3,563 matches
-
pe mine... Totodată, se pregătea o nouă vânătoare de vrăjitoare cam în toată țara și vizând în primul rând pe intelectuali. Or, asta mă privea! Cum de mai puteam să scriu poezii? Eu nu aveam habar de nimic. Claustrat în micul meu „Cabinet rece“, îmbătat de ultima mea dragoste, oarecum detașat de vechii mei prieteni, care nu aveau nici un acces la această fericire a mea, cum de altfel nu aveau nici părinții, căci prietenul meu din urmă îmi impusese păstrarea unui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Nici eu, nici el nu folosisem niciodată cuvântul acesta și nu-i cunoșteam sensul exact... Bineînțeles, era un neologism, din cele care îi erau atât de dragi lui Mihai și care îl caracterizau. Dar ce însemna de fapt? Am luat Micul Larousse: Diligent-diligente: „Qui agit avec zèle et promptitude.“ O recomandare mai bună pentru Alice nici că se putea, dar, sigur, nu eram noi - eu sau Florino - cei care am fi putut să i-o facem. și, tot restul vieții sale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bumbăcărenilor care se aflau în fața instituției, prin simplul fapt al modului de constituire al grupului, al imaginii care degaja un aer tragi-comic. Patru copii ținând pe umeri o creangă uscată ceva mai mare, așezați unul în spatele celuilalt, dintre care cel mic mai slăbuț făcea în timpul mersului niște salturi caraghioase. Dar nu era nimic de râs. La o privire mai atentă observai ceva incredibil: copilul cu mersul ăla caraghios avea lacrimi în ochi, plângea. În fața grupului era un milițian, altul în spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cornute. Să-l iubiți copii, și să aveți grijă de el că e foarte mic și are nevoie de îngrijire specială, atentă și permanentă. Și ați auzit ce-a spus moașa: gândiți-vă ce nume să-i punem la botez micului vostru frățior. Ne-am înțeles? Acum vedeți-vă de lecțiile voastre pentru mâine. Chestiunea alegerii prenumelui pentru frățiorul nostru mezin a produs anumite fricțiuni, tulburări și în final a condus la scindarea grupului în tabere, fiecare dintre ele susținându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Strasbourg, vara este mai suportabilă acolo. O creatură în zdrențe, de circa 17-18 ani, desculț, cu o desagă înfășurată peste piept și șale ca unic acoperământ, își face apariția venind dinspre Universitate. Nimic neobișnuit pentru o zi caniculară, în centrul Micului Paris. Spre deosebire de ceilalți, el poartă pe umărul drept o cruce grea, de fier forjat. Capătul smuls din pământ lasă o urmă vizibilă în carnea neagră a asfaltului. E însoțit de alți doi mici vagabonzi, care aleargă brownian în jurul său, ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
țării pe care tocmai ai părăsit-o. Europa grupurilor de imigranți clandestini ținuți în genunchi, cu mâinile ridicate deasupra capului în lumina crudă, de sală de autopsie, a posturilor de frontieră la ora două din noapte. Europa micilor afaceri, a micului bacșiș (Bă, copii, dacă nu dați câte 5 euro de căciulă, vă caută vameșii ăia și-n cur, spune șoferul cu o voce paternă) indispensabil trecerii oricărei frontiere de la Est de Viena. Europa chiștoacelor de țigări din vama Nădlac, de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
excentrici aroganți și funcționari fără chip, inerții tradiționale și experimente acute. Tot mai greu de găsit în acest iureș al diversității este Parisul însuși, nu-l identifici decât dacă te plimbi prin spațiul propriilor tale amintiri și referințe ". Andrei Pleșu, Micul Paris, în Dilema Veche, decembrie 2008.) Pasaj adăugat ulterior 2. În luna februarie 2007, pe când eram cercetător asociat la EHESS-Paris, am descris pentru revista Dilema Veche unul dintre locurile care-mi sunt cele mai dragi în Paris, situat nu departe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
meu. Am petrecut multe vacanțe la București, la un frate al mamei, care locuia pe actualul bulevard Magheru. Țin minte că mă impresiona și mă neliniștea zgomotul matinal de oraș mare: tramvaiele, mașinile, foj găiala oamenilor, zgomotul traficului. Simțeam în mic ceea ce aveam să simt în mare la New York, când mă trezeam dimineața. În capitală îmi plăceau teatrele de păpuși, circul și automatele Herdan-7 lei. Apăsai pe un buton de unde apăreau un sendviș și un pahar cu lapte. R.P. Vă rog
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
