. Distins, Magistratul a înclinat ușor din cap. „Domnule, fără să-mi răspundeți în vreun fel acum”, a zis Mesagerul, „vă transmit din partea Castelanului - și nu doar a sa - că vă aflați în scaunul Magistraturii locale pentru că forțe peste înțelegerea dumneavoastră așa au hotărât cândva. În măsura în care continuați să vă depășiți atribuțiunile, veți suporta consecințele. Ați fost preferat altora pentru că sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la faptul că, în urmă cu o zi, cineva îi ceruse să aleagă între viață și moarte nu se va gândi nimeni. Nici măcar Romancierul. § Nici măcar Romancierul, pentru că nu i-ai dezvăluit nimic. Nici Castelanul, dacă nu cumva chiar el era Mesagerul, încă nu se știe. Sau... În urma peniței, rămâne o poveste de care vrei să scapi. „...scripta manent”, te va urmări din pagină! Într-o zi, vei înceta să mai așterni un rând. Nu pentru că nu vei mai avea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
surpriză. MAGISTRATUL. Într-o bună zi, s-ar putea să apară, iarăși, Castelanul, poate veni oricine în locul lui; în afara unui vilegiaturist plecat nu de mult - așa a răspândit cineva vorba -, nimeni nu știe cum arată. Poate acela a fost chiar Mesagerul, care mi-a trimis avertismentul său. Chestia cu Intendentul încurcă și mai mult lucrurile... Sfânta Treime! Pătrime; nu știu câți într-Unul! Astrologul e mort, iese din calcul; Romancierul e viu, uneltește zi și noapte. A luat pulsul plebei, îl accelerează sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
evenimentele acelei după-amiezi. 20 Acesta era atmosfera încărcată ce-l întâmpinase la sosire pe noul Colector Districtual, când, în cele din urmă, expresul cel mult-așteptat de la Delhi sosi. Imediat ce coborî din tren, acesta se trezi zorit și înconjurat de câțiva mesageri cu figuri severe și de un secretar; aveau cu ei tot soiul de planuri și propuneri pe marginea unui subicet despre care, cine știe cum, nu fusese informat înainte de venire. — Îmi pare rău, domnule. Am încercat, domnule, spuse secretarul său, dar liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că e importantă, și el ar trebui să răspundă cu melancolie, Da, da, e importantă, vă mulțumesc pentru grijă. Dar asta s-ar fi putut Întâmpla doar la Început, când Încă puțini știau că moartea utiliza serviciul poștal public ca mesager al notificărilor sale funebre. În câteva zile culoarea violetă avea să devină cea mai execrată dintre toate culorile, chiar mai mult decât negrul, cu toate că acesta Însemna doliu, ceea ce e ușor de Înțeles dacă ne gândim că doliul Îl poartă cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
crezi În fața atâtor minuni ale naturii, În fața unor miracole atât de sublime. Însă, gândurile morții, care continuă să privească fix peste umărul violoncelistului, luaseră alt drum. Acum e tristă căci se gândește ce ar fi Însemnat să utilizeze fluturii-cap-de-mort drept mesageri de moarte În locul acelor stupide scrisori de culoare violetă care la Început i se păruseră cea mai genială dintre idei. Unui fluture din aceștia niciodată nu i-ar fi venit ideea să se Întoarcă Înapoi, Își poartă marcată obligația pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu vrea să spună mai mult, Marana sfârșește prin a se lansa în fabulații mereu mai pătimașe și încurcate. Scrisorile sunt datate din localități risipite pe cele cinci continente, dar par să nu fie încredințate niciodată poștei regulate, ci unor mesageri ocazionali, care le franchează altundeva, din care cauză timbrele de pe plicuri nu corespund țării de proveniență. Și cronologia e incertă: sunt scrisori ce fac referiri la misive precedente, care rezultă, însă, că au fost, scrise mai târziu; scrisori ce promit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ci oricui - să spună: Copiii mei! Întărind: Eu sînt părintele! Berg avea În jur de cincizeci de ani; putea să aibă chiar șaizeci sau cîteva sute, În unele clipe, cînd lui Thomas i se părea că anticarul e ireal, un mesager spectral, peste timp, al tuturor textelor strînse În rafturile magazinului, În depozit, În biblioteca În care se Întîlneau. Dar Berg era viu, gesticula, vorbea, fuma, sorbea, din cînd În cînd, dintr-un pahar, whisky. Uscțiv, parcă numai piele; oasele erau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În vileag. În mijlocul tumultului care se va isca, fie ca sultanul să știe că tot ce am zis e adevărat. Să dea Preaînaltul ca stăpânul nostru și imperiul să fie apărați de o soartă rea!” În ziua În care un mesager sosește din partea sultanului ca să-l vadă și să-l invite să i se alăture acestuia În vederea unei călătorii la Bagdad, vizirul nu se Îndoiește nici o clipă de soarta care-l așteaptă. Îl cheamă pe Khayyam ca să-și ia rămas-bun. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Asasinul a fugit, a fost urmărit din cort În cort, a fost găsit. În grabă, i s-a tăiat gâtul, apoi a fost târât de picioarele goale ca să fie azvârlit În foc. În anii și deceniile care au urmat, nenumărați mesageri de la Alamut aveau să cunoască aceeași moarte, cu deosebirea că nu vor mai Încerca să fugă. „Nu este de ajuns să ne ucidem dușmanii, Îi Învață Hasan, noi nu suntem ucigași, ci călăi, trebuie să acționăm În public, ca exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Hatun. Înainte chiar ca inima lui Malik Șah să fi Încetat să mai bată, ea a cerut mâinii sale de apropiați să-i jure credință sultanului Mahmud, În vârstă de patru ani și câteva luni. Apoi i-a trimis un mesager califului, anunțându-i moartea soțului ei și cerându-i să confirme succesiunea În favoarea fiului; În schimb, nu se va mai pune În discuție ideea de a-l sâcâi pe Cârmuitorul Dreptcredincioșilor În propria-i capitală, iar numele acestuia avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de simț) se ascut și, la rândul lor, imaginația. Aici, imaginea se confundă cu realul și acesta este îmbogățit de variațiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”... Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea și polenul iese în evidență. Asistăm la o subtilă reacție între evanescența purtătoare de viață și Viața însăși, generatoare de efemer... un simplu praf
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]