scos, cu aceeași grijă, ca să nu-l trezesc, sandvișurile, mâncându-le în întuneric; așteptam Kievul, a sosit, am auzit multe vociferări, în rusă, de afară, a durat mult până am plecat, eu începând - ca prostul, ca lașul deodată liniștit, ca micul idiot ieșit întreg dintr-un adăpost după încetarea alarmei - să mă joc cu două cuvinte: „Babi Yar, Babi Yar”, transformându-le în: „Bebi iar? Bebi iar... iar ești bebi?” (De câte ori mă joc cu silabele, mă fac bine). Dimineața, T. - parcă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Sub Mlăcuța - Sub Grui - Calea Câmpului - Calea din Capul Malului - Pe Mal, Sub Mal, Din sus se Mal - Calea pe Luncă-n sus - Moara de Hărtie - Din sus de Moara de Hărtie - Drumul Bâlii - Sub Pisc - Calea Piscului - Pe Piscu Mic - Sub Piscu Mare - Pârâul Piscului - La Vărsătură - La Lunca lui Sân - Râul Laita - Ghilii - La Groapa lui Vodă - Copăcei - La Poartă - La Măru Gheții - Deasupra Gruiului - Calea Câmpului - Piscu Mare - La Hula lui Măriuț - La Podul Glăjăriei - La Pârâul Grecului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a fost complet rezolvată. Iobagii urbariali e drept, au fost eliberați din sarcinile feudale, au devenit țărani liberi și proprietari pe pământurile lor, dar o bună parte a populației sătești a rămas tot dependentă, față de pământurile alodiale (pământ alodial cf. Micului Dicțonar Explicativ, înseamnă rezervă seniorială, în ev. mediu în Transilvania) care nu au fost supuse trecerii în proprietatea celor ce le munceau. Conform dispozițiilor Patentei imperiale din 21 iunie 1854, moșiile, sesiile zilierilor, pășunile și pădurile asupra cărora iobagii au
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o naivitate dezolantă, descrie o furtună: "E grozav, dar e frumos!". Uitând aproape suferințele nenorociților pe care apa-i surprindea adeseori noaptea, risipindu-le și distrugându-le puținul avut agonisit cu trudă, contemplam spectacolul acesta "grozav dar frumos", grație căruia micul râu de culoarea mâlului pe care-l târa greoi cu el către vagul său destin, se reabilitase cu totul în ochii mei. Odată, îmi povestea cineva, pe timpul unor asemenea inundații, de demult, un biet locuitor bolnav, surprins de apele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
plagiat pe alții... Ca și V. A. Urechia, acuzat că piesa prezintată la 1872 Teatrului Național din capitală, sub titlul "Porcarul și Măria Sa Vodă", e luată de-a dreptul din Lope de Vega Carpio. Ca și marele Caragiale, pe care micul și uitatul Caion îl încolțise într-un timp cu pretenția că ar fi descoperit în literatura slavă sursa de inspirație a Năpastei... Problema aceasta a plagiatului e de altfel extrem de delicată. Mai toate comediile și vodevilurile lui Alecsandri sunt luate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Adevărul l-au aflat de la mine abia atunci când m-am eliberat din armată. Trecuse vara, mai exact era pe la sfârșitul lunii august, când s-a terminat construcția bazinului din care urmau să fie alimentate locomotivele cu apă iar noi cu mic cu mare i-am făcut inaugurarea. Proiectul prevedea acoperirea bazinului pentru a evita murdărirea apei, dar fiind făcut din beton apa a rămas curată și s-a renunțat la acoperire. Avantajul nostru, locul devenise de acum ștrandul nostru. A început
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
jur, ghinion, nu era nimeni în preajma lor, tocmai când aveam și eu curaj de a mă interesa, despre mica mea pasiune. Imediat s-a apropiat o persoană ce mă anunța că artistul vine imediat, se afla peste drum în micul bar de la Restaurantul Cina, unde încerca să se încălzească cu o vodcă, afară fiind foarte frig. Stăpânul standului, fără să știu mă observase de la masa la care se afla, se întorsese gâfâind și bucuros, cu un zâmbet că are
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sa spus că în compoziția micilor intră niște ingrediente secrete - și iată că regele mic capătă și o aură de mister, care tinde săl ridice la rangul de zeu. Altfel, după cum nea informat crainicul, „în pădurile din jurul Capitalei, aceeași vedetă - micul“. Apoi el a intrat în direct cu un reporter de la fața locului și la întrebat curios „care e atmosfera acolo, la pădure?“ Răspunsul a fost edificator: „Care să fie decât cea carel caracterizează cel mai bine pe românul ieșit la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că întrun astfel de loc se relaxează și oamenii, și vacile din Cernica.“ Așa a fost, la televiziunile noastre, ziua de 1 Mai, zi în care sa întâmplat nemaiauzitul fapt că oamenii au mușcat din mititei. Așteptăm totuși știrea cu micul care a mușcat un om, despre care au învățat la școală cei care fac astăzi televiziune în România. Sau nau învățat. (2008) Șoc și groază sub nămeți Știriștii de la televiziunile noastre bâțâie din picior nerăbdători în așteptarea Apocalipsei. Ei visează
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
regizorul ca să fie de gașcă să-și bage capul în pământ și să nu zică nici pâs... Tot ceea ce e normal și la mintea cocoșului în alte părți adică să-ți faci reclamă cu prezența într-un festival, oricât de mic... darmite cu Cannes-ul ! la noi e suspect ! Mihai Chirilov : Nu înțeleg de ce te mai miri... Presa noastră oricum e plină de paradoxuri. Știi foarte bine că, pentru o bună parte a ei, Festivalul de la Cannes e o chestie minoră
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ar considera o femelă care n-a mai văzut în viața ei un mobil și nu știe cum să-l folosească și, chiar dacă a văzut și știe, oricum bruta nu are încredere să i-l dea în mână. E un mic detaliu care spune volume despre România actuală, din multe puncte de vedere ! Mihai Chirilov : La bile albe eu aș mai adăuga câteva momente puternice : acel portret de familie de la început, surprins în înghesuiala bucătăriei ; șocul bâtei-care-sparge-geamul-de la-mașină (“tiai că au
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să plângă. Aș zice că dimpotrivă, în România de azi e tocmai invers. Relația dintre filmele lui Nae și public este foarte specială. Să-ți dau un exemplu. Acum câțiva ani, am cunoscut un tânăr de mare succes. Plecat de mic în Occident, școlit acolo, omul a revenit în România și a pus aici bazele unei afaceri care merge excelent. E despre consultanță financiară. M-am împrietenit cu el și, sincer, îl admir pentru ceea ce este. La un moment dat, mi-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a devenit o țară a nimănui, asemeni copiilor abandonați prin canale, o țară a contrastelor sociale în care cei cu mână lungă fac legea, iar corupția se măsoară în oferta de șpăgi și omerta generalizată : cei care au fac ciocu mic, refuzând să răspundă de unde au, iar cei care n-au stau cu botul pe labe, înfrânți de sistem. Nimic nou, dar de data asta o spune Sergiu Nicolaescu, actor al Revoluției și senator al Tranziției. Dar această punere în oglindă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-n stânga cât de viteaz a fost el la revoluție (care n-a fost) după statuia din fața Primăriei... Jderescu are și el bunăvoința de a căuta în dicționare citate din Platon și Heraclit, pentru a-și umfla (în pene) emisiunea ; micul lui monolog de la-nceput este irezistibil, irepresibil și dărâmător de comic nu doar pentru că spectatorul știe cum și-a pregătit Jderescu discursul (luându-și notițe) și nu numai pentru că Platon și Heraclit, în gura lui Jderescu (cu figura lui iramplasabilă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aibă : Proba de microfon pare, de altfel, un fel de sequel la Reconstituirea, cu Televiziunea devenită personaj principal (antieroul filmului, jucat chiar de regizor, ajunge el însuși caz de reportaj televizat, într-un final premonitoriu ce substituie imaginii cinematografice imaginea micului ecran...) ; O lacrimă de fată, ecranizare a unui banal roman polițist de succes în epocă, folosește premisa literară mai mult ca un pretext pentru (încă) o reflecție asupra puterii imaginii de a dezvălui adevărul (filmul, realizat în priză directă și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
duci tu, trebuie să faci anticameră vreo jumătate de oră, sau măcar să stai vreo douăzeci de minute în picioare pînă răscolește ea un dulap, căutînd un dosar, să ai timp să cugeți cît de mare este ea și cît de mic ești tu... Mă pregătesc pentru o așteptare lungă, așezîndu-mă mai bine în scaun, dar peste cîteva minute Liliana se reîntoarce. N-a vrut? întreb eu, ridicîndu-mă. Cum să nu vrea?! se miră Liliana, întinzîndu-mi dosarul. I-am spus că m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scrinului, cu scrinul în camera mea, la fereastră, în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă bufetul cel mare. A sosit și micul Iani; pare foarte simpatic și deschis. Cum venia cu Chirana pe stradă, s’a oprit în fața casei noastre (nu știa că noi locuim în ea) și a spus: „În așa o casă mi-ar plăcea să locuiesc“. Iată-mă cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